927 matches
-
a fost nevoit să accepte că aveam dreptate. Apoi, cu un aer de învins, l-a pus pe un zidar s-o încarce în celălalt capăt cu ciment. Spre uimirea mea, a stat lângă zidar până când acesta și-a terminat bombănind treaba, dar muncit de un gând. Ceva îl contraria, îi stârnea orgoliul de șef. În ziua următoare, m-a întâmpinat cu un „Salut!“ victorios și a refuzat demn pachetul de cafea cu care îi forțam din când în când bunăvoința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de afaceri. Puțin le pasă de ce credea dobitocul de căpitan din Vaslui că americanii vor ataca numai dinspre Răcăciuni. Așa că, vorba aia, mână, birjar! În dreapta mașinii apare un indicator: „Răcăciuni 2 km“. Doctorul e neconsolat. Întoarce capul după indicator și bombăne: „Să fii atât de aproape și totuși atât de departe de Răcăciuni! Nu-i corect! Când o să mai am eu drum pe aici? N-aveți suflet“. Indicatorul dispare după o curbă și misterul de la Răcăciuni rămâne nedezlegat. Poate pentru vecie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-vă aici! Măi nenorocitule, femeia aceasta este angajata spitalului nostru. Are dreptul, ca noi toți, să-și ducă porția de mâncare acasă, la copii. Ai înțeles? Bagă la cap ce ți-am spus. Ești liber! Să trăiți! A plecat nemulțumit, bombănind că fapta lui patriotică nu a fost apreciată la justa ei valoare. Da' las' c-o să vadă el... Poftiți, doamnă, în birou. Mamei i se tăiaseră picioarele și a căzut zdrobită de amărăciune pe scaunul oferit de domnul doctor. Doamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cel ce-ți scrie... Utopii...? Nu? Le vor trăi alții? Patul tău e făcut ca și când te vei întoarce de la o cină sau un ceai... Ai luat cheia?... Cum îmi bătea inima când auziam pe sub balcon zgomotele temute; te așteptam, te bombăneam și te iubeam. Monica, fii prudentă. Nu fuma mult. Lasă trupului tău tânăr puterea și mireasma dulce a busuiocului... Monica, Monica... Ce greu îmi e fără de tine. Iubito! Marți seara Zi apăsătoare, de plumb. Azi-dimineață, trezire ca de condamnat la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
terminată și eu dormeam acolo pe un pătuc de lemn. Trei oameni s ar fi putut înghesui dar, în nici un caz, nu ar fi încăput patru persoane). Poate ar fi trebuit să ne gândim la asta înainte de a accepta vizita bombănesc eu fără să ajut situația. Alfonso are un cort lăsat de un alt gringo vizitator și opinează că una dintre fete ar putea dormi acolo. În mod tipic sud-american lăsăm deocamdată lucrurile așa cum sunt și ne continuăm viața boemă. Pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
noi, restul de trei, avem inima rece și trebuie să fim încălzite. Ne uităm și noi la borcănașele incriminatorii și fără dubiu borcănașul lui Sophie este închis la culoare în timp ce ale noastre sunt aproape albe. „Eu beau apă tot timpul” bombăne Jo, altă englezoaică, iar eu nu pot decât să fiu de acord că urina își schimba nuanța vizibil cu cât mai multă apă bea persoana respectivă. În fine. Poate până la urmă Alfonso are și alte criterii în afară de cele evidente, așa că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Ajung în Capilla del Monte de unde urmează să iau un taxi până la Estancia. Taximetristul este trimis de Virginia, patroana fermei, deoarece altminteri nimeni nu ar ști drumul către fermă. Pornim pe un drum plin de praf și hârtoape și taximetristul bombăne că nu o să mai bată de multe ori calea asta, că drumul este din ce în ce mai rău și mai mult își distruge mașina decât câștigă un ban. Mă concentrez pe peisajul schimbător și pitoresc: dealuri aride, acoperite de tufișuri țepoase, câmpii verzi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Marița și Ileana care, deși locuiau în apropiere, nu veneau să-și vadă zile întregi părinții bătrâni și atinși de beteșugurile vârstei. Unde mai pui că nu puteau să o sufere pe Maria, în special cumnata mai mare, Marița, care bombănea ce „caută venetica asta din Cursești pe aici”. Prinsese ciudă pe fratele ei, Costache și pe cei din familia lui, socotind că a fost nedreptățită de părinții ei la împărțirea averii. Bătrânul Ion Gheorghiu era de loc din satul Cuci
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
chirie, trebuie să fi ajuns pe la Hârsoveni, mai adăugă ea, parcă pentru a-i molcomi că îi scoală de dimineață. Lasă, că o să mai dormiți la amiază, îi încurajă ea. − Lasă, că știu eu cum e cu somnul de amiază, bombăni Mihăiță dar se sculă și se îmbrăcă, ieșind împreună cu Emilia, care înșfăcase un lighean cu grăunțele desfăcate de maică-sa îl puse pe prispă și aduse lângă el și pe al doilea. Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
s-a îndreptat astfel încât toată lumea a fost mulțumită și îndestulată. Ne-am întors fără grabă la Vâlcea, mai oprind pe ici, pe colo, mai băgându-ne picioarele în câte un pârâu rece, mai culegând plante pentru ceaiuri, mai râzând, mai bombănind... Duminică, 7 iulie Încă o zi ne-a umplut sufletele și iată-ne ajunși după un somn binefăcător în același microbuz dar cu alt șofer, mai morocănos și mai puțin cooperant în drum spre Olănești. După ce am înconjurat stațiunea privind
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
piept, pătrunsă de sudoare și sânge. Bătrânul îi pune mâna pe frunte și clatină din cap cu îngrijorare: Prea cald. Arzi...Ți s-au obrintit rănile... Mai bine "prea cald" decât "prea rece", îngână străinul cu un zâmbet chinuit. Doamne ferește! bombăne bătrânul scuturând tunica, stropind în jur. Tragi rău... zău așa! Să nu... să... să... dar cuvântul îi rămâne în gâtlej. Mă... Măria sa... bolborosește uluit și cade în genunchi îngânând: Ște... Ștefan Vodă... Do... Domnul Ștefan... Ștefan zâmbește ostenit: Sihastrul Daniil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O așa frumușică de "minune" am săvârșit acolo, de-o să mă cânte în letopiseți pentru o așa năzbâtie celebră! Cu drept cuvânt m-au botezat vrăjmașii: "Ucigător al neamului moldovenesc"! Se împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia să mă plec! Să ling papucii padișahului! Un domn adevărat pentru țara lui face orice mârșăvie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan oftează și sprijină cazmaua de perete. Am scos toată Suceava, cu mic, cu mare, să adâncim șanțul de apărare al cetății. Pe fundul șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate, că sapă cot la cot cu prostimea, da' sapă! adaugă cu un râs șăgalnic de data asta. Desigur, "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", spune Ștefan hohotind. Trebuie să apere cineva și Cetatea de Scaun. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îngână Ștefan cu amar. Oare atât de puțin prețăluiesc sângele ce l-am vărsat apărându-i și pe ei, "Creștinătatea" toată? Meritam, dacă nu banii lor, măcar puțină recunoștință. Măcar atâta... Suflete de negustor, spune Vlaicu. Îi doare-n fund, bombăne Mihail. Vistiernice! poruncește Ștefan. Treci la catastif. Datoria Moldovei către Veneția, de unde de ne-unde, s-o plătești! La datoria Veneției către Moldova tragi linie! Să le fie lor pomană sângele vărsat! "Veșnică pomenire!" Țamblac se pleznește cu palma peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
om! Îi drac și încă din cei împielițați! În câteva zile, am dat jos pe puțin zece ocale. Curg nădragii pe mine. "Tu ești boier Cupcici?!" a izbucnit în lacrimi muierea ce nu mă mai recunoștea. M-o batjocorit Vodă, bombăne înciudat și stupește o flegmă între morminte, grijuliu să nu-și afle vreo pricină cu mortul. M-o bătut șeaua de s-o luat pielița curului numai bășici-bășici, carne vie! Pe brânci, când mă oblojește muierea cu lapte bătut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
obraznic Ghiaurul aista... Haraciul? Hmm... Să zicem, strângem cureaua și plătim gloaba... Primim! Altceva! Ce mai pohtește Preaslăvitul?! Pohtește: "Slobozirea prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia, destul mi-au împuțit temnițele și mi-au mâncat păsatul! Altceva! Ce mai pohtește Prealuminatul?! "Să fie înturnați tinerii talieni din Caffa, fugarii pripășiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mergem înainte! Fie ce-o fi! Pe viață și pe moarte! Dumnezeu să ne ierte! Iată ce vom face! Și totuși, am avut noroc cu tatarii! Boierii, nedumeriți, se uită unii la alții. Ce noroc o mai fi și aista? bombăne Stanciu pufăind pe nas. Îți arde a șugui? Ce fel de om ești? De unde știi că-s om? surâde Ștefan. Mulți spun c-aș fi diavol. Așa o fi... Acu... acu, o să fac pe dracu-n patru să le dovedesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mamei, ne-a povestit, indignată, cum, la Chișinău, unde locuiește, ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în tot timpul proiecției de „ruși, care plecau din sală bombănind și scuipând”. Desigur, era vorba de ruși inculți și bădărani, specie de oameni de care nu duc lipsă nici alte nații. Mi-am dat seama însă, ascultând-o, că, în situația evocată, aș fi avut, în mod cert, exact reacția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că n-ar putea corespunde la nimic, acest «acces la imortalitate» și la fericirea supremă în onoarea căreia, urmând instinctul cosmic al lui Goethe, instinctul creștin al lui Dostoievski, și deasupra tuturor tradiția secretă a marilor Mistere, îmi petrec timpul bombănind și gesticulând. Când sunt într-o astfel de umoare realistă, recunosc cu o sobră resemnare animală că este, făcând toate contururile, destul de posibil ca sufletul să se piardă pentru totdeauna de aceeași moarte ca și corpul. Această umoare realistă, în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ceilalți copii din familiile normale, dimpotrivă, de multe ori sunt mult mai ștrengari și prost-educați. Mama Angela, bătrână cum era, nu mai avea puterea să se îngrijească de ei, iar Masina își pierdea răbdarea adesea. Dar, mai apoi, un pic bombănind și un pic suspinând, cele două femei căutau să hrănească acele guri niciodată sătule, să le spele și să le cârpească hainele lor sărăcăcioase. Și alte persoane generoase s-au oferit să găzduiască temporar vreun copil; dintre aceștia amintim: surorile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deloc. Pe 17 și pe 28 ianuarie 1951 a fost vizitat iarăși de profesorul Trabucchi, care a recomandat internarea lui don Calabria într-o casă de îngrijire specializată. Confrații Consiliului erau perplecși. Don Calabria a fost înștiințat și a spus bombănind: «Merg, dar e ceva ce sufăr». Ne aflăm în momentul culminant al suferinței sale. Lui don Pedrollo i se destăinuia: «Dragă don Luigi, nu mai pot... E un zid de despărțire între mine și Isus! Parcă mă respinge. Pentru toată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să nu aibă a se teme la Neapole sau în Sicilia de vreo mișcare în favoarea Bourbonilor căzuți, păstra în coastă ghimpele Sfîntului Scaun deposedat, al Papei prizonier de bună voie în spatele zidurilor Vaticanului sprijinit de o masă de credincioși care bombănea mai tare sau mai încet împotriva noului regim și cărora li se adăuga, dincolo de frontiere, catolicii din lumea întreagă. Papa Leon al XIII-lea supraveghea de aproape atitudinea patriciatului roman și a diplomaților acreditați pe lîngă Vatican și nu tolera
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
40 de ani și mai bine, acum tot îi mai așteaptă. Nu mai vor rege, nici democrație, nici libertate. Vor un singur lucru: NATO! Culmea e că cei care stau la coadă la NATO găsesc de cuviință să mai și bombăne: că suntem șantajați, că trebuie să facem sluj, că ne pierdem mândria națională și alte asemenea cârteli. Să încercăm, zic eu, să ne păstrăm cât de cât calmul și să ne gândim la următoarele idei pe care am să le
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
care frumoasa Jana, pe care încercam s-o seduc vorbindu-i nemțește, sau entuziastul director literar al editurii, un tânăr de vreo treizeci de ani, pasionat jucător de șah... — Și ai făcut o partidă cu fata... sau măcar cu directorul? bombăne Pastenague, pe care e vădit că-l plictisește trăncăneala mea destul de anostă. — Nu, nu vorbeam destul de bine germana, iar la vârsta mea... — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că șahul e un joc pentru tineri. Cotidianul, 29-30 iunie 2002
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
bocănește/el bocăne − DOOM1 indica numai forma bocănește, în DOOM2 cele două forme sunt în variație liberă: 107 subiecți au optat pentru forma bocăne, 55 de subiecți, pentru forma bocănește și un subiect nu a răspuns la această întrebare; ● el bombăne/el bombănește − numai bombănește în DOOM1 și numai bombăne în DOOM2: 112 subiecți au ales forma bombăne, 50 de subiecți, forma bombănește și un subiect ar folosi ambele variante; ● îi cășunează/îi cășună (pe cineva) − numai forma cășunează, în ambele
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]