1,005 matches
-
totuși esențială: prin ce magie mîna asta de femeie izbutea să metamorfozeze un macho cinic În Îndrăgostit pierdut, cum reușea să facă dintr-un celibatar Înrăit un soi de domnișoară sentimentală visînd la căsătorie și la urmași... Urcă la rîndu-i bombănind pentru sine. Nu vedea cum s-ar mai fi putut dispensa de căpoasa asta de bretonă și nici nu vedea cum putea integra acest delicios parametru În viața lui de polițist itinerant. * * * În zilele care urmară, insula fu redeschisă publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clăti bine gura. — V-ați găsit și voi pe cine să țineți pe afară, se enervă Poștașul, apropiindu-și nasul de sticla fumurie, încercînd să vadă ce se petrece înăuntru. Bar-Restaurant, Night-Club, Pariuri Sportive, Non-Stop, închis pe dracu’, începu să bombăne, dîndu-se doi pași înapoi încercînd să se dumirească, mutîndu-și privirea de cîteva ori de la firma luminoasă instalată deasupra intrării, la plăcuța de carton pe care era afișat orarul, lipită cu bandă adezivă la colțuri direct pe tocul ușii. Ce-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sigur. Dimineața e moarte de om. Noi mergem ca boierii, la opt suntem acolo. Nici că se poate o oră mai potrivită. Pe linia liberă trecu un accelerat luminat dintr-un capăt la celălalt Ce naiba fac ăștia cu atâta lumină? bombăni omul cu Magazinul. Poți să ai lumină, dacă n-ai căldură, tot aia e... Am văzut femei cu rochii decoltate, domnule, declară emoționată adolescenta strabică. Și bărbați În frac... Unde? Întunericul devenise atât de dens Încât vocea care se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lor. Lea a copt turte pufoase din grâul păstrat special pentru ofrande. Sacrificiile s-au făcut după indicațiile lui Iacob care, așa cum învățase de la tatăl său, arunca în foc pâinea întreagă și hălci mari de carne în loc de câteva bucățele. Femeile bombăneau nemulțumite de atâta risipă. A fost un an plin de schimbări pentru familia mea. Turmele s-au mărit, grâul a dat rod ca niciodată și o nuntă era în așteptare. La o lună de la venire, Iacob l-a întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: „Locul nu mai e liber, domnișoară”. Apoi s-a îndepărtat bombănind: „Asta a greșit adresa. Căuta o mânăstire”. În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. „Cum ai zis că te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar, vorba Călugărului, nu toți pot participa la împărțirea plăcerilor pământului; lor, bătrânilor, nu li se permitea să meargă în cătun. Era limpede că dacă nu mă dovedeam la înălțimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: „Ce, ăsta-i bărbat?”, iar alții i-ar fi ținut isonul: „Simpatic, drăguț sculptorul, dar...” complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un păduche. Hai, cară-te”, s-a întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc deloc. „N-aveți decât să vă cărați voi. Eu aicea rănim”. Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus». O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat plăcerea de a fi ascultat cu admirație. Singur Mopsul mai bombănea, închipuindu-și că răutățile lui nu ajungeau la mine: „Pietrarul ăsta nu valorează cât un cartof degerat din moment ce Bătrânul nu l-a chemat la el de când a sosit, și a trecut ceva timp, dar face pe nebunul și se plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și obosit. „Semeni cu cineva”, i-am zis. „Cu cine?” „Nu-l cunoști.” M-am grăbit să beau vinul care mai era în sticlă ca să putem pleca mai repede de-acolo, să scăpăm de șoareci. „Să ieșim prin spate”, a bombănit Dinu, clătinându-se. Ne-am pomenit, beți amândoi, pe marginea mlaștinei. Dinu a început să țopăie, gata să alunece în ea. Mie îmi era rău și stăteam puțin mai departe. Poate altfel m-aș fi dus și eu să dansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
crampe îngrozitoare?” Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. „Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?” Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în sala cu oglinzi și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umblam fără nici un rost, înainte de a intra la meșterul de cruci, am văzut un tânăr ridicându-se cu greu de pe scaunul de lângă mine. Am crezut că era beat și, temându-mă că se va rostogoli peste mine, m-am ferit bombănind: „ăsta a luat-o de dimineață ca să nu piardă vremea”. Abia după aceea am observat că tânărul, îmbrăcat cu un trening jerpelit și cu un tricou roșu, n-avea ambele mâini de la umeri, iar un picior era de lemn. Frizerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gândești la nimic. Ca păduchii. Sau ca broaștele. Atunci nu ți se mai întoarce stomacul pe dos”. Îți aduci aminte ceva și te umflă râsul: „Am auzit că Aristide de câte ori se îmbată rău, înainte de a cădea cu capul pe masă, bombăne aceleași cuvinte: «Și-acum la treabă!» După care adoarme”. Dar văzând că omul din fața ta n-a gustat gluma, devii serios: „Ce ușor ajunge omul porc, Dinule”. Îți vâjâie capul, ai un gust rău în gură, ai vrea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai vizibil decât înainte, stimulați poate și de comportarea mea ciudată din ultima vreme. Anton mă acuza că mă purtasem execrabil față de Laura. „Proasta l-a iubit, bombănea el. Așa sunt femeile. Iubesc pe cine nu merită”. Diavolii din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: „Arată-le că nu-ți pasă. Vrei să-i dai satisfacție Mopsului? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe masă. — Vreau două. Cu ochii fixați în ochii mei, Bătrânul mi-a întins cărțile cerute. Le-am luat și le-am așezat lângă celelalte. Nu-mi era gândul deloc la joc, așa că n-am dat atenție faptului că el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plângându-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că este și casa, sunt și zeii. Sunt cinci. Au venit din cer! - De unde din cer? întrebă un soldat, cu îngrijorare. - Voi n-ați văzut steaua aceea lunguiață care s-a zărit mai de mult spre miazăzi?... - Lasă minciunile, robule! bombăni căpetenia. Nu te întreabă nimeni de ce n-ai venit îndată înapoi. N-ai nevoie să minți. Dacă erau zei acolo, nu te mai întorceai viu. Cine a mai văzut zei și a rămas viu, afară de preoți?! Ori crezi că zeii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
într-o bună zi, tot dumitale îți va aparține... Nici din familia noastră, Stamatescu, care pe unde e, nimeni, în afară de dumneata, nu poate moșteni nimic. Este o seară binecuvântată, în care vom savura și noi un Dali veritabil... Se conformă, bombăni, tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceasul morții să admită că viața luase cumva naștere din materie nevie, la întîmplare, în supa organică a oceanului, formată din metan, bioxid de carbon, amoniac și, desigur, din apă. Și, în general, îi potcovi în descântece grele pe oricine bombănea ori s-ar fi împotrivit în vreun fel politicii materialist- ateiste a marxismului, victorioasă în patria noastră. Spre final, la aceeași plenară, dintr-o singură frază, Ceaușescu nu pierdu ocazia și îi destitui pe toți secretarii cu propaganda, mici și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mulțumesc celui care ne-a făcut să ne întâlnim, orice sau oricine ar fi, îi spunea ea. în cazul în care căsătoriile se leagă în ceruri, atunci a noastră s-a legat în cel de-al nouălea. La care el bombănea și da din cap, iar ea îi adulmeca mirosul liniștitor de șosete curate și se simțea împăcată și împlinită. O femeie avea nevoie de o astfel de dragoste într-un loc precum K. Ținea întunericul la distanță. Susținută de puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ușor. Vultur-în-Zbor era gata să vorbească, dar ea îi făcu semn să tacă. — E timpul să ne uităm pe carte, zise ea și băgă mâna sub pernă. Stând într-o cameră împuțită, cu speranțele de salvare năruite de ratatul care bombănea pe-afară, redus la statutul de pion în jocul altcuiva ca urmare a adevărului rostit de silueta acoperită de văl, Vultur-în-Zbor află povestea muntelui Calf; o află atunci când credea că nu se mai putea face nimic. Ca de obicei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă născusem, din voia de neocolit a Celui de Sus, în ultimelele zile din șaabana, chiar înainte de începutul lunii sfinte; Salma, maică-mea, era scutită de post în așteptarea întremării, iar taică-meu, Mohamed, nu mai avea acum de ce să bombăne, nici măcar când îi era foame sau când zăduful era în toi, căci nașterea unui fiu ce-i va duce numele mai departe și-i va purta într-o bună zi armele este, pentru orice bărbat, un motiv de îndreptățită bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vuietul pe care-l auzisem pe uliță era acum asurzitor. Căutând din priviri de unde venea zgomotul, am cătat în jos și nu mi-am putut reține țipătul de spaimă. „Dumnezeu să aibă milă de noi, ăsta e potopul lui Noe!“ bombănea gazda în spatele meu. Mama n-avea să uite nicicând imaginea care se oferea ochilor ei de fetiță înfricoșată, după cum nu aveau s-o uite nici cei ce se aflau în ziua aceea blestemată de Paradă la Granada. În valea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a-l pierde pe tatăl tău, după ce îmi pierdusem orașul în care m-am născut și casa în care am adus pe lume un copil. Am urcat iarăși pe catâri fără să știm în ce direcție s-o luăm. Mohamed bombănea, izbind cu pumnul în greabănul animalului: — Pe țărâna care acoperă rămășițele tatălui meu și ale strămoșilor mei, dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi astfel primit în regatul Fès, n-aș fi părăsit niciodată Granada! Vorbele lui ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mă ia de acolo. Trebuie să spun chiar acum că am fost nevoit să aștept ani buni până să pot cunoaște adevărul despre cele petrecute în ziua aceea. Îmi amintesc doar că, plecând de acolo, mama și cu Sara bombăneau necontenit, dar că, între două izbucniri de furie, făceau schimb de glume și râdeau zgomotos. Îmi mai aduc de asemenea aminte că auzisem vorbindu-se în încăpere despre al-Amira, Prințesa. Era un personaj bizar. Văduvă după un văr al sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cuvânt și l-am urmat pe aleea care ducea spre fundul Împădurit al curții. Imobilul pe care Îl ascundea - un fel de vilă rustică, ceva mai mare - era cufundat În Întuneric. În momentul când am ajuns În fața intrării, tipul a bombănit ceva, n-am Înțeles ce, iar ușa s-a dat În lături, dar n-aș băga mâna-n foc că faptul s-a produs datorită vreunui gest al taciturnului. La fel de misterios, după ce am pășit Înăuntru, holul s-a luminat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
norocul: singurul care a ieșit cât de cât bine dintr-un pariu cu flăcările a fost Mucius Scaevola; toți ceilalți au murit arși pe rug, și nici el nu cred că se simțea prea bine după Încercare. Very funny, am bombănit În gând, ce să spun, foarte spirituală doamna Sonia Anderson cu ochii ei albaștri cu tot. Am rugat-o să revină la chestie; s-a conformat, schimbând zâmbetul specific oamenilor cărora tocmai le-a reușit o mică farsă cu surâsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]