1,815 matches
-
grecilor și rezistenței albaneze, când Germania a atacat Grecia. Comandamentul elen a insistat ca grosul armatei (cinci zeci de divizii) să rămână desfășurată în teritoriul albanez, în condițiile iminenței atacului nazist. După sosirea trupelor britanice în Grecia în martie 1941, bombardierele britanice care operau de pe aeroporturile elene puteau ataca câmpurile petroliere din România, vitale pentru efortul de război german. Hitler a ajuns la concluzia că este necesar să-i ajute pe italieni și hotărât să atace Grecia prin Iugoslavia (unde o
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
comandantul escadrilei 57. Lt. av. Al. Șerbănescu, fiind al doilea la comandă, preia provizoriu comanda escadrilei (fiind confirmat oficial la comandă prin ordin în 8 octombrie) până în 1 noiembrie, când predă comanda escadrilei cpt. Bozero. Misiunile erau de protecție a bombardierelor care atacau Stalingradul, iar românii s-au achitat așa de bine de ele, că la 15 septembrie au primit mulțumirile generalului de divizie german Martin Wierbig. Prima victorie aeriană a lui Al. Șerbănescu survine în 17 septembrie, când 7 avioane
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
În 5 aprilie reîncep bombardamentele executate de forțele Națiunilor Unite asupra obiectivelor strategice și economice românești. Primul raid de proporții, cunoscut sub numele de Operațiunea Tidal Wave, a avut loc la 1 august 1943, când, în jur de 177 de bombardiere americane B-24 Liberator au participat la operațiunea de atacare a instalațiilor petroliere de pe Valea Prahovei. În 1944 bombardamentele se fac în sistem navetă, bombardierele americane decolând din Italia, de la bazele de la Foggia, iar după bombardamentul asupra Ploieștiului aterizând în URSS
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Operațiunea Tidal Wave, a avut loc la 1 august 1943, când, în jur de 177 de bombardiere americane B-24 Liberator au participat la operațiunea de atacare a instalațiilor petroliere de pe Valea Prahovei. În 1944 bombardamentele se fac în sistem navetă, bombardierele americane decolând din Italia, de la bazele de la Foggia, iar după bombardamentul asupra Ploieștiului aterizând în URSS, la Poltava și Mirgorod, dincolo de Nipru (operațiunea Frantic). În zilele următoare se făcea traseul invers. În aceste raiduri bombardierele B-17 și B-24 erau escortate
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
se fac în sistem navetă, bombardierele americane decolând din Italia, de la bazele de la Foggia, iar după bombardamentul asupra Ploieștiului aterizând în URSS, la Poltava și Mirgorod, dincolo de Nipru (operațiunea Frantic). În zilele următoare se făcea traseul invers. În aceste raiduri bombardierele B-17 și B-24 erau escortate de avioane de vânătoare P-38 Lightning („indianul cu două pene”) și P-51 Mustang („indianul cu o pană”). Au avut loc 3 raiduri în aprilie, 4 în mai, 4 în iunie, 6 în iulie
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Au avut loc 3 raiduri în aprilie, 4 în mai, 4 în iunie, 6 în iulie și 5 în august. În raidul din 11 iunie, Șerbănescu doboară primul său avion american, un B-17, a 45-a sa victorie. Deoarece numărul bombardierelor și avioanelor de escortă care efectuau raidurile de bombardament era tot mai mare, germanii au cerut grupurilor 7 și 9 să participe la apărare împreună cu ei, în formații cât mai mari, „Sternflug” (). În 31 iulie formația de bombardament cuprindea peste
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
de escortă care efectuau raidurile de bombardament era tot mai mare, germanii au cerut grupurilor 7 și 9 să participe la apărare împreună cu ei, în formații cât mai mari, „Sternflug” (). În 31 iulie formația de bombardament cuprindea peste 360 de bombardiere. Șerbănescu a reușit să doboare un Mustang, și încă unul în 4 august. Acestea aveau să fie ultimele sale victorii. În 10 august are loc un raid de bombardament la care iau parte peste 450 de bombardiere și escorta lor
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
peste 360 de bombardiere. Șerbănescu a reușit să doboare un Mustang, și încă unul în 4 august. Acestea aveau să fie ultimele sale victorii. În 10 august are loc un raid de bombardament la care iau parte peste 450 de bombardiere și escorta lor. Grupul cpt. Șerbănescu încearcă să li se opună cu 14 avioane, însă fără succes, având și o pierdere, pe adj. maj. av. Ioan Panaite (8 victorii). În ultima perioadă căzuseră mulți aviatori din grup, inclusiv cpt. av.
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
evite lupta, recomandare cu care Șerbănescu nu este de acord, și spune că el personal va lupta, la nevoie singur, declarând, după amintirile lui T. Greceanu: În 18 august are loc un raid de bombardament la care participă 370 de bombardiere, împreună cu escorta lor, în total în jur de 800 de avioane. Piloții Grupului 9 Vânătoare se pregătesc. Bâzu vine la aerodrom ultimul, al 13-lea. Șerbănescu are un presentiment și-i recomandă să nu zboare, însă Bâzu refuză, spunând că
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
fost utilizat pentru pregătirea personalului, iar, într-o formă modificată, a fost utilizat pe post de transportor blindat pentru trupe de către Regimentul I canadian de transportoare blindate. În Canda au fost produse aproximativ 14.000 de aparate de zbor, inclusiv bombardiere Lancaster și Mosquito. De asemenea, șantierele navale canadiene au lansat la apă vase militare precum distrugătoare, fregate, corverte și aproximativ 350 de vase comerciale. Canda și-a adus o contribuție foarte importantă la victoria Aliaților prin producția metalurgică: ea a
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
aproximativ 50.000 de piloți, antrenați în bazele aeriene canadiene între 1940 și 1945. Mai mult de jumătate dintre acești piloți au fost piloți canadieni care au luptat în Forțele Aeriene Regale Canadiene sau în RAF. O șesime dintre echipajele bombardierelor aliate care au luptat în Europa au fost canadiene. Soldații forțelor terestre canadieni au participat la bătălia pentru Hong Kong din 1941 împotriva japonezilor și au participat la dezastruosul raid de la Dieppe din 1942. Trupele canadiene au participat de asemenea și
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
Buna-Goda și al bătăliei de la Wau. La Conferința Militară a Pacificului din martie 1943, Joint Chiefs of Staff au aprobat ultima versiune a planului Elkton al generalului MacArthur pentru avansarea înspre Rabaul. Din cauza unei lipse de resurse, mai ales de bombardiere grele, ultima etapă a planului, capturarea Rabaulului, a fost amânată până în 1944. Până în iulie 1943, comandamentul lua în calcul posibilitatea neutralizării și ocolirii Rabaulului, dar marina tot ar fi avut nevoie de un avanpost. Insulele Admiralității, deja parte din planul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
aduceau suport aerian; Regimentul 592 de Geniu (Vase și Țărm); Batalionul 1 Amfibii al Pușcașilor Marini și Batalioanele de Construcții al Marinei („Seabees”) pentru construirea bazei navale—un total de 45.000 de oameni. La 23 februarie 1944, însă, trei bombardiere B-25 Mitchell au efectuat zboruri de joasă altitudine peste Los Negros. Piloții au raportat că nu există semne de activitate a inamicului și că insulele par a fi fost evacuate. Generalul George Kenney, comandantul Forțelor Aeriene Aliate din Zona Pacificul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
marinei și armatei japoneze să se pregătească pentru un contraatac decisiv împotriva forțelor Aliate. Păstrarea controlului asupra Insulelor Amiralității era crucială pentru planurile defensive japoneze, întrucât ocuparea lor de Aliați ar fi plasat importanta fortificație japoneză de la Truk în raza bombardierelor grele. Neașteptându-se ca Aliații să acționeze atât de rapid, Cartierul General i-a lăsat lui Imamura timp până la jumătatea lui 1944 să-și termine pregătirile. În acest moment, cea mai mare unitate japoneză din insule era Regimentul 51 Transporturi
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
a hotărât să rămână, și i-a ordonat lui Chase să rămână pe poziție până la venirea întăririlor, apoi s-a întors la "Phoenix". Forța lui Fechteler a plecat la 17:29, după ce transporturile au fost descărcate și mare parte din bombardiere și-au epuizat muniția. "Bush" și "Stockton" au rămas pentru a oferi foc de acoperire în caz de nevoie. Chase și-a retras trupele într-un perimetru restrâns. Nu exista sârmă ghimpată, așa că trebuia acoperită întreaga arie. Terenul era format
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
au dus lupte toată noaptea, deoarece grupuri de japonezi au încercat să infiltreze pozițiile. S-a cerut parașutarea de muniții. Vremea, favorabilă pentru scurt timp, a permis parașutarea de provizii la orele 08:30 de către trei B-25 din Grupul de Bombardiere 38 american. Patru B-17 din Grupul de Transport Aerian 375 au parașutat fiecare câte trei tone de provizii, inclusiv plasmă, muniții, grenade de mână și sârmă ghimpată. O parte din muniție a căzut în exteriorul perimetrului, dar cei care au
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
a lansat opt bombe, distrugând legăturile telefonice. Odată plecat, s-au ridicat rachete galbene de semnalizare și infanteria japoneză a lansat un atac, susținut de tirul de mortiere. În larg, distrugătoarele lui Dechaineux au fost și ele atacate de patru bombardiere "Betty". Escadrila 1 din Regimentul 5 Cavalerie a fost atacată de circa două plutoane întărite, la care a răspuns cu arme automate grele și tir de mortiere. Jungla deasă din acest sector a permis câteva infiltrări, dar forța japoneză nu
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
plajă. S-a întors să-i ia, deși comandantul era rănit, și a reușit. În vreme ce se întorcea în larg, a fost lovit de un mortier și a început să ia apă. Între timp, PT-ul avariat raportase evenimentele și un bombardier a fost trimis să investigheze. Zburând jos, i-a observat pe cei din apă, și un alt PT a fost trimis să-i salveze, acoperit de distrugătorul . După trei ore în apă, supraviețuitorii LCVP-ului au fost ridicați de PT.
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
japonezi au descris strategia aplicată pentru apărarea insulei Iwo Jima în următorii termeni: Bombardamentele zilnice dinspre Mariane au lovit insulele Japoniei ca parte a Operațiunii "Scavenger". Iwo Jima a servit drept punct de avertisment care transmitea prin radio rapoarte ale bombardierelor îndreptate spre Japonia, permițând apărării antiaeriene japoneze să fie pregătită pentru sosirea bombardierelor americane. La sfârșitul bătăliei de la Leyte din Filipine, Aliații au beneficiat de un respiro de două luni înainte de invaziei insulelor Okinawa. Iwo Jima avea importanță strategică: furniza
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Bombardamentele zilnice dinspre Mariane au lovit insulele Japoniei ca parte a Operațiunii "Scavenger". Iwo Jima a servit drept punct de avertisment care transmitea prin radio rapoarte ale bombardierelor îndreptate spre Japonia, permițând apărării antiaeriene japoneze să fie pregătită pentru sosirea bombardierelor americane. La sfârșitul bătăliei de la Leyte din Filipine, Aliații au beneficiat de un respiro de două luni înainte de invaziei insulelor Okinawa. Iwo Jima avea importanță strategică: furniza o bază aeriană pentru avioanele japoneze care puteau intercepta bombardierele B-29 cu rază
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
pregătită pentru sosirea bombardierelor americane. La sfârșitul bătăliei de la Leyte din Filipine, Aliații au beneficiat de un respiro de două luni înainte de invaziei insulelor Okinawa. Iwo Jima avea importanță strategică: furniza o bază aeriană pentru avioanele japoneze care puteau intercepta bombardierele B-29 cu rază lungă de acțiune și reprezenta o bază pentru unitățile navale care aveau nevoie de susținere. Capturarea insulei Iwo Jima urma să elimine aceste probleme și să ofere o zonă de pregătire pentru viitoarea invazie a principalelor insule
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
să ofere o zonă de pregătire pentru viitoarea invazie a principalelor insule ale Japoniei. Distanța raidurilor avioanelor B-29 ar fi fost înjumătățită, și avea să fie disponibilă o bază pentru avioanele de luptă P-51 Mustang care escortau și protejau bombardierele. Serviciile de informații erau încrezătoare că Iwo Jima va cădea într-o săptămână, neștiind că japonezii pregăteau o apărare complexă, o modificare drastică față de tacticile folosite anterior. Atât de reușite au fost pregătirile japonezilor încât după bătălie s-a descoperit
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
plaja de sud-est și să se concentreze la început pe a ocupa Muntele Suribachi, aerodromurile din sud, și coasta vestică. Odată terminată aceasta, linia, întărită cu Divizia 3 Pușcași Marini, avea apoi să se îndrepte spre nord-est. În pregătirea invaziei, bombardierele B-24 Liberator operând din Insulele Mariane a bombardat insula vreme de 74 de zile. Serviciile de informații americane au observat, însă, că acestea au avut un impact limitat și că pozițiile defensive japoneze erau din ce în ce mai puternice. Marina americană a bombardat insula
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
începerii invaziei insulei Iwo Jima. Vasele americane au utilizat aproape tot arsenalul pe care-l aveau la dispoziție pentru a bombarda insula, de la tunurile principale la bateriile antiaeriene și la rachetele recent dezvoltate. La scurt timp după aceea, 100 de bombardiere au atacat insula, urmate de o nouă rundă de salve de tun de pe vase. Deși bombardamentul a fost consistent, apărarea japoneză nu a fost grav afectată, întrucât pozițiile defensive japoneze erau bine întărite și protejate de bombardament. Multe erau adăpostite
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
în rezervă, William V. Pratt, a comentat în revista "Newsweek": Pratt nu știa sau nu putea dezvălui necesitatea de a cuceri Iwo Jima pentru efectuarea de bombardamente nucleare. Iwo Jima fusese desemnat drept punct de aterizare crucial de urgență pentru bombardierele B-29 care aveau să transporte bombele atomice cu destinația Japonia încă de la sfârșitul lui 1944, cu patru luni după debarcarea în Normandia din 6 iunie 1944; Grupul 509 Compus a exersat aterizările de urgență la Iwo Jima la baza sa
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]