1,323 matches
-
să-i dea Întâietate. Aveți răbdare, doamnă, răspunse plantonul. Sergentul e ocupat, voi sunteți mulți, iar noi suntem puțini. Emma deschise fereastra. În lumina nemișcată a după-amiezii soarele zăcea fără viață În spatele unui cearșaf boțit de nori. Stoluri de pescăruși brăzdau cerul ca niște foi albe de hârtie. Sfârcurile de ciment ale colinelor - diforme excrescențe ale caselor. Roma crescută pe ea Însăși ca un organism viu - un animal În pielea lui, În oasele lui. Fiecare lucru era construit pe ruinele altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era stropit de apă - ca de ploaie. Dar norii rătăceau și nu reușeau să se adune. Din când În când Învăluiau fața lunii, descoperind-o apoi Încet - diafană, ca o monedă. Emma Îi arătă luminile roșii ale unui avion care brăzda mătasea cenușie a norilor. Pe cenușiul acela, luminile orașului se reflectau ca-ntr-o oglindă. Îl Întrebă dacă, după părerea lui, din avion se vedea Roma - sau imaginea avionului și a călătorilor. Sasha răspunse că nu știa, că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la școală! - Nu m-am dus, domnișoara, spunea el mâhnit, da’ la toamnă sigur mă duc. - Ce faci toată ziua aici, pironit în poartă? - Ce să fac, păzesc și eu casa, domnișoara. În Gingirică stătea Zogru, la post, cu sufletul brăzdat de presimțiri negre. Îi era teamă ca Giulia să nu-l caute pe Andrei Ionescu fără știrea lui și să-l găsească așa cum era el, indiferent și aproape cinic, hai să nu spună chiar cinic, dar fără sentimente durabile, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să înțeleagă, dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau greoaie, deși femeia făcea un efort imens să prezinte vestea cât mai puțin dureros. Se bâlbâia, apăsată de o vină imaginară, broboane de sudoare îi brăzdau fruntea. Frânturile de propoziții lăsau să se întrevadă crudul adevăr:” - Mama ta are pe altcineva! O să vină să te vadă. Acolo este greu. Te roagă să o înțelegi și să o ierți.” A ieșit pe ușa vecinei, fără să știe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
benzi întunecate pe burtă și pe coapse și a observat cum i se schimbă culoarea sfârcurilor. Cu cât copilul creșetea în Bilha și îi sugea culoarea și energia, Rahela înflorea. Se rotunjise o dată cu Bilha și umbra de tristețe care îi brăzda obrajii dispăruse. Râdea și se juca cu nepoții și cu alți copii pe câmp. Cocea pâine și făcea brânză din proprie inițiativă. Trăia atât de adânc sarcina Bilhei, încât în luna a noua Rahelei i s-au umflat gleznele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și pătrunzători, fardați în stil egiptean - un model făcut cu kohl care chiar o făcea să arate ca cineva care vede tot. Hainele îi erau purpurii - culoarea regalității, a sfințeniei și a bogăției. Vălul de pe cap era lung și negru, brăzdat cu benzi de aur care dădeau impresia unui păr luxuriant, deși din părul ei adevărat rămăseseră doar câteva șuvițe cărunte. Rebeca n-a observat că mă uitam fix la ea. Bunica nu avea ochi decât pentru fiul pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ochii i s-au dat peste cap și a căzut în brațele lui Meryt, fără simțire și fără să mai poată împinge. Se făcuse miezul zile deja, dar umbra din cameră nu lăsa razele soarelui să treacă. Obrajii îmi erau brăzdați de lacrimi. Nu știam ce să mai fac. Inna spusese o dată o poveste despre cum eliberase un copil din burta mamei lui moarte, dar această mamă nu era moartă. Nu mai aveam alte trucuri, nici alte ierburi. Și atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
roagă ca de-acum înainte, când o să mă gândesc la el, să încerc să-mi amintesc chipul lui din buletin, să mi-l imaginez acum, îmbătrânit cu atâția ani de zile, să ghicesc cam pe unde ar fi fost azi brăzdat de riduri, știe că e greu și nu-i pasă dacă n-o să reușesc, dar mă roagă, totuși, să încerc, pentru că atunci viața i s-ar părea mai ușoară. Desigur, dacă simt că n-am destulă putere sau destul curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sentimente. Surpriză, neliniște, neputința de a Înțelege. Intrigat, Ryan Întoarse capul și zări goeleta lui Christian care tocmai lăsase În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu căldură. Marinarii se Întorc mereu la portul de baștină. Marie dădu mașinal din cap și plecă, după ce Îngînase ceva ce aducea a scuză, În vreme ce apăsa febril tastele mobilului căutînd numărul lui Christian. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Îndreptă de spate, merse cu pas hotărît pînă la făcliile care străluceau lîngă altar și, fără urmă de șovăială, arse mărturisirea fiului ei. În timp ce foile se răsuceau În flăcări, avu sentimentul că-l răstignește. Toată noaptea, bărcile de pescuit brăzdaseră cei o sută cincizeci de kilometri de coastă, unele dintre ele ajungînd la mai multe mile depărtare de țărm, cu năvoadele tîrÎte În partea din spate a bărcilor rîcÎind adîncimile fundului pe care nu izbuteau să-l sondeze. Toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mile distanță de orice drum comercial. O șansă la un milion ca un vapor să se aventureze În acea redutabilă trecătoare, În largul insulei Terra-Nova. O șansă la un milion ca cineva să supraviețuiască mai multe zile Într-o apă brăzdată de curenți reci. O șansă la un milion. Lucas nu credea că are mai mult de atît pentru a o păstra pe Marie. Asaltat de ziariști, skipperul salvat prin miracol - cum titrau unii - ceru pînă la urmă să fie lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu, nu se poate! Arthus și PM au dispărut, la fel și iahtul lor! * * * Armelle, care-și pierduse orice rămășiță de demnitate, rătăcea prin curtea castelului. Alergă spre Marie și Lucas gesticulînd, cu boneta strîmbă pe cap, cu obrazul ascuțit brăzdat de dîre roșii. Îi luă la rost, aruncînd toată responsabilitatea acelei duble dispariții pe seama celor doi polițiști care ar fi trebuit să-i protejeze soțul. - PM a refuzat orice supraveghere, Îi aminti Fersen. Inclusiv pe a dumitale, se pare... - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eram prieteni - profund atașați - și prietenia n‑ar fi fost posibilă dacă nu ne‑am fi Înțeles spontan unul pe celălalt. În discuția la care mă refer, și‑a rezemat capul chel pe speteaza fotoliului. Mărimea feței lui largi, Înțelegătoare, brăzdate de riduri, mă făcea să mă mir de forța de susținere a mușchilor gâtului și umerilor, pentru că picioarele lui aveau un minimum de mușchi. Doar atât cât să‑și facă datoria de picioare și să‑l asculte. - Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
iarnă seacă, nu ninsese. Plouase mai toată noaptea și acum, în zori, copacii, cu poleiala de ghiață, cu țurțuri sticloși, aleile înghețate, cu chiciura cenușie, straturile goale, doar cu tufe sticloase și ele, se conturau grotesc pe fundalul unui cer brăzdat de dungile primilor raze de lumină, zgribulite sub straturi de chirceală parcă și ele. Atunci i-a venit ideea să înceapă seria gravurilor cu parcuri, cu copaci, cu siluete înghețate. Numise ciclul „Destin“, dar nu-i primiseră lucrările cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trebuie să mă duc la servici. * persoana își pierde simțul mirosului și eu o ajut, pe urmă gustul, nu mai e nimic. gătește prost. BIXTONIM ZYX Pe linie maternă, oamenii din familia mea îmbătrânesc urât. Fețele, mai ales, li se brăzdează cu o rețea densă de riduri și pliuri, culoarea pielii le devine măslinie și, din cauza atâtor denivelări ale suprafeței obrazului, nici măcar obișnuitele pete și alunițe bătrânești nu mai au loc să apară. Dacă totuși, din întâmplare, ele își găsesc loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la ceas. — Dumnezeule, trebuia să fiu la teatru. Azi e proba de costume. Mamă, ce-o să ne mai distrăm. Făcu o pauză, de parcă tocmai i-ar fi venit o idee. —Te gândești tu la ceva, observai eu. Nobila-ți frunte, brăzdată de forța reflecției... A, nu-i mare lucru, zise Hugo, ridicându-se. Ar trebui să fac un duș. —La ce te gândeai? zisei eu, murind de curiozitate. —Tor răul e spre bine, zise Hugo, ușor reticent. O fi Ben pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bill? Bill? Chemat la apel, Bill apăru imediat. Se îngrășase în timpul repetițiilor și avea o paloare osânzoasă mai accentuată decât de obicei, cu pielea de un alb murdar, asemenea slăninei crude de miel. Partea din față a pantalonilor îi era brăzdată de nenumărate cute, adânci ca niște canioane, iar cămașa era foarte strâmtă și-i țipa pe burtoi. Cu colțul ochiului, l-am zărit pe Hugo cum își privește cu mulțumire de sine propriul abdomen plat. Fusese la sală în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
buha pe ram - foșnește iarba-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba foșnind - rugă sub stele Concurs estival - peste raza de lună sar greierii-n iarbă Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot cerul rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn de viață. Uneori, la căderea serii, ploaia blândă se transforma în furtună și lumea părea că a înnebunit, cu trăsnete brăzdând orizontul ca niște furii strălucitoare, fulgere iluminând pădurea și tunete zguduind coliba, de la acoperiș până la temelie. Un fulger căzu pe un „angelim“ de optzeci de metri, îl despică în două ca pe un tort cu frișcă, azvârli o jumătate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
negrului și apoi toți, vraciul, războinicii și spectatorii, se așezară încredințați că apa, rădăcinile și plantele își vor face efectul. Trecu o oră, și a doua, și a treia. Începea să cadă înserarea și cerul se vopsea în roșu. Stârcii brăzdau cerul spre asfințit, iar papagalii își căutau adăpost în coroanele copacilor preferați. Căldura pierdu din putere și apa mlaștinii se arătă mai liniștită. Mirosurile selvei se schimbară și prima pasăre-bombardier lăsă să-i scape șuierătura în depărtare. Selva se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ferm de umeri și a țintuit-o la o distanță de-un metru. —Ăă, Laura. Ascultă, chestia asta sună un pic cam serios. Nu ai cu cine să vorbești? N-ai nici o prietenă? Laura și-a ridicat înspre el chipul brăzdat de lacrimi, cu ochi îndurerați. N-am nici o prietenă în Bath. Sigur, în afară de Amanda. Dar și ea a dispărut și m-a părăsit, a spus femeia ștergându-și nasul cu dosul palmei. Și eu sunt în aceeași situație, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
începând din acest moment, n-am să-ți mai permit să mă tragi de urechi atunci când ți se... scoală ție. Nuuuuu, nu mai permit asta... Gata! Lucia se opri pentru câteva secunde în ploaie, iar șuvițele de păr negru îi brăzdară fața. Îl văzu pe scriitor cum vorbește de unul singur și cum gesticulează, ca și cum ar fi avut în față un interlocutor pe care numai el îl putea vedea. Clătină din cap și se îndreptă către verandă, urcă treptele și intră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și trase centura de siguranță peste piept. Apoi desfăcu încă o lamă de gumă și răsuci cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dezvălui o figură blajină, pe care puzderia de gânduri își puseseră deja pecetea lor, era a lui. Dar, cum i s-a încrețit pielea de pe frunte și pe sub ochi... și acele două crestături adânci pe amândoi obrajii!... Riduri adânci îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el, și înnoptarea vieții venise. Era pe la toacă... Glasul clopotelor de la Mitropolie, de la Golia, Bărboi... Nicoriță... din tot orașul, se ridica pe multe voci spre Cer pe acoperișul lumii. Slujba de Vecernie se isprăvise. Era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
asta cerul cu toate stelele lui și cu pulberea nebuloaselor lui?!... murmură el. -... Fiecare om își are steaua lui!... mai adăugă el, și, după o vreme murmură transfigurat: Steaua Vasilicăi nu mai strălucește... nu mai este!... si, o lacrimă îi brăzdă obrazul, fără să plângă... S-a stins!... Cerul este o taină...!” îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Este înfricoșător să dezlegi taina... Unii se înfricossează s-o afle, alții îi caută înțelesul... Ei nu știu că, taina odată explicată, își
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]