987 matches
-
imită de două ori cântecul cucului. Pasărea de plastic vopsită În culori stridente ieși din colivie, aruncă o privire, cu ochii săi fosforescenți, spre locul unde dormea Subotin și intră Înapoi În colivie. După cerul gurii uscat și limba năclăită, brigadierul Își dădu seama că arșița care-i ardea măruntaiele nu va putea fi potolită ușor. Și, Într-adevăr, pe măsură ce devenea tot mai conștient și se trezea din beție, setea dinlăuntrul lui creștea. Știu din propria-mi experiență, spuse Extraterestrul, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dodii, Își dădu seama că nu va scoate mare lucru de la el. - Așa, spuse Extraterestrul, mă iau cu băutura și Încep să uit. Deci Ippolit simțea o arșiță cumplită. În afară de aceasta, tot depozitul se Învârtea cu el. La drept vorbind, brigadierul nici nu știa unde se află. Sculându-se cu chiu cu vai, porni În căutarea unui strop de apă. Știa că găleata trebuie să fie pe undeva prin preajmă. În capul său se produsese un adevărat haos. Pereții depozitului Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care păreau când solizi, când de consistența valurilor... Abia când deschise comutatorul realiză totuși că nu se află În dormitorul lui, ci În depozit. „Prin urmare, iar am făcut-o lată. Să vedem acum cum vom drege busuiocul“, Își spuse brigadierul, gândindu-se la strategia pe care urma s-o adopte față de nevastă ca să iasă din Încurcătură. „Mă descurc eu“, se Încurajă Subotin. Și, Într-adevăr, brigadierul nostru de obicei se descurca, Îndrugând fel de fel de minciuni acasă, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar am făcut-o lată. Să vedem acum cum vom drege busuiocul“, Își spuse brigadierul, gândindu-se la strategia pe care urma s-o adopte față de nevastă ca să iasă din Încurcătură. „Mă descurc eu“, se Încurajă Subotin. Și, Într-adevăr, brigadierul nostru de obicei se descurca, Îndrugând fel de fel de minciuni acasă, dar asta nu-l scăpa de scărmăneală. Nevasta Îi mirosea minciunile de la o poștă și pentru fiecare dintre ele Îi zvârlea cu ceva În cap. Subotin Însă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa. Blana, ca și botul, dar mai ales ochii nu puteau să fie ai unei simple marionete. „E clar, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
marionete. „E clar, Își spuse el, nevastă n-are cum să fie. Înseamnă că Royal-ul Îmi joacă feste...“ Apoi Ippolit Își aduse aminte de visul cu spălatul picioarelor pe care-l avusese noaptea. Avea În fața lui acum un alt coșmar. Brigadierul nostru nu se lăsă Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
semăna atât de bine cu mâna unui om, Încât Ippolit avu o tresărire) felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era obișnuit să aibă parte de tandrețuri. Nevastă-sa Îl ținea - și pe bună dreptate - la respect. Ca să nu se observe că s-a pierdut cu firea, Subotin Își mai tăie o felie de salam și o aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Royal, aș vrea să vă pun la Încercare, să văd dacă rezistați sau nu...“ Trăgând o dușcă din sticla de pe masă, Subotin se Încumetă să spună ce-l rodea pe suflet: „Am impresia că sunteți o halucinație de-a mea...“ Brigadierul privi din nou spre muta sa interlocutoare, care mișca ușor din cap... „Ca să-mi risipiți această incertitudine, va trebui să mâncați o bucățică de salam... Dacă veți mânca, voi trage concluzia că am de-a face cu o făptură vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trebui să-mi spui dacă ești doamnă sau domnișoară, nu de alta...“ Ippolit nu-și mai continuă fraza, și așa, după părerea lui, Întinsese prea mult coarda. Făptura cenușie din fața sa rămase În aceeași atitudine servilă. „Doamnă sau domnișoară?“, repetă brigadierul. Dar, după cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. Tăcerea „gheișei“ deveni pentru el insuportabilă. Subotin era pus pe harță. Dacă ar fi fost la cârciumă, scandalul ar fi fost inevitabil. Ippolit Își aduse Însă aminte că are În fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând o traistă de piele sub abdomen? Dar, În fond, judecă el, cangurul și șobolanul sunt două specii Înrudite. În decursul timpului, s-au produs mutații. Acum nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și murăturile vă stau la dispoziție“, huruie brigadierul cu glasul răgușit. „Cum, nu aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit și iată că acum ne este iarăși sete...“. Brigadierul dădu pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la dispoziție“, huruie brigadierul cu glasul răgușit. „Cum, nu aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit și iată că acum ne este iarăși sete...“. Brigadierul dădu pe gât borcanul de spirt Îndoit cu moare și cu o voce răgușită conchise: „Doamnele, desigur, nu beau spirt. Poate că la următorul transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unei agresiuni neașteptate, el era pregătit să-și folosească bocancul. Blândețea șobolăniței i se părea a fi suspectă. „Dacă animalul e turbat sau infestat cu radiații? Îi trecu prin minte... Trebuie să mă feresc să-l ating...“ Și tocmai când brigadierul medita la aceste lucruri, șobolănița făcu trei salturi neașteptate În aer, smulgându-i bucata de salam din mână, astfel că Subotin rămase perplex, uitându-se prostit la ea. Profitând de lipsa lui de reacție, „gheișa“ se retrase Într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
al Încăperii, dispărând cu tot cu salam Într-o gaură deschisă În podea, nu Înainte Însă de a se Întoarce cu fața spre Ippolit și a-i face o reverență. „Parcă trăiesc Într-o lume cu două dimensiuni, nu trei“, Își spuse brigadierul. „Nu cumva alcoolul băut mi-a șters din memorie capacitatea de percepție și acum trăiesc Într-un univers simplificat?. Căci, continuă el să-și despice firul gândurilor În patru, trăgând un gât din borcănelul cu Royal, astfel de lucruri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem și pe mironosița...“ Șobolănița făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem și pe mironosița...“ Șobolănița făcu semn din cap că nu. „Ia vino Încoace la tăticul tău“, continuă s-o cheme Ippolit, simțind o oareșicare afecțiune pentru această creatură ce apăruse În viața sa. Șobolănița, proptită pe picioarele dindărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ia vino Încoace la tăticul tău“, continuă s-o cheme Ippolit, simțind o oareșicare afecțiune pentru această creatură ce apăruse În viața sa. Șobolănița, proptită pe picioarele dindărăt, Începu să lunece spre masă... „Ei, vezi că am prins curaj“, spuse brigadierul, mușcând dintr-un castravecior. Pe măsură ce luneca spre dânsul, „gheișa“ revenea la dimensiunile inițiale, crescând la fiecare pas. „Vasăzică, avem totuși parte de-o halucinație, râse Ippolit, sau ne-nșelăm?“ Auzind acestea, șobolănița scoase un chițcăit, ce se voia a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ar plăcea să fiți o creatură vie, spuse el, deși, la drept vorbind, și o halucinație Își are farmecul ei...“ Mișcându-se spre el, creatura cenușie tot clătina din cap, În semn de aprobare. „Totuși, ați crescut, nu glumă, constată brigadierul. Acum sunteți mai Înaltă decât mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înaltă decât mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de grive noi-nouțe, pe care le desfăcu În evantai, fluturându-le sub nasul proeminent al lui Subotin, care se uita la ea cu fața consternată. „Piei, ispită“, strigă Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
portul Începu să se anime și Subotin ieși din depozit să ia un pic de aer, ca să-și revină În simțiri. Răcoarea de afară Își făcu Într-adevăr efectul. Privind fluviul larg ce se unduia lin În stânga și În dreapta sa, brigadierul avu mai Întâi intenția să pornească Înspre casă, dar se răzgândi. În fond, scandalul cu nevasta putea fi amânat și pentru seară. În afară de aceasta, până la sosirea salahorilor, mai rămăsese vreo două ore, așa că Ippolit reintră În depozit și, după ce puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ocol și proțăpindu-se În fața lui. „Cum ne-a fost Învoiala?!“, spuse ea, aplecându-și coronița spre fruntea lui. Ippolit nu-și aducea aminte să fi făcut vreo Învoială cu această creatură care, iată, Începea să-l terorizeze. De spaimă, brigadierul scăpă geanta jos, din care se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tocmai se bucurase În sinea lui că scăpase de „gheișă“. Bucuria i-a fost Însă scurtă... De data aceasta, fișicul de bancnote era ceva mai mic. Ippolit simțea cum grivele Îi ard În palmă și cum tâmplele Îi iau foc. Brigadierul transpiră din cap până-n picioare. Totuși, Într-o oarecare măsură, bancnotele Îl ispiteau. Făcându-și curaj, le numără trecându-le dintr-o palmă-n alta. Grivele nu mai erau de o sută, ci de douăzeci și cinci, iar numărul bancnotelor scăzuse de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și că În orice clipă ei s-ar putea preface În nimic), pentru a-și cumpăra o șalupă de agrement, care, administrată cum se cuvine, i-ar putea aduce un venit suficient de consistent ca să renunțe la slujba ingrată de brigadier. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg. Într-o bună zi, interveni nevasta și tot calculul acesta fu dat peste cap. De fapt, În ultima perioadă, căsnicia lui Subotin cunoscu o perioadă fastă. Fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]