1,259 matches
-
am împrumutat și am adoptat păgâna idee că pomenitul zeu ar fi întors spatele, indiferent, propriei sale opere. Da, e adevărat, nimeni nu l-a mai văzut după aceea, dar ne-a lăsat poate ce avea mai bun, suflul, răsuflarea, briza, zefirul, adierea, care acum intră suav în nările celor șase păpuși de lut pe care Cipriano Algor și fiica lui le așază, cu mare grijă, pe una dintre planșele pentru uscat. Până la urmă și scriitor, nu numai olar, pomenitul zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vopsite și uscate, când sosi ziua în care Cipriano Algor trebuia să se ducă să-și ia ginerele de la Centru, iar celelalte trei sute, corecte și semețe în lutul lor crud, fără defecte vizibile, erau și ele, cu ajutorul căldurii și a brizei, eliberate de umezeală și pregătite pentru copt. Olăria părea că se odihnește după o mare oboseală, tăcerea se culcase să doarmă. La umbra dudului negru, tatăl și fiica priveau cele șase sute de păpuși aliniate pe planșe și li se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
heliotropism propriu vulturilor și poemelor fie profetice, fie numai exaltate”. Sînt enumerate apoi cîteva dintre însușirile acestei mature „poezii de compoziție”, „cosmice” și imagiste. Criticul remarcă suflul umanitar și profetic de sursă whitmaniană („elan cosmic, arborescență imagistă și pînă și briza cînd expansivă și cînd potolită a imnurilor de extensie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui Walt Whitman”), făcînd o revelatoare conexiune - prin intermediul criticului francez Jean Cassou - cu Omul aproximativ al lui Tzara: „În treacăt, să notăm o observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l: — Mai aveți o săptămână până la Yokohama. V-ați simțit bine pe vas? — Da, bineînțeles. Îmi era teamă să nu am rău de mare, dar a fost foarte liniștită călătoria. — Mie îmi place foarte mult pe mare... mai cu seamă briza, spuse barmanul cel în vârstă cu oarecare nostalgie. Pe uscat lumea e foarte tristă. În toate porturile în care poposim nu văd decât fețe abătute. Briza mării reușește întotdeauna să anihileze orice urmă de tristețe... Vaporul nu a mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fost foarte liniștită călătoria. — Mie îmi place foarte mult pe mare... mai cu seamă briza, spuse barmanul cel în vârstă cu oarecare nostalgie. Pe uscat lumea e foarte tristă. În toate porturile în care poposim nu văd decât fețe abătute. Briza mării reușește întotdeauna să anihileze orice urmă de tristețe... Vaporul nu a mai făcut nici o escală de la Hong Kong până la Yokohama. În mai puțin de o săptămână au început să se vadă munții și insulele Japoniei. A sosit și ziua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se certe cu el. Deși nu i-a convenit deloc, au luat un taxi din fața gării Sakuragichō. Instalându-se confortabil, Takamori zise râzând: — La urma urmei, taxiul e cel mai convenabil, nu? Pe măsură ce se apropiau de port, simțeau dinspre est briza sărată a mării. Taxiul coti la clădirea cea nouă a Centrului Mătăsii și o luă spre Cheiul American, unde trăgeau vapoarele străine. Un vapor mare străin, de culoare verde, ancorase deja. — Vai de mine! Pasagerii au debarcat deja! exclamă Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nori Și mă trezesc pe lacrimi de înger. Mă așez pe banca pustie Și vorbesc încet cu ploaia. Închid ochii, apoi îi deschid. Dar ploaia nu mai e. Eu sunt...ploaia. Șșșș... vreau să dorm! Mă cufund în vis. O briză caldă mă duce către abis, Mă agăț de funia catifelată Și cerul îmi vorbește, Mă arunc într-un ocean Și gândul îmi umblă delirând. Pășesc mărunt înainte Și cad într-o mare de păpădii. Totu-i calm Până când versul mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
curgătoare ce aducea viața pe unde trecea, cu falnici arbori de-o parte și de alta a cursului de apă, cu masive de piatră ce străjuiau intrările, una la răsărit, alta spre miazănoapte, cu florile ce se legănau sub o briză ușoară, împrăștiind mireasma lor pură. M-am afundat în oceanul timpului și am privit totul de la început, iar la început totul era sterp, lipsit de orice asemănare cu prezentul. Timpul a mai trecut și, încet-încet, apa a luat în stăpânire
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tânărului. Ochii îi erau deschiși și priveau în gol. Abia atunci am putut observa culoare lor: erau grideschis spre albastru și mă întrebam dacă nu cumva tragedia și frica le-au șters culoarea. Părul lui blond dansa în valuri datorită brizei ce intra pe geam. Într-adevăr era frumos. Buzele i se mișcau, murmurând același lucru: Vreau să merg la Jeffrey-Bay! Mă privi țintă și spuse: Ai fost vreodată la Jeffrey-Bay? Am încuviințat, am tras aer în piept și am rostit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-mi cuvintele de pe buze: La Jeffrey-Bay valurile sunt uriașe, am înotat cu delfinii, sunt prietenoși! Când mergi pe sub val, vezi la capăt cum soarele pătrunde ca niște sulițe de foc, gata să topească apa. La întoarcerea de 360° simți o briză caldă, bătându-te în față. Nisipul de pe plajă este cald și bucuria fiecărei zile se resimte în fiecare bob de nisip. M-am trezit zâmbind la acele amintiri. O lacrimă mi se prelinse în treacăt printre gene și se rostogoli
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
preface. Chiar și când eram mică aveam voie să râd de ea. Aceste dureri de cap erau pretextul pentru care își petrecea așa de mult timp în cortul femeilor. Nu însoțea restul grupului în soarele primăvăratic sau noaptea în răcoarea brizei. Dar când era lună nouă - subțiratică și sfioasă, abia arătându-se pe cer - Zilpa ieșea afară, pe câmp, își scutura părul, bătea din palme și cânta, implorând luna să se întoarcă. Când a venit Iacob, Bilha era un copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îl muncea gândul plecării și că nu mai dormea bine. S-a întâlnit și cu Zilpa într-o noapte când nici unul, nici altul nu puteau dormi și au stat amândoi la altarul de sub terebint. Chiar și în noaptea liniștită, perfectă, briza se simțea tremurând printre frunzele mari ale copacului Zilpei. Iacob i-a spus celei de-a patra soții că zeul lui îi apăruse în vis și-i spusese că e timpul să părăsească pământul dintre cele două fluvii. Că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și foi de salată. Iosif prindea greieri ca să-i mănânce apoi înmuiați în miere. Ne bălăceam cu picioarele în apa repede și călduță și ne stropeam din cap până în picioare. Apoi ne uscam la soare și hainele ne miroseau ca briza și ca valurile râului Jabbok. Într-o zi am mers în susul fluviului și am descoperit un pod natural, un fel de potecă făcută din pietre. Cum nu era nimeni pe acolo care să ne împiedice, am trecut pe malul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să dau din cap. Ne-am uitat înapoi spre mistreț și înspre luminișul înconjurat de cercul copacilor, dar animalul se evaporase și scena era de-acum una obișnuită, ba chiar idilică: o pasăre zbura la orizont, iar copacii murmurau în briza râului. M-a trecut un fior, iar Iosif m-a strâns de mână. Fără să spunem nimic, am jurat să păstrăm secretul acelei zile. Dar fratele meu n-a mai fost la fel de atunci. Chiar din acea noapte, a început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
seară și de a le spăla în fiecare dimineață și eram mândră cum nu se poate de felul în care aveam grijă de ele, fără să mă mai gândesc la nimic altceva. De câte ori aveam ocazia, mă urcam până pe acoperiș, unde briza de nord dinspre fluviu ar fi putut să ridice pe sus cortul așezat acolo pentru umbră. Mulți dintre cei din casă dormeau pe acoperiș în nopțile fierbinți, dar eu nu i-am însoțit niciodată, pentru că mă temeam să-mi duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mîinile maică-sii, măturînd În trecere o carafă cu apă care Îi stropi din belșug vălul, Marie se năpusti spre balconul apartamentului Într-un vîrtej de muselină la fel de albă ca vela de pe catargul principal al goeletei pe care o umfla briza dinspre sud-vest. Silueta Înaltă și bine clădită a skipperului se decupa Îndărătul cîrmei. Era Încă prea departe pentru a-i desluși trăsăturile, dar Îi era de ajuns să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca s-o protejeze de priviri indiscrete decît de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise pe terasă, și pe care Jeanne Îl atîrnase la uscat În fața ferestrei, sub suflul brizei, era făcut ghem pe parchet. Probabil că alunecase și ajunsese pe jos. Dintr-odată, o neliniște surdă Îi strînse pîntecele ca În niște gheare. Instinctul Îi spunea să fie atentă, să plece departe, fără să Întoarcă deloc capul. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de jos și Înălțîndu-și paharul gol. - Dați de băut! RÎsetele reîncepură. Indecente și răsunătoare. * * * De pe mare se răspîndea o ceață albicioasă care aureola creasta recifelor cu un halou vaporos, ca un suflu umed. Pe faleză, ferigile unduiau blînd sub mîngîierea brizei. Luna În creștere acoperea cu o lumină lividă locul numit Ty Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur În care se iveau precum niște mase Întunecate gata să prindă viață. Fără ca nimic tangibil să justifice acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că procurorul din Brest și soția sa stătuseră Încremeniți pe scaune, că se simțise invitat să facă pe animatorul serii și că se achitase cu mult curaj de această funcție. Stăteau alături, sprijiniți În coate pe balustrada pasarelei, În vreme ce o briză ușoară se juca cu pletele Mariei. În noaptea luminată de o lună ascunsă intermitent de nori, se putea contempla practic Întreaga insulă. Cam la douăzeci de metri mai jos, valurile izbeau surd piciorul farului, explodînd apoi În jerbe de stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
data asta, Marie nu mai bătu din palme. 21 Soarele se ivi brusc fără ca cineva să fi putut spune dacă răsărea din cer sau din mare, atît de tare se confundau cerul și marea la ceasul acela privilegiat al zilei. Briza ușoară era Încărcată de mirosuri, de stropi smulși din valuri, de zări Îndepărtate, și doar țipătul pescărușilor, care treceau În zbor razant pe deasupra traulerului, tulbura tihna unei zile atît de pașnice. Eu, eu, eu, păreau ei să spună, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de acord? Se dădură la o parte, Înțelegători. Lucas simți că-l apucă greața văzîndu-l cum despica mulțimea În direcția Mariei. CÎnd se uita spre ea, nu-i vedea decît părul Împletit cu grijă și rochia ușoară care flutura sub briză. O văzu Înfiorîndu-se. De frig? De dezgust? De plăcere? În realitate, Marie nu simțea nimic În momentul acela. Se uită la Christian cum se năpustea spre o femeie care semăna ciudat de mult cu ea, cum o lua În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
autostradă. Nu izbutea să-și limpezească gândurile; Își dădea totuși seama că alegerea locului putea fi un element decisiv pentru reușita vacanței. În acest moment al reflecțiilor sale, zări o frânghie Întinsă Între doi arbori. Pe ea, legănați ușor de briza serii, se uscau niște chiloței. Ar fi o idee, Își zise el; Într-un camping, vecinii fac cunoștință; nu neapărat ca să și-o pună, dar fac cunoștință, e un Început. Își lăsă cortul jos și Începu să studieze instrucțiunile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
specială, să le copiem noi și să le expediem prin e‑mail. Rosamund mi‑a adus aminte de câteva ori de cărțoaile alea. Și proprietăreasa noastră a pus un servitor să ni le care În micul nostru apartament. Seara, când briza a răcorit plaja, ne‑am dus la „Le Forgeron”. Rosamund căra Într‑o sacoșă pantofii. Ne‑am scos sandalele și i‑am Încălțat Înainte de a intra pe poarta restaurantului. În grădină, susurau plăcut jocuri de apă - erau și boschete, flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
elocventă era, lăsându-și ochii, respirația... să exprime ceea ce trebuia, incapabilă de-a le împiedica să exprime ceea ce trebuia... Și cât de simplă, cât de sublim de cunoscută a fost povestea spusă de trupul ei!... A fost ca atunci când povestește briza despre ce este ea, când povestește roza despre ce este ea... După degetele mele delicate, atente și recunoscătoare au urmat lucruri mai lacome, instrumente ale plăcerii lipsite de amintiri, de maniere, de răbdare. Pe acestea sclava mea le-a întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
trupul ei, nu venea de niciunde și nu era închipuire, nu era părere și nu era nicidecum răsfăț. Zvâcni din pat și deschise ușile șifonierului. Oglinda dublă îi arătă noua ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al dormitorului. Nu-i displăcea noua înfățișare. O tulbura doar gândul că nu mai știa cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]