2,202 matches
-
Platon Publicat în: Ediția nr. 457 din 01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Iubirile adânci Roagă-te iubito, e-o cale nu prea lungă, A-nceput și jocul pe care soarta-l știe. Scânteia ta din ochi mă mistuie flămândă, Bruma de pe tâmplă ne pare utopie. Imperii moi de frunze ca-n basme au pierit, Prin toamne despuiate se-nvârtesc întruna. Zace acuzatoare, trează amintirea Cum în sertarul nopții zace stinsă Luna. Și nici măcar zăpada n-a rămas pe lume, Doar
IUBIRILE ADÂNCI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358770_a_360099]
-
Cetate, în anul 1948”. Așadar, timpul în care autorul a alcătuit acest ciclu de treizeci de predici era mai mult decât tulburător. Ne aflăm după un război greu și dificil când oamenii, mai mult ca oricând, și-au pierdut și bruma de nădejde în Dumnezeu. Conștient fiind de această lipsă, Părintele Vasile Coman oferă și dăruiește enoriașilor săi un ciclu de predici pe care le intitulează în mod sugestiv: Glasul credinței. Cuvântări apologetice pentru întărirea credinței în Dumnezeu. Aceste cuvântări s-
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
de ură și dispreț cu care românii le-au detestat : un șir istoric de elene, monici și viviene. Totdeauna prea târziu. Un sistem propagandistic bine lucrat în punct de goblen și broderie de Bruxelles s-a așezat, cu steluțe, ca brumă, peste o realitate. O ceață de vorbe a îmbâcsit Europa. România nu mai are contur. E difuza. Opaca. Tânărul premier încasează din toate pozițiile. Ciudat. E crescut politic printre vulpoi . Ar trebui să miroasă capcană. El, fostul procuror , se luptă
CU POALELE-N CAP ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358785_a_360114]
-
din care, asemenea unor turnuri de pază, se ridicau impunătoare coroanele câtorva stejari vârstnici. Izolate de ale restului copacilor, se distingeau în perimetrul poienii siluetele unor cireși sălbatici, sub care vara se ospătau mistreții cu fructele căzute. Iarba, atinsă de brumă, se întindea ca un covor alburiu până în vecinătatea lor. Pârâiașul, cu debitul sporit de ploile toamnei, se auzea clipocind ceva mai jos, loc în care luminișul se povârnea brusc, de sub stratul de pământ lutos ieșind la iveală mai multe praguri
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
se auzise căzând. Apoi liniștea se reinstalase în poiană, întreruptă câteva clipe de țipetele tânguitoare ale păsării de noapte ce se înălța cu bătăi grăbite de aripi în văzduh. Se opintise gemând, abia putându-se ridica de pe bușteanul acoperit de brumă. Pe liziera poienii, sub lăstărișul frânt, descoperise un trup răsturnat cu fața în sus. Îi luminase chipul cu lanterna. Era Berni. Umărul stâng începuse să-l doară și pe sub pufoaică își simțea cămașa, rece ca gheața până atunci, încălzindu-i
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
la spital, bucuros că are un urmaș, care-i va duce mai departe numele. Aici însă, doctorul îl întâmpină cu vești rele: „Bucuria-i mică, omule, căci copilul s-a născut orb!”. Nepotul lui Ion Vulc a învățat, totuși, o brumă de carte, știe să scrie în alfabetul Braille (sistem de scriere pentru nevăzători), și mai știe să cânte la acordeon. Drama lui Ion Vulc încheie întâlnirea noastră. Timpul parcă stătuse în loc și eu nu mă mai săturam ascultându-l pe
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]
-
îm prezent se poartă un adevărat război. „Agresorul” este un nou imperiu venit să ia, cu orice preț, ceea ce a mai rămas din aurul dacilor. De cealaltă parte a baricadei sunt moții Apusenilor, rămași singuri în fața pericolului de a pierde bruma de avere ce le-a mai rămas și de a-și vedea munții escavați și otrăviți apoi cu cianuri. Moții sunt singuri, ca de atâtea ori în fața istoriei nemiloase, dar mai ales în fața atotputernicului dolar, care poate cumpăra până și
MILENARA ABURNUS MAJOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358912_a_360241]
-
la ochi să nu-i tragă păcatul Cu mic, cu mare, e prezent tot satul Și-un ziarist de la „Evenimentul” Și cum pășește grațios, involtă Punând parșiv pe-o parte, pălăria A vrut s-o angajeze primăria Să ne păzească bruma de recoltă Draga mea când iese pe balcon Zboară ciori din câți copaci există Și dacă trece-atunci vreun avion Ceva mai jos, se va lovi de pistă. Referință Bibliografică: Draga mea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 327
DRAGA MEA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358973_a_360302]
-
ploi de vară se întețesc pe cer Cresc florile pe câmpuri în pură împlinire Eternitatea lumii se-mprăștie în van Vise minunate își caută transfer Spre altă dimensiune cuprinsă de trăire... Sufletul meu ,o poartă spre neștire! E toamnă,cade brumă și flori se vestejesc Ploua de luni de zile în micul lui castel Se-ntunecă și zarea în tristă uneltire Doar rugăciunea sfântă în grâi duhovnicesc Deschide ușa ascunsă să iasă un porumbel Ce duce înspre ceruri o clipă de-
SUFLETUL MEU ,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359002_a_360331]
-
care mă lasă în pace, de parcă nici nu ar fi existat. - Vezi Sebastiane, că nu te mai doare deloc, capul? Dar degeaba încerc eu să mă amăgesc că îndată reapare, și mă pune din nou în derută, spulberându-mi și bruma de încredere care îmi mai rămăsese. În jurul meu copii sărmani caută după fiare pe câmp. Îi văd trecând cu câte o sapă cioantă, cu hainele rupte și, de cele mai multe ori, desculți. Alungă câinii vagabonzi și flămânzi care își fac veacul
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
PE-UN STÂLP CÂNTĂ CUCUVEAUA Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu un dangăt plin de jale plânge clopotul în turlă; Turmele coboară-agale, lupii, dând târcoale, urlă. Vântul șuieră prin ramuri, bruma arde iarba udă. Caii trag din greu în hamuri, bacii-s obosiți de trudă. Prin copaci, umflate-n pene, păsări, toamnei, stau priveghi; Frigul, agățat de gene, doarme asudând sub zeghi. La fereastră, prin perdele, frunze numeri în gutui; Poftă
PE-UN STÂLP CÂNTĂ CUCUVEAUA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359282_a_360611]
-
o țuiculiță de prună și niște răcituri pe care le-am pregătit din carne de purceluș, puse în garnița cu untură... îl puse la curent Didina despre meniul pregătit. După câteva păhărele de țuiculiță gălbioară, frunză de dud atinsă de bruma tomnei, care i-au mers la măsea, conul Pandelică și-a adus aminte că trebuie să se ducă la „privata” din livadă și să se ușureze... (cum îl învățase administratorul moș Cobrescu Ilie), dar nu se îndura să se ridice
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
mișcă în sus clanța ușii, lui Năică și Didina li s-a părut o veșnicie, și s-au retras înspământați să audă ce tratament i-a prescris doftoroaia conașului ca să-l scape cu viață, iar ei să nu-și piardă bruma de agoniseală. Între timp bietul om, Năică, blegul de el, îi spusese Didinei că boierul voia să dea foc stogului de fân... și rămâneau pe drumuri și de râsul satului. Cînd i-au văzut că au ieșit în tindă, Naie
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
bătea, nimeni altul, decât „Brumărel” sau Octombrie. Era atât de capricios, încât oamenii nu știau la ce să se aștepte de la el. Uneori zilele erau călduroase, iar crizantemele, daliile și tufănelele radiau de frumusețe. Alteori însă, aducea ploaie, frig și brumă. Și, cu toate astea, gutuile atârnau pe ramuri ca niște globuri de aur ascunse printre frunzele încă verzi ale gutuiului. Îl mai înfruntau chiar și perele pergamute, dar și prunele brumării care deveneau foarte dulci, tocmai bune pentru magiunul bunicii
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359417_a_360746]
-
dar și prunele brumării care deveneau foarte dulci, tocmai bune pentru magiunul bunicii. Ocupați până peste cap, uneori oamenii se pomeneau peste noapte cu grădinile suflate în argint strălucitor. Copii, voi credeți că era argint de-adevăratelea? Ei, nu, era bruma care se topea imediat ce căldura soarelui devenea mai puternică. Odată cu bruma sosea și cel ce se numea „Brumar” sau „Noiembrie”. În zilele înnourate, vântul aducea ploaia cu picuri mari și reci. Iar atunci când se întâmpla ca picăturile de ploaie să
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359417_a_360746]
-
magiunul bunicii. Ocupați până peste cap, uneori oamenii se pomeneau peste noapte cu grădinile suflate în argint strălucitor. Copii, voi credeți că era argint de-adevăratelea? Ei, nu, era bruma care se topea imediat ce căldura soarelui devenea mai puternică. Odată cu bruma sosea și cel ce se numea „Brumar” sau „Noiembrie”. În zilele înnourate, vântul aducea ploaia cu picuri mari și reci. Iar atunci când se întâmpla ca picăturile de ploaie să se transforme în fulgi de nea, era semnul venirii Iernii. Iarna
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359417_a_360746]
-
de-un anotimp,... Flori târzii de crizantemă. E -o toamnă,... ca un vis! Așa-mi spuneai mereu Și te-apucai de scris, Zâmbind instantaneu. Aveai tu o toană: În vechea rochiță, Să ai must în cană Și o dumitriță. În brumă de toamnă, Prin frunze ruginii, Tăcută, în palmă, Gândeai nebunii. Erai ca o gutuie; Te-aș fi cules de crudă, Dar, dulce-amăruie, Tu m-ai fi pus la trudă. N-ai vrut să te sărut. Vântul prins-a geme. Duioasă
DOUĂ CRIZANTEME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359442_a_360771]
-
deslușesc mare lucru prin potopul de ace. Când ne despart doar zeci de metri, siluetele se opresc, se fac cunoscute, mama și prietena ei, stâlpi albi în ninsoare, așteptând să ne croim drum printre buclele înzăpezite. Au sacoșe țesute în brumă și obrajii colorați ca merele care se ițesc dintr-o desagă. Merg să verifice pe cineva care n-a putut răzbate prin vrăjmășia iernii. Ne despărțim abrupt, vântul s-a întețit și poartă rotocoale fluide pe la streșinile caselor. Curând nu
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
grea a troiței păzește drumul Locul II - Ion Rășinaru Cerul mohorât - la tine în odaie toate stelele Locul III - Corneliu Beldiman Urzici de toamnă - dintre frunzele moarte răsar brândușe Locul III - Corneliu Traian Atanasiu soarele palid - în umbra pomilor goi brumele nopții Locul III - Valeria Tamaș balta veche- floarea de cireș plutind printre nori Etapa 56 - 15 XII 2008 Locul I - Gabriel Iordan Dorobanțu Se înnorează - despovărat de umbră, nechează un cal Locul I - Dan Norea cioara pe gânduri - umbra unei
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
Gabriel Iordan Dorobanțu Copii la joacă - și umbra bătrânului se dă pe gheață Etapa 63 - 2 II 2009 Locul I - Valeria Tamaș plecarea mamei - tufa de iasomie îi ține locul... Locul II - Ioan Marinescu-Puiu Rufe la uscat - albită e de brumă broboada neagră Locul III - Livia Ciupav Din nou copil - așteptând primul fulg cu palma-ntinsă Mențiune - Mariana Tănase noapte de iarnă - luna-mprăștie arginți peste zăpadă Mențiune - Gabriel Iordan Dorobanțu Zgomotul străzii - port mereu cu mine un poem cu greieri
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
ar putea fi asemănătoare cu a altor familii din lumea rurală a începutului de veac XX, cu gospodării întocmite după toate regulile țărănești, dar împovărate de datorii, cote și bănci care le slăbeau chingile familiale, silindu-le să-și ascundă bruma rămasă pentru a putea supraviețui. Puțini erau cei care rezistau asalturilor fiscului, perceptorilor, inspectorilor fiscali, oamenilor puși să-i execute silit (cum era Jupuitu’), fără să falimenteze, să fie nevoiți să-și vândă animalele din ogor ori dublele de porumb
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
cu bagajul. Doar nu își va lua tot trusoul pentru câteva zile. Dacă va fi nevoie va mai cumpăra și de la munte că acum bani avea suficienți. Bine că nu a fost nevoită să meargă la C.E.C. să umble la bruma sa de economii. După ce a servit cina, a mers să se spele și, în cămășuța sa de-o șchioapă, cu poponețul descoperit, se băgă sub răcoarea cearșafului, adormind imediat. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360299_a_361628]
-
Acasa > Orizont > Selectii > RETROFABULĂ... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cumătra Vulpe, ramolită (anemie, ulcer, tremur ... ) (O legumă!) avu o brumă de ispită (O nevoie! ... ) din vremuri de memorie (și ”fabuloasă” glorie) și merse (anevoie) să-l ”perie” din nou pe legendarul Corb (asmatic, diabetic,orb ... ) și-i debită (fals afectiv): -Prietene! Iubite co-erou altruist și milostiv, după decenii grele, ete-ne
RETROFABULĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360571_a_361900]
-
prag, mustind de rănile săgeților venite din ether. Sinele era dedat aparențelor până la frig. Și atunci, într-o dimineață, mergând spre treburile ce nu sufereau amânare, în spațiul dimensionat de ceață și fum, al maidanului copilăriei mele, acoperit de o brumă argintie, rotonda privirii a prins un spectacol cât se poate de crud: un cal brun-roșcat, prăbușit pe iarba înghețată, făcea eforturi disperate să-și dea duhul, ori să se ridice. Culorile veștede păreau că-l împiedică, îi retezau mișcările. Sau
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
obișnuia să-și alinte tovarășul de muncă! Nimeni nu știa cum ajunsese acolo. Abandonat de stăpân, zăcea cu multiple fracturi, neputând decât să-și fâlfâie capul încoace și-ncolo, ca un clopot sinistru. Coama, falnică altădată, acum era udată de brumă și încâlcită în cornuții maidanului. Cine să-l țesăle? Trecătorii întorceau înfricoșați privirile, neputând suporta imaginea. Sau poate din milă? Oricum erau neputincioși. Cine să-l fi lovit și abandonat în maidan, printre bălăriile frânte? Calul privea buimac și încenușat
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]