1,766 matches
-
construcția socială a personalității lor. E, poate, adevărat pentru o minoritate dintre acești elevi, dar ceea ce exprimă răspunsurile evocate aici este mult mai mult o teamă, o suferință și o retragere în sine decât o iubire și o valorizare a brutalității. Aceste consecințe psihologice și școlare ale victimizării repetate pot părea individuale. Totuși ele sunt în foarte mare măsură sociale, la scara școlii înseși, putând contribui la stricarea imaginii și climatului acesteia. Numărul elevilor supravictimizați variază mult în funcție de școli; astfel, unele
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
reprezentare negativă a fetelor antrenează agresiuni sexuale mai importante între băieți. În propriile noastre anchete (Debarbieux, 2004), la nivelul loviturilor primite în gimnaziu, fetele care declară că au fost lovite sunt net mai puțin numeroase: 19%, față de 30% dintre băieți. Brutalitatea "virilă" rămâne o normă machistă de bază. Băieții declară de trei ori mai mult decât fetele că se încaieră, atât în gimnaziu, cât și în școala elementară, 16%, față de 5% au fost pedepsiți pentru că se "încăierau", iar 67% dintre fete
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mai importantă este continuitatea, împotriva inovației, iar acest lucru este cât se poate de adevărat în privința educației. La drept vorbind, până la începutul secolului XX, în satele franceze și în mediul muncitoresc domină un model educativ bazat în mare măsură pe brutalitatea corectoare și pe agonistica între copii, drept cheie a normalizării. Celebrul roman al lui Louis Pergaud, Războiul bumbilor, rămâne o metaforă nedepășită a acestei vechi socialități: libertate și lupte rituale, duritate a moravurilor și exaltare a valorilor virile, experiențe periculoase
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
eroina ca pe o întruchipare a Fecioarei, este un apex al itinerariului pe care Boccaccio și-l propusese, poziționând-o la sfârșitul colecției sale de povestiri. Attilio Momigliano, pe de altă parte, o consideră o istorisire a prostiei și a brutalității, fiind astfel de acord cu personajul Dioneo, care o prefațează definind atitudinea soțului drept „non cosa magnifica ma una matta bestialità”811. Naratorul italian arată că membrii brigatei au discutat pro și contra pe marginea acestei istorisiri, părerile lor fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cu aceeași indignare, ilustrează și distrugerea frumuseții fizice a femeii. Suntem la polul opus acelor descrieri stilizate și senzuale din primele opere, unde părul blond, obrajii trandafirii, buzele roșii, dinții precum perlele și umerii albi ascundeau promisiuni nebănuite.1031 Cu brutalitate, fantoma soțului văduvei realizează un portret indezirabil al femeii și concluzioneză cu o descriere metaforică a părților private ale văduvei, la fel de înjositoare 1032. Misoginismul va continua și în operele următoare, autorul pledând pentru ascetismul medieval, precum și pentru inspirația și cultivarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
eroina ca pe o întruchipare a Fecioarei, este un apex al itinerariului pe care Boccaccio și-l propusese, poziționând-o la sfârșitul colecției sale de povestiri. Attilio Momigliano, pe de altă parte, o consideră o istorisire a prostiei și a brutalității, fiind astfel de acord cu personajul Dioneo, care o prefațează definind atitudinea soțului drept „non cosa magnifica ma una matta bestialità”811. Naratorul italian arată că membrii brigatei au discutat pro și contra pe marginea acestei istorisiri, părerile lor fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Cu aceeași indignare, ilustrează și distrugerea frumuseții fizice a femeii. Suntem la polul opus acelor descrieri stilizate și senzuale din primele opere, unde părul blond, obrajii trandafirii, buzele roșii, dinții precum perlele și umerii albi ascundeau promisiuni nebănuite.1031 Cu brutalitate, fantoma soțului văduvei realizează un portret indezirabil al femeii și concluzioneză cu o descriere metaforică a părților private ale văduvei, la fel de înjositoare 1032. Misoginismul va continua și în operele următoare, autorul pledând pentru ascetismul medieval, precum și pentru inspirația și cultivarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
funcționează ca un laser capabil să extragă din minereul brut al aparențelor o cunoaștere ultimă. Sens: Niciodată expresia „a scormoni până-n adâncul minții” nu a fost atât de potrivită! Capcană: Există adevăruri care ucid, mai ales dacă sunt azvârlite cu brutalitate. Aici, există riscul de a lăsa intelectul să domine, În detrimentul sensibilității. Exemplu: Ariane (vezi tema de la p.) 1987: Pluto În tranzit peste Mercur natal, În Scorpion și În casa a IX-a. „În meseria mea de profesor aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
nu ar fi de ajuns. Trebuie să ne limităm la cele mai semnificative. Rebreanu a fost considerat un campion al descrierii actelor erotice produse prin înțelegerea părților sau prin violență. Personajele sale au dorințe intense, indiferent de zona lor socială. Brutalitatea culminează cu Răscoala, unde Nadina e violată, ucisă și violată iar, după moarte, de „niște țărani”. Un caz interesant e cel în care intelectualul dilematic Bologa se îndrăgostește de țăranca Ilona și are cu ea vii raporturi carnale. Erotica personajelor
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
acestei turbări omagiate, o pedagogie a inteligenței care să evite asemenea tulburări asasine ale minții sau, cel puțin, să nu le acorde vreo decorație. Nu este ușor, pentru că prostia se deghizează În fel și chip. Musil spune, de exemplu, că „brutalitatea este praxisul prostiei”. Are dreptate, dar include În afirmația sa elemente morale. Napoleon credea că trebuie să faci uz de forță pentru a organiza o națiune, deoarece este singurul limbaj pe care Îl Înțeleg animalele, „și suntem Înconjurați de bestii
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Cu sânge rece al lui Truman Capote e starea de angoasă pe care i-o produce cititorului acea Întâmplare fără sens, plină de cruzime, inexplicabilă. Romanul prezintă povestea a doi tineri, Perry Smith și Dick Hickok, care au omorât cu brutalitate un fermier și familia sa. Lucrul care a surprins cel mai mult presa a fost faptul că asasinatele, În special primul, al domnului Clutter, fermierul, păreau lipsite de motiv. Încercând să explice cele Întâmplate, Perry mărturisea: „Nu voiam să Îi
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
fi Sudanul, susținut de guvernul musulman - are loc un război de exterminare a creștinilor. Toate aceste fapte sunt eșecuri cumplite ale inteligenței, Închisă În capcana fanatismului care, fiind incapabil să Învețe din experiențele trecute, repetă la infinit aceleași acte de brutalitate. Aș putea scrie o carte de istorie despre culturile otrăvite, care să cuprindă convingerile false ce au servit la legitimarea atâtor situații nedrepte; câteva exemple ar fi: diferența radicală dintre ființele umane, separarea drastică dintre caste, care se mai practică
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
istorice, care abundă În episoade pline de cruzime și Înverșunare. V-am mai spus că avem nevoie de o inversare a istoriei, e necesar să eliminăm această glorificare a eșecului, să construim o sensibilitate care să respingă complicitatea estetică cu brutalitatea și prostia atât de mult lăudate. Evoluția biologică a lăsat ființa umană pe plaja istoriei. Atunci a Început marea evoluție culturală, anevoioasa umanizare a realității și a omului, al cărui destin este Încă incert. Nietzsche a spus-o cu fermitatea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
perfidie. A adus oare Hitle r un adevăr nou sau măcar o minciună nouă în lume? Răspunsul l‐a formulat G. Gobineanu. Superioritatea nemților a proclamat‐o Chamberlain. Wille zur Macht și disprețul milei a filosofat‐o Nietesche. Sălbăticia și brutalitatea teutonă e milenară (Tacit). N‐a creat‐ o Hitler. Antisemitismul a fost un permanent mijloc de diversiune în mâna guvernelor tuturor națiunilo r. „Drang nacht osten” și „Spațiul vital” e un vis secular al n emților și nu numai a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
întâlnite tendințe la fugi patologice, la dezertări nemotivate, uneori amnezice, fără țintă logică, reacții impulsive grave cum ar fi lovirea sau insultarea superiorilor, etc. Faptele comise sunt imprevizibile, dramatice, grave și nemotivate. Ceea ce este caracteristic acestor manifestari este contrastul între brutalitatea lor și trăirea lor rece fără participare emoțională, cu o detașare bizară și în același timp sugestivă pentru schizofrenie. 9 Ar fi cazul să ne întrebăm asupra enigmaticului și bizarului Selivanov întemeietorul sectei "scopiților" care propăvăduiau găsirea mântuirii prin castrare
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a autorului. Așadar, un laitmotiv cultural. Experiența morții nu poate fi trăită și resimțită de cel care scrie În afara actului scrierii. Altminteri - ca În cazul sinucigașilor -, ea ar pătrunde nemijlocit În scris, adică În viață, și ar anula-o cu brutalitate. În felul acesta, am ajunge la o imposibilitate logică, la o existență și la o non-existență funcționând după aceleași legi. A gândi moartea Neputând să trăiască moartea, scriitorul o gândește. El Își precizează propria poziție, descoperind În ea Însemnele identității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scriitorului se ordonează aproape exclusiv În funcție de acesta. E adevărat, exercițiul confesiv al polonezului exilat vizează direcția contrară- a fugii de moarte -, Însă argumentele sale par a fi aceleași). Conotând femininul, fragilitatea, nevroza, sinuciderea este, În fond, un act de-o brutalitate tipic masculină. Indiferent cum s-ar manifesta ea, așa-zicând „În practică”, de la modalitatea soft a sticluței cu cianură, la aceea hard a spânzurării, a Împușcării, defenestrării - ca să nu menționăm formele extreme asiatice (harakiri, sepuku etc.) -, sinuciderea conotează animus-ul, principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
maladia. Tratat În dicționare și enciclopedii alături de angoasă, de anomie, isterie, inconștient, maladii mentale, maniaco-depresivitate, narcisism, transfer, voință 21, sinuciderea ocupă un loc distinct, undeva Între conceptele nevrozei și cele ale violenței. Caracterul brutal al sinuciderii provine, fără Îndoială, din brutalitatea intrării În moarte și nu neapărat din mecanicitatea nediscriminatorie a gestului funest: la urma urmelor, atâtea sinucideri se produc prin metode gingașe! (Antologică rămâne tentativa poetului care a Încercat să se sinucidă umplându-și dormitorul cu flori de crin!) Sancțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
vieții. Orice Încercare de a contraface acest sentiment nu reușește decât să dovedească existența - ori măcar obsesia lui. Ceea ce, În ultimă instanță, e unul și același lucru. Dorința sinuciderii nu poate fi trucată, pentru că ea se leagă prea direct de brutalitatea morții și de imposibilitatea revenirii la situația anterioară gestului funest. Sinuciderea conotează irevocabilul, marcând neputința Întoarcerii nu numai la existență, ci chiar la text. Sinuciderea curmă, așadar, simultan, atât urma vieții, cât și libertatea textelor jurnaliere de a prolifera. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
putea să se situeze exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat În adâncimea paginii de jurnal e receptat În trepte, cu o anumită lentoare, cu diminuarea șocului imaginii-simbol constituită din aglomerările de cuvinte fixate zilnic În pagină. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
realitate, subzistă doar o vagă percepție a spațiului idealizant. Chiar dacă lupta cu biograficul poate fi percepută În termenii unei bătălii a monștrilor, a unei răfuieli Între tensiunile nerezolvate, pulsiunea jurnalului va fi una scăzută: ea modulează și modelează informul și brutalitatea existenței. Barbara Johnson vedea, ca posibilă metaforă a literaturii biografice, nașterea lui Frankenstein, În romanul lui Mary Shelley. Există, fără Îndoială, un Frankenstein reprimat În toți autorii de literatură intimă. Dar tot cercetătoarea americană adaugă: „Frankenstein poate fi citit ca
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
1946-1947, comparabilă cu aceea din Ucraina anilor '30. Nu numai că sovieticii nu s-au străduit să reducă proporțiile acestei drame naționale, dar au cerut populației să livreze și mai multe produse din Moldova spre restul Uniunii 82. Injustiția și brutalitatea instalării regimului comunist în Moldova întrec, de departe, toate relatările citate anterior, trezind resentimente de neșters. Manualul amintea frecvent de un adevărat tribut pe care Moldova l-a plătit mereu imperiului sovietic 83, indiferent dacă au fost anii celui mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de cotidianul român Monitorul, care în urma unei anchete ziaristice a descoperit un episod la Mozzecane, în apropierea orașului Verona. Aici o fată, româncă, de 23 de ani, angajată a unei pizzerii, pe numele său Andreea Sutic, a fost ucisă cu brutalitate prin împușcare, doar de la doi metri distanță sub ochii soțului și a copilului de patru ani. Asasinul nu este altcineva decât patronul la care lucra victima (padan), care după ce a împușcat-o pe fată încearcă să-l omoare și pe
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
însă nu poate fi așa. Contestând acuzația de infanticid adusă creștinilor și de nutrire divină cu Trupul și Sângele lui Cristos (cinările thiestice), susținea interdicția evanghelică de a ucide pentru creștini. În acest text, unde este prezentă și referința la brutalitatea spectacolelor cu gladiatorii, se poate constata legătura dintre abținerea de la sângele animalelor și de la vărsarea sângelui omenesc. Criticând credințele religioase romane, disprețuia gloria imperialismului roman al cărui expansionism era marcat de o istorie continuă de masacre, distrugeri și de edificări
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de semnături. Cartismul a coalizat asociațiile muncitorești născute din tulburările sîngeroase dintre 1817-1838, cum ar fi "masacrul Peterloo" din 1819, "Conspirația Cato Street" din 1820 sau mișcările constante ale luddiștilor, cei care stricau mașinile; toate acestea fiind reprimate cu o brutalitate rară. Cealaltă nebuloasă a coaliției, mișcarea radicală, s-a născut pe de o parte din societățile care susțineau Revoluția franceză, din socialiștii utopici ai lui Robert Owen și din mișcarea creștin-socială sau socialist-religioasă. Cartismul, care se putea baza pe șase
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]