1,304 matches
-
larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea îngălbenile vor deveni pământ împreună cu tine. A venit un bărbat, cu ochelari negri ca hainele și cu pantofi lustruiți ce făceau zgomot pe paviment. Bătu la ușă și, fără să aștepte să i se răspundă, intră. Era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trebuit să știe mai bine. Tati nu e supărat pe voi. M-am ridicat și am dat iar volumul mai tare. Când mi-am ridicat privirea, după câteva minute, fiicele mele stăteau în capul scărilor. Ochii lor erau ca niște bucățele de marmură, plini de neîncredere, iar gurițele ca niște fante înguste, strânse într-o expresie bănuitoare. Haideți, am spus, veniți să îmi țineți companie. Betsy cea aventuroasă făcu doar un pas ezitant. Abigail nu se lăsă păcălită și rămase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În tura de noapte a stației? N-ai ce invidia, nu e nimic de invidiat, la nici unul dintre noi. Poate doar la Yoezer. Din cauza lui Yoezer, Fima se tăie când se bărbieri. În zadar se strădui să oprească sângele cu bucățele de hârtie igienică, apoi cu vată și după aceea cu o batistă udă. Prin urmare, uită să-și radă pliul de piele de sub bărbie. Pe care oricum ura să-l radă, fiindcă Îi amintea de gușa unei găini grase. Apăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șoferului, obicei pe care Îl respecta cu sfințenie, chiar și când era profund preocupat de altceva, ca ieri, spre exemplu, când coborâse din greșeală la altă stație decât trebuia. Fima stătu două-trei minute pe strada cenușie, printre frunzele moarte și bucățelele de hârtie suflate de vânt, se concentră asupra foșnetului pinilor uzi din spatele gardurilor de piatră și privi În direcția autobuzului care se Îndepărta. Ce uitase de fapt În el? O carte? Umbrela? Un plic? Poate un pachețel? Ceva care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
singura mobilă incomodă. Era mare, bolovănoasă, cu părul spălăcit, făcut coc, pe creștet, dintr-o codiță încolăcită și subțire ca de șoarece, cu un cap pătrat și un nas de clown, butucănos, cu nările în vânt, tăiate parcă din două bucățele de întuneric. Privirea ochilor ei de pește fiert era ștearsă. Buzele groase, lăsau să i se întrevadă lopețile dinților albi, puternici și rari. Purta ghete bărbătești americane și venea în fiecare dimineață cu bicicleta, la prăvălioara ei de coloniale. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
azvârle apoi ca pe o lămâie stoarsă. Își întinde plasa țesută dintr-o copilărie tristă și frământată de panică. Prietenul meu preferă să prindă femei. Le hipnotizează cu ochii lui ca de pisică, și după ce le sparge în patruzeci de bucățele, le lasă repetente. Câte una dintre ele se ucide, în vreme ce altele, descoperindu-i la timp nebunia moștenită, îl scuipă între ochi, și strigă după ajutor, smucindu-se din plasa lui fatală. În asemenea împrejurări, amicul meu se autoanalizează și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spune că a fost un semn că n-o să fac niciodată avere În lumea comerțului, după cum nu făcuse nici tata. Ce doream cu adevărat să mă fac era artist. De când mă știu am desenat, chiar și când eram mic, pe bucățele de hârtie, pe dosul scrisorilor, pe marginea cărților de școală... fiecare spațiu alb era o invitație irezistibilă de a-l umple cu siluete și chipuri. După moartea tatei, la Londra - cu părere de rău trebuie să recunosc că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a reluat lectura. Personajul V. tulburat de crima pe care altul din sine a comis-o, se îmbată ca să-și anestezieze somnul dar crima făcută în noaptea următoare de Justițiarul visului devine furibundă, patologică. Următorul dușman e găsit rupt în bucățele și vînăt tot iar polițiștii nu-și pot închipui ce armă înfiorătoare a putut înfăptui o asemenea distrugere. Și Personajul V. e disperat de fericirea cu care Justițiarul își primește puterea. De această dată na fost nevoie decît să miște
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
clo! îi chema când zgârma pământul și găsea vreo râmă. Iar puii veneau fuguța și o trăgeau de câte un capăt încercând să o înghită. Dar, pentru că nu reușeau de la bun început, alergau în jurul ei până ce mama lor o făcea bucățele cu ciocul. Când puii crescuseră ca la o săptămânădouă, pe la mijlocul zilei, toate păsările din curte au dat semne de spaimă. Au fugit și s-au adăpostit pe sub șopron și pe lângă căpițele de paie. Aici stăteau ciuciulite, cu capul răsucit să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mersi. O să știu data viitoare, i-am răspuns. Nu avea nici un sens să încerc să-i explic diferența dintre uleiul extravirgin presat la rece, marca Tuscan, și uleiul Flora care fusese reciclat de vreo zece ori și în care pluteau bucățele înnegrite de cartofi prăjiți. Poate că eram exagerat de pretențioasă la capitolul mâncare, dar, fir-ar să fie, era limpede că se exagera și-n sens invers. —Așa! am zis. Pentru următorul număr, voi executa, fără plasă de siguranță, datul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fie și curat. Și pentru că tot suntem la capitolul petreceri, aș vrea să primesc răspuns la câteva întrebări. De ce, la petreceri, întotdeauna se găsește cineva care să rupă etichetele de pe sticlele de vin, astfel încât dimineața masa e acoperită cu bucățele enervante de hârtie care se lipesc de toate cele? De ce folosesc eu întotdeauna farfurioara de unt pe post de scrumieră? De ce întotdeauna măcar o persoană se găsește să zică, recunosc, destul de târziu în noapte: „Mă întreb ce gust are Dubonnet-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-ai pistol, ca să tragi și tu În cultură sau ce-o fi asta, așa cum știi, cum poți, cum propovăduia Hipocrat la căpătîiul unui lepros. Nenorocirea acestui film, care mai afișează și aerul obiectivității doar pentru faptul c-a Înșirat bucățele de realitate luate de-a valma de prin curți ca niște găini, este nefirescul supranatural al unei, În fond, perfect justificate revolte să nu uităm totuși că ex-ministrul scenarist este o primipară a „șopîrlelor” literare , nefiresc ce derivă În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
abia dacă s-a Întîmplat, sau nu s-a-ntîmplat nimic?, În realitate, marele președinte Își exprimă totuși remușcarea Încheindu-se continuu la pantaloni dar cu freza țeapănă, ca un gentleman, la fel de abătut ca-n cazul autobuzului cu copii iugoslavi aruncați pe bucățele În aer din greșeală, morților, chiar și de mici dimensiuni, trebuie să li se acorde prin păreri de rău oficiale aceeași importanță ca felației, a greși este uman mai ales sub birou și-n ambasada Chinei. Și ce mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi menționat, mai tîrziu, În istoria literaturii române.” Aha. „Profesorii Facultății de Drept vor evoca acest proces ca pe unul din procesele celebre ale timpurilor noastre.” Iar Facultatea de Psihiatrie va ilustra frustrările de la maturitate ale celebrului personaj, exemplificînd cu bucățele de geniu În formol. Care, În timpul vieții, a mai făcut cîteva afirmații cu caracter postum, la o conferință de presă a partidului ce-i poartă numele. „Timp de 200 de ani mamele turcoaice Își speriau copiii cînd nu erau cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ochilor: — Dă-mi portofelul! Dă-mi-l, altfel Îmi ies din pepeni și te pun cu fața la perete. Valburn ridică din umeri și scoase un portmoneu. Jack luă ceea ce Îl interesa: cărți de vizită, nume și numere de telefon scrise pe bucățele de hîrtie. — Vreau toate chestiile alea Înapoi. Jack Îi dădu Înapoi portmoneul, devenit ceva mai ușor. — Sigur, Timmy. — Jack, Într-o zi o s-o feștelești tocmai cînd ți-o fi lumea mai dragă. Ești conștient de asta? — Am și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dudley Smith, de care vorbește mereu. Alte detalii despre aceste subiecte și despre cele colaterale - după o plimbare, un mic dejun și trei cafele tari. Abia acum sfîșie jurnalul de-a lungul cotorului, iar pielea și hîrtia le rupse În bucățele mici. Telefon direct la divizia Anchete Interne. ȚÎr, țîr. — Anchetele Interne. Kleckner. — SÎnt White. Dă-mi-l pe Exley. — White, ai făcut-o de oaie rău... O voce nouă pe linie: — Exley la telefon. White, unde ești? — La Arrowhead. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cumva lui Preston. Eddie, au rîs de mine! Mi-am spus că sînt traficanți de droguri și că, pe lîngă Preston, nu fac nici cît o ceapă degerată. Și bătrînul din fața ta i-a omorît pe amîndoi. Rupse afișul În bucățele. — Ai omorît doi oameni degeaba. N-a fost degeaba. A fost pentru Preston. Și te implor să nu-i spui! — Încă o victimă. Poate victima pe care justiția o va lăsa În plata Domnului. — Eddie, nu trebuie să știe! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Arizona. Unde-i White? — În mașină. — O să te conduc. Ocoliră petrecerea și coborîră pe scara de serviciu. Packardul lui Lynn era În spațiul de parcare al comandantului de tură și avea Înfiptă o amendă În ștergător. Ed o rupse În bucățele și se uită la bancheta din spate. Bud White. Picioarele În atele, capul ras, plin de suturi. La mîini nici o atelă - păreau solide. Gura plină de sîrme Îi dădea un aspect de tont. Lynn rămase la cîțiva pași distanță. White
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
după. Dar mintea asta a ta afurisită m-a prins... Da, sunt îndrăgostită. De câteva săptămâni. Mă plimb, merg la teatru, merg la petreceri, trăiesc din plin, mi-e bine... Dacă tot îți spun, îți spun totul odată, nu pe bucățele. Merg pe stradă mână în mână - cu tine n-am făcut-o niciodată, pentru că nu suporți - și mă simt în al nouălea cer. Îmi aduce flori - știu, asta faci și tu întotdeauna -, dar mi le oferă cu un gest anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În chicineta noastră, dar nu mă puteam hotărî nicicum să fac și așa ceva. Umilința de a-i spăla vasele În fața celorlalți mă făcea să i-o șterg doar cu un șervețel după fiecare mic dejun și să râcâi cu unghiile bucățelele de cașcaval care rămâneau lipite de farfurie. Dacă era prea murdară sau stătuse prea mult În biroul ei, deschideam o sticlă de San Pellegrino pe care o țineam mereu la Îndemână și vărsam câțiva stropi pe ea. Îmi ziceam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fete! — Duncan frînge inimile femeilor, zise femeia binedispusă. Duncan clătină din nou din cap și-și văzu de lucru. Era o dimineață de sîmbătă. Lucrau doispreze la banc și cu toții făceau felinare de noapte, trăgînd fitilele și suporturile metalice prin bucățele de ceară, pe care le puneau apoi În cutii anti-inflamabile, gata pentru a fi Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
comică, dintr-o piesă! Tocmai cînd se gîndea la toate astea, auzi un rîset În stradă. Se duse la fereastră și se uită. La fereastră, cîndva În timpul războiului, fusese pusă o bucată de pînză lăcuită; cîteva rămășițe din pînză și bucățele de lac rămăseseră lipite de sticlă, deformînd vederea. Totuși, putea vedea clar vîrful capului lui Fraser și umerii lui largi, ridicîndu-se și aplicîndu-se În timp ce gesticula și dădea din umeri. Mai vedea și curbura obrazului roz al lui Viv și vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar nici lui Fraser nu-i venise să creadă. Toți trei stătuseră În salon, negăsindu-și cuvintele; În cele din urmă, intrase pisica pășind cu inocență, și asta i-a salvat. Au petrecut douăzeci de minute făcînd-o să alerge după bucățele de sfoară. Duncan chiar stătuse pe jos și-i arătase lui Fraser trucul acela cu pisica cățărîndu-se pe corpul lui. De atunci, domnul Mundy umbla ca un om rănit. Șchiopătatul i se Înrăutățise și Începuse să se aplece. Domnul Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîncară pîinea prăjită cu gem — Mănîncă-ți portocala, zise Kay. Helen o răsuci În mînă. Oare s-o mănînc? Mi-e rușine. Ar trebui s-o păstrez. — Pentru ce? Haide, mănînc-o. Așa că Helen desfăcu coaja și decoji portocala, Împărțind-o În bucățele. Kay luă una, dar zise că ea trebuie să mănînce restul. Fructul era acrișor și uscat - bucățile se rupeau ușor. Dar senzația sucului strivit pe limbă era minunată. — Acum deschide-ți cadoul, spuse Kay nerăbdătoare, după ce Helen termină portocala. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uita prin Încăpere. Întîlni privirea lui Duncan și-și lăsă ușor colțurile gurii. Apoi Îi privi pe tatăl lui și pe Viv cu interes... Duncan se gîndi la paltonul tocit al tatălui său. Își coborî capul și Începu să culeagă bucățele de furnir de pe masă. Avea mîinile curate, pentru că se Îngrijise să le spele În dimineața aceea și să-și taie unghiile. Pantalonii, la ambele picioare, aveau o cută adîncă, pentru că dormise Îmbrăcat sub saltea În noaptea de dinainte. Părul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]