1,329 matches
-
și își dorea să pună ceva pe ea, dar, de fiecare dată când stingea o țigară, aprindea alta. În tăcerea camerei, telefonul a început să sune și inima aproape că îi sări din piept - terminațiile ei nervoase erau rupte în bucățele! S-a activat robotul telefonic: nu scana apelurile, doar le evita. Dar fiecare celulă din corpul ei intră în alertă maximă în momentul în care Oliver începu să vorbească. —Eu sunt, iubita. ăăă, adică Oliver. M-am gândit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În timpul genericului, iar el Îmi spunea: „Hai să schimbăm locurile, am să te aud mai bine“. Îmi semnala mișcările interesante ale aparatului de filmat. Mă sfătuia să-mi iau notițe. M-a Învățat să scriu În grabă În Întuneric pe bucățele de hîrtie fără să-mi iau ochii de la ecran. La Început era greu, trebuia să mă descurc rapid ca să notez numele tehnicienilor de pe generic („mulțumește-te cu operatorul“, Îmi spunea el) și nu izbuteam să recitesc ce scrisesem („trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
găsea că arată foarte bine pînă la sosirea unei alte scrisori pe spatele căreia Isabelle Își scrisese numele și adresa. Tina a pus mîna pe poze și, plîngînd și luîndu-mă la palme și la pumni, a rupt pozele mărite În bucățele pe care a Încercat să mă facă să le Înghit: „Na, pupă-i genunchii! Poftim, și pupă genunchii iubitei tale! Dă-i cu limba și peste piept! Ai prefera să fie goală, așa e? Asta ai vrea! Și uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
constantă În casa de pe bulevardul Tibidabo, să spună numai ceea ce știa că ceilalți voiau să-l audă spunînd, să citească privirile și dorințele lor, să-și Închidă onestitatea și sinceritatea În temnița imprudențelor, să simtă cum Își vindea sufletul pe bucățele și să se teamă că dacă, Într-o bună zi, avea să ajungă s-o merite pe Penélope, atunci nu va mai fi rămas nimic din acel Julián care o văzuse prima oară. Uneori, Julián se deștepta În zori, arzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și m-am ascuns Într-un loc secret. Să nu Încerci să mă găsești sau să-mi trimiți mesaje. Distruge biletul acesta de cum Îl citești. Nu-i nevoie să-l Înghiți, e suficient să-l arzi ori să-l faci bucățele. Eu am să intru În contact cu dumneata mulțumită geniului meu și bunelor oficii ale unor terți cu care ne aflăm În bună Înțelegere. Te rog să-i transmiți esența acestui mesaj, cifrat și cu toată discreția, iubitei mele. Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
durerea printre fălcile încleștate: — Au ajuns copiii să se considere mai înțelepți decât părinții și pretind că știu totul! Nu mai respectă și nu mai ascultă pe nimeni... Ca să-și alunge mâhnirea, începe să urmărească din priviri reverberația multicoloră a bucățelelor de sticlă opacizată din mo za icul piscinei. Pereții curbi concentrează lumina, ale cărei raze se revarsă în exterior ca dintr-o cascadă. Doi sclavi încep să manevreze discret corzile atașate de cele patru coloane din jurul bazinului, pentru a trage
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
banală. Mai ceva decât romanele americane de aventuri. Am găsit ceva, ceva foarte important, dar e numai Începutul. Eu vreau să spun tuturor ceea ce știu, În așa fel Încât, dacă e cineva În măsură să completeze jocul ăsta făcut din bucățele, să citească și să iasă la vedere. Intenționez să arunc o momeală. Și În plus, trebuie s-o fac repede. Cel ce știa ceea ce știu eu, Înainte de mine, a fost probabil ucis, tocmai ca să nu divulge. Dacă ceea ce știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fete! — Duncan frînge inimile femeilor, zise femeia binedispusă. Duncan clătină din nou din cap și-și văzu de lucru. Era o dimineață de sîmbătă. Lucrau doispreze la banc și cu toții făceau felinare de noapte, trăgînd fitilele și suporturile metalice prin bucățele de ceară, pe care le puneau apoi În cutii anti-inflamabile, gata pentru a fi Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
comică, dintr-o piesă! Tocmai cînd se gîndea la toate astea, auzi un rîset În stradă. Se duse la fereastră și se uită. La fereastră, cîndva În timpul războiului, fusese pusă o bucată de pînză lăcuită; cîteva rămășițe din pînză și bucățele de lac rămăseseră lipite de sticlă, deformînd vederea. Totuși, putea vedea clar vîrful capului lui Fraser și umerii lui largi, ridicîndu-se și aplicîndu-se În timp ce gesticula și dădea din umeri. Mai vedea și curbura obrazului roz al lui Viv și vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar nici lui Fraser nu-i venise să creadă. Toți trei stătuseră În salon, negăsindu-și cuvintele; În cele din urmă, intrase pisica pășind cu inocență, și asta i-a salvat. Au petrecut douăzeci de minute făcînd-o să alerge după bucățele de sfoară. Duncan chiar stătuse pe jos și-i arătase lui Fraser trucul acela cu pisica cățărîndu-se pe corpul lui. De atunci, domnul Mundy umbla ca un om rănit. Șchiopătatul i se Înrăutățise și Începuse să se aplece. Domnul Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîncară pîinea prăjită cu gem — Mănîncă-ți portocala, zise Kay. Helen o răsuci În mînă. Oare s-o mănînc? Mi-e rușine. Ar trebui s-o păstrez. — Pentru ce? Haide, mănînc-o. Așa că Helen desfăcu coaja și decoji portocala, Împărțind-o În bucățele. Kay luă una, dar zise că ea trebuie să mănînce restul. Fructul era acrișor și uscat - bucățile se rupeau ușor. Dar senzația sucului strivit pe limbă era minunată. — Acum deschide-ți cadoul, spuse Kay nerăbdătoare, după ce Helen termină portocala. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uita prin Încăpere. Întîlni privirea lui Duncan și-și lăsă ușor colțurile gurii. Apoi Îi privi pe tatăl lui și pe Viv cu interes... Duncan se gîndi la paltonul tocit al tatălui său. Își coborî capul și Începu să culeagă bucățele de furnir de pe masă. Avea mîinile curate, pentru că se Îngrijise să le spele În dimineața aceea și să-și taie unghiile. Pantalonii, la ambele picioare, aveau o cută adîncă, pentru că dormise Îmbrăcat sub saltea În noaptea de dinainte. Părul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bombe, sau așa păru. Era ca și cum ai fi prins În lada de gunoi iar cineva bătea În ea cu un ciomag. Giggs, bulangiule! strigă cineva. Asta-i din cauza ta! O să pun eu mîna pe tine, Giggs! O să te fac bucăți, bucățele! Dar Giggs nu mai scotea o vorbă; după o clipă, tipul care striga amuți și el. Să țipi În timpul unei explozii era oribil; Duncan avea impresia că toți erau În priciurile lor, Încordați, tăcuți, numărînd secundele, așteptînd bubuiturile. Fraser era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o reacție complet diferită. — Nu cred că Marcus ar avea vreodată vreo aventură, am zis eu repede. Dar În cazul În care ar avea, cum ai reacționa? — N-ar fi o mare problemă, răspunsese ea zîmbind. Pentru că l-aș face bucățele. Tocmai mă căsătorisem cînd am purtat discuția asta și-mi amintesc că mă Îngrozisem cînd ea a adăugat, cu toată seriozitatea, că nu e foarte sigură că ar pleca dacă Marcus ar Înșela-o. Spera din suflet că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se va juca forbal și rugby cu ceilalți copii, iar leziunile cerebrale sau de orice altă natură sînt complet excluse. După cum spunea medical nostru de familie de la Londra, Tom e iarăși sănătos tun. La naiba, poate chiar o să-i priască bucățelele de metal din picior. Cu toate astea, nu se poate susține același lucru și despre mine și Dan. De cîte ori mă uit la el, mi-l amintesc așa cum era În seara aceea, Înainte să ieșim, cînd a spus: „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
văzut chiar că de cele mai multe ori aceste pământuri îmbucătățite servesc mai mult ca să împiedice libertatea de mișcare a țăranului, robindu-l marii proprietăți, și ca să reducă până la semigratuitate remunerarea muncii lui, încât uneori țăranul caută să scape de bucățica sau bucățelele lui de pământ arendându-le” (Dobrogeanu-Gherea, 1977, p. 100). În al doilea rând, „pământurile arendate cămătarilor satului nu vor fi nici pe atât îmbunătățite. Aren dașul cămătar caută să stoarcă din pământ tot ce poate, nu să-l îmbunătățească”. În
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
că există două grupuri distincte. Unul alcătuit din jucătoarele de badminton, femei mai tinere, adunate în jurul uneia din concubinele foarte tinere ale nababului. Și un alt grup cu o medie de vârstă mai ridicată, lângă bufet, ducând la gură neîncetat bucățele de mâncare și bârfind cu voce joasă. Între cele două grupuri pare să existe o atmosferă de ostilitate declarată. Una din tinere, se întoarce cu o ceașcă de ceai aburindă și se întinde pe iarbă. Prietenele ei de badminton se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vizor. Se mai numește caschetă africană. Caschetă ciclindrică împodobită cu pene și pampon, cu vizieră metalică. Era purtată și de husari. Doctor. Doamnă de rang înalt la curte. Oală. Un joc de societate în care un grup de participanți lasă bucățele de hârtie în urmă, ca semne pentru celălalt grup de jucători, care trebuie să-i vâneze înainte de a ajunge într-un loc anume desemnat. Limonadă cu gheață, în care se mai adaugă niște mirodenii. Atitudine exagerată de superioritate (din fr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
data viitoare. Ținte departe de marfa asta, Îi zâmbesc eu, fluturându-i pe sub nas pastilele și băgându-le În buzunar. Și spune-i lu tactu că Bruce Robertson a Întrebat de el, Îi fac eu cu ochiul, Îndepărtându-i câteva bucățele de piele moartă de pe umeri. Îl voiam pe el, dar m-am ales În schimb cu tine păpușă. Traversez holul lăsând-o pe curvuliță să se lăfăie În atmosfera aia cu aromă specială de curry, Guiness și muie. Ray Lennox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori ca niște mărgele negre”, Brătescu-Voinești valorifică din plin posibilitățile artistice ale interjecției, în special a onomatopeelor, cu întreaga lor gamă sonoră: ,,pic, pic, pic!” sugerează înghițirea bucățelelor de lăcustă, ,,pitpalac!” sugerează chemarea prepeliței, ,,frrr!” sugerează zborul puilor, iar ,,haț!”, trântirea căciulii și ,,piu, piu!” plânsul puiului rănit. Personajele acestei narațiuni sunt în unanimitate niște simboluri: prepelița reprezintă pe mama devotată care face tot ce-i stă în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trupul lui Belle de jour și pe judecătorul Mierck cu suita lui rebegită. Amintirea aceasta este destul de încețoșată, ca o bâiguială neclară, dar e, în fond, după chipul și asemănarea vieții mele, care n-a fost niciodată compusă decât din bucățele disparate, imposibil de lipit la loc. Pentru a-ncerca să-i înțelegi pe oameni, trebuie să sapi până la rădăcină. Nu e de ajuns ca, dintr-odată, să disloci timpul pentru a găsi ce cauți: trebuie să sapi în fisurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Clămence era sub pământ și plângea. Tot felul de animale veneau spre ea, cu capetele lor hidoase, cu colți și gheare. Ea își apăra fața cu mâinile, dar animalele înaintau și ajungeau să o atingă, să o muște, să rupă bucățele din carnea ei, pe care le înghițeau imediat. Clămence îmi rostea numele. Avea în gură nisip și rădăcini, iar ochii ei nu mai aveau pupile. Erau albi și șterși. M-am trezit tremurând. Ud leoarcă, gâfâind. Atunci am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
judecător dorea să mă primească, eram ocupat să decojesc cu degetul o fâșie de mătase roșie care se dezlipise de pe perete. Trăsesem de ea și se dezlipise o bucată de vreo treizeci de centimetri pe care apoi o rupsesem în bucățele mici. Grefierul mă privi cu un aer surprins și necăjit, cum te uiți la un om bolnav, dar nu spuse nimic. Îl urmai. Mierck era așezat în fotoliul lui, lăsat pe spate. Lângă el, Matziev, ca un dublu a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și rupți, roși, si adidași foarte uzați. Cosașii îmbucau într-o tăcere desăvârșită. Scenă părea desprinsa din pânză pictorului Camil Ressu, „Cosași odihnindu-se”. Curând își făcură solemn cruce, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucățele oferite și se grupară în două echipe, una de-o parte a fâneții, cealaltă de partea opusă, pentru a putea clădi căpițele înaintând din ambele direcții. Lui moș Gheorghe, cositul i se pare cel mai frumos lucru din lume. Îi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la policlinică, mi-au spus că nu este nici o îmbunătățire, mi se plânge ea, dar eu o întrerup scurt, Noga a mâncat de dimineață? Sigur că a mâncat, apoi adaugă mândră, i-am pregătit griș, așa cum îi place ei, cu bucățele de ciocolată, nu a lăsat nimic, iar eu răsuflu ușurată, deodată lucrurile nu mai par la fel de amenințătoare, nici chiar peșterile acelea pline de morminte, ba chiar sunt gata să mai dau o tură pe acolo în semn de mulțumire, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]