3,188 matches
-
vor să fie văzuți. Coboară foarte rar la poalele muntelui și nu țin legătura decât cu duhovnicii lor. Treburile cu lumea le rezolvă prin intermediul meu. - Putem să-i vedem și noi dacă tot suntem în preajma lor? - N-ar fi deloc bucuroși de oaspeți. I-ați sustrage de la treburile lor. Am ieșit din peșteră, lăsându-i pe ceilalți pelerini să discute cu pustnicul. De jur împrejur era pace și multă liniște; în depărtare se vedea marea lină, de un albastru azuriu iar
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
la orfanii de rozboi militari și, în final, pe deplin mulțumiți că programul nostru s-a realizat satisfăcător în limita timpului, ne-am dus la trenurile noastre și am avut cea mai călduroasă și afectuoasă însițire la gară. Toți erau bucuroși, satisfăcuți și se vedea un oarecare triumf pe fețele tuturor celor care organizaseră programul în prag de iarnă, cu zăpadă, disfuncțiuni și dificultăți care, la un moment dat, păreau insurmontabile. Note * Regina Maria este copleșită de gânduri privitoare la criza
REGINA MARIA LA ORADEA de DORU SICOE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348985_a_350314]
-
e stare de urgență în Christchurch și lumea e liberă să găsească un mod sigur de adăpost de griji și frici. Un sfat bu e că cine e în cauză să apeleze la prieteni și/sau cunoștințe, care o să fie bucuroși să ofere ajutor. Ar face-o oricum, dar nu știu cui și cum. O să revin în cazul în care sunt schimbări. Mihaela Orlandea (Ashburton) -------------------------------------------- Bună seară, Mă interesează soarta unei familii de prieteni aflată în orașul Christchurch, acum după nenorocirea ce s-
CELULA DE CRIZĂ de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348984_a_350313]
-
la o ”creație” care să însemneze un cadou dedicat mamelor noastre. Tu nu cred că m-ai observat vreodată când ”furam” forfecuța de-acasă pentru a-ți ”lucra” la școală, eu cu mânuțele mele, cadoul pe care ți-l ofeream bucuroasă la serbarea închinată mamelor, în ziua de 8 Martie. Mi-e dor de tine mamă scumpă! Mi-ai fost darul dumnezeiesc cel mai de preț care să-mi întruchipeze atâtea virtuții în plăpânda-ți ființă. Azi realizez mai mult ca
SCRISOARE PENTRU MAMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349065_a_350394]
-
jale mare și musai să ne facem vaccinul așa cum ne anunța, din nou, cu o figură extrem de tristă, același don’ doctor. Neamul se repede disperat la făcut injecții. Mai ales că erau gratis. Primii sunt, ca de obicei, înțelepții pensionari, bucuroși nevoie mare că, iată, apăruse un nou prilej de stat la coadă, de schimbat impresii despre încălzirea globală și aventurile tipei ăleia beton de la emisiunea de duminică seara, aia care nu-i mai ajunge cât are și o dă la
ERADICAREA GRIPEI PORCINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349144_a_350473]
-
cheile, cu mult înainte. Asta însemna că după ce îmi lăsase sandalele, necunoscutul ce pătrunsese în casă, a dus cheile înapoi. Adineauri?, am repetat eu, nedumerită. - Da. Îmi cer iertare că am intrat, dar... - Dar nu-i nimic, l-am întrerupt, bucuroasă să văd un chip ce avea pentru mine o familiaritate neutră. Îți mulțumesc! Să mergem la Nona, te însoțesc! Pe Nona, am găsit-o în pragul ușii. - Te voi ruga să mă aștepți, mi s-a adresat ea, vreau să
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
și-l găseai mereu prin port pictând vapoarele, sau pe malul Dunării. Andreea se simțea atrasă de Robert și-l încuraja să-și urmeze pasiunea pentru pictură, în paralel cu cea pentru medicină. Astă seară era partenerul său și era bucuroasă că i-a aceptat invitația. - Deea, ce zici, mergem și noi la dans? îi șopti el la ureche. Observ că majoritatea au dispărut în celălalt salon, continuă Robert. - Așteptam de mult invitația ta. Chiar îmi puneam întrebarea când ai s-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
ce mi-e drag Inima -mi se strânge-n piept, că mă petrecură anii... Azi, am plete albe-aștept, să mai fiu eu fata mamii Mama-i tristă, îmi zâmbește, că-n sfârșit ne-am regăsit Și pășesc, ușa-i deschisă, bucuroasă-i c-am venit. Ce frumoasă-i revederea pe tata nu-l recunosc... L-a albit vremea și timpul ce-a trecut să nu-l cunosc Doar o lacrimă prelinsă pe obrazu-i fin c-un rid El mă-mbrățișează, are
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
un pahar cu vin până atunci. - Nu mai vreau, tată. Unul îmi este suficient. Dacă mai beau un pahar, cad jos de foame, așa că renunț. Poate la ostropel voi mai servi unul. Era o atmosferă familiară fericită. Toți trei erau bucuroși că s-au reîntâlnit după șapte luni de pauză. După ce a mâncat împreună cu părinții săi, Săndica a mers în camera sa din copilărie să-și aranjeze puținul bagaj ce-l avea cu ea și să aducă suvenirurile pentru părinți. Bătrânii
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
stat la bustul gol. Nu-l vezi pe Cris ce roșu este pe brațe și pe obraz? În acel moment doctorul Ștefan Trăistaru tocmai pășea pe veranda de la intrare. Deea fugi repede să-l întâmpine și-i sări de gât bucuroasă, mai, mai să-l dărâme pe bătrân. - Hei, ștrengărițo, stai că mă dărâmi, o apostrofă el. De unde veniți? - Cum de unde? Nu tu i-ai dat Fordul lui Cris? - Ba da, dar nu mi-a spus unde merge și nici eu
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
Mai ales că, în felul acesta, îmi mai ușurez și eu sufletul... Octavia o privea și nu putea scoate un cuvânt. Dar nu fiindcă s-ar fi speriat sau ar fi rămas mută de uimire, ci fiindcă era fermecată și bucuroasă. — De ce să mă mir? răspunse ea. Știam că broscuțele pot merge oricum și pot vorbi. E drept, tu ești prima pe care o văd umblând și o aud glăsuind. Dar asta nu schimbă lucrurile. Dimpotrivă. Cât despre povestea ta, aș
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
și pe deasupra ce nebun-nebună poate să îl aștepte pe Godot în poziție de drepți, încălțat-încălțată cu pantofi cu toc cui, care pantofi aduc mari anomalii scoarței terestre, mă vor bombarda inocenți, în locul vostru licuricii-spiriduși, pe care ieri i-am salutat bucuroasă că mai există în pădurea de pe malul Cernei, la intrarea în Băile Herculane. Gândurile mi se întorc mereu spre acele locuri încărcate energetic, dornice să se desfete și ele măcar o dată pe an în mirajul ionilor pozitivi. Să fi așteptând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
și pe deasupra ce nebun-nebună poate să îl aștepte pe Godot în poziție de drepți, încălțat-încălțată cu pantofi cu toc cui, care pantofi aduc mari anomalii scoarței terestre, mă vor bombarda inocenți, în locul vostru licuricii-spiriduși, pe care ieri i-am salutat bucuroasă că mai există în pădurea de pe malul Cernei, la intrarea în Băile Herculane. Gândurile mi se întorc mereu spre acele locuri încărcate energetic, dornice să se desfete și ele măcar o dată pe an în mirajul ionilor pozitivi.Să fi așteptând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
fost dor de tine, mărturisi Mircea. De aceea am și grăbit plecarea la munte. Rămâi aici, dă-mi biletul să luăm locuri pentru următorul tren. Mircea se îndepărtă grăbit spre casele de bilete clasa a II-a. Săndica îl urmărea bucuroasă. Cât de curând va fi numai al ei pentru câteva zile bune. Spera ca aceste zile să limpezească starea sa de confuzie. Îl iubește cu adevărat sau nu? Revenit lângă ea, Mircea și Săndica și-au luat bagajul și au
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
pe aproape. Și cum în acea dimineață nu prea avu somn, prăpădindu-se de dorul lui Nerun, ieși la fereastră. Când îl văzu în fața grădinii, Mona pe dată ieși afară din casă, străbătu în fugă drumul spre portiță, nespus de bucuroasă de sosirea iubitului ei drag. Acesta sări peste poartă, o îmbrățișă și-i zise: - Mona mea, îngerul meu drag! A venit timpul să plec din sat pentru ceva vreme, să încerc să câștig ceva bani, ca să-i aduc dovada unchiului
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
pădurea îngălbenită toamna, aflată parcă în agonie și îngenuncheată de trecerea timpului, dar purtându-și cu demnitate povara morții ca pe o comoară? Uneori aceste lucruri aparent simple mă înalță atât de sus, încât trăiesc spiritual alături de acesti falnici copaci, bucuroasă de a fi părtașă la liniștea și pacea ce domnește în mijlocul lor. - Desigur, Andrada, adeseori trecem nepăsători pe lângă aceste scene de viață, așa cum trecem nepăsători inclusiv peste evenimente importante din propria noastră viață. Dacă ne-am face timp măcar pentru
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
unui bărbat, colorați în gri-verzui. - Fiecare mănâncă ce prinde, parcă așa ziceai mai devreme, nu? am tachinat-o, la rândul meu... - Da, dar eu te-am ajutat să-l scoți, așa că este o captură comună, se alinta ea pe lângă mine, bucuroasă că am prins un pește așa de frumos. - Așa va să zică, eu mă muncesc cu el douăzeci de minute și tu doar ții două minute minciogul în apă și gata împărțeala! Bun comun, zici? Mă rog, dacă așa dorești tu... Dar
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
luni, care zburda voios în jurul mamei sale. Întâlnirile cu uncheșul Iacob, la fel și cu mătușa Anița, erau pline de bucurie. Ne uitam în bagajele cu care veneau. Acolo trebuia să găsim ceva biscuiți sau bomboane. Și unchii erau foarte bucuroși când ne revedeau. Uneori ne mai dădeau și câte un leu, că să avem curaj să mânăm vitele la deal. Când ajungeam acasă la noi, dădeam fuga s-o anunțăm pe mama că a venit uncheșul Iacob, cu vitele. Dar
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
tutuiau de câtva timp, la rugămintea lui. Numai în prezența altor persoane foloseau pronume de politețe și unele formule specifice locului de muncă. Iar acum, după ce și-au scos bonete, măști, saboți, etc. și se spălau pe mâini, se tutuiau, bucuroși că nu-i deranjează nimeni. - Ancuța, fată dragă, ai fost la înălțime, ca de obicei și îți mulțumesc! - Dar nu ai pentru ce, doctore. Nu am făcut nimic în plus ori extraordinar... - Poate că nu, dar numai prezența ta este
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
găsi dormind, îi bătu în geam și-o rugă să-i deschidă. De fiecare dată când venea la ea la Botoșani, Mihai era onorat cu odaia ei cea bună ce dădea cu fereastra într-o grădină cu vișini. Era tare bucuroasă că unul din nepoții ei scrie poezii și-l amenință pe Gheorghieș, când află de la Mihai ce-i cu el acum în toiul noții, cu un blestem pentru că urgisea copiii prin străini, chinuindu-i. Rămas singur în camera lui, Mihai
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
benefică pentru amândoi și ar avea posibilitatea continuării conversației. - Daca așa dorești tu, așa vom face și chiar sunt onorat să te conduc acasă..., s-a învoit pe dată Fănel, manifestându-se chiar încântat de invitația ei. - Și eu sunt bucuroasă să mă însoțești. Ce bine era dacă mergeai în aceeași direcție. Nu aș vrea să întârzii din cauza mea... - O, nu, nu e asta o problemă, s-a grabit el s-o asigure, fără să întrebe în ce direcție merge. - Ba
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
date fiecărui cal în câte o traistă agățată de gât, iar jos, în fața animalelor erau aduse maldăre de nutreț verde ( fân, costreie, iarbă), proaspăt. Toată această alimentare a fost luată de la populația locală, care n-a crâcnit în fața eliberatorilor, fiind bucuroasă, nevoie mare! In ceea ce a privit mulțimea armatei rusești, așezate temporar - sine die - pentru întremare și odihnă, s-au luat, operativ, două feluri de măsuri: -ofițerii au fost încartiruiți prin casele mai arătoase ale sătenilor, iar gradații inferiori și restul
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
șatenă dar deosebit de frumoasă. Deci nu numai româncele sunt frumoase m-am gândit eu. Discuția s-a purtat în limba engleză însă eu voi reda-o în limba română ca să fie înțeleasă de toată lumea. - Iată-mă am sosit și sunt bucuroasă să discut cu voi mai ales cu vecinul meu pe care îl văd deseori prin grădină, vecinul care câteodată îmi dă să mănânc chiar din palma lui. - Eu mă bucur că te văd în chip de tânără domnișoară și sunt
BETTY, CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348175_a_349504]
-
pupă șiruri de babe pe unde apucă. L-am văzut într-un filmuleț în fieful său electoral, la Dăbuleni. Cu figura lui de Malek (Buster Keaton), veșnic nezîmbitor, lua babele la rînd și...țoc-țoc! Iar babele se rînduiau la pupat bucuroase de parcă le-a fătat vaca. Judecînd după vîrsta pupatelor, cred că în mandatul ăsta Geoană rămîne cu jumate din votante. Nu-i nimic, vin altele. Săracu’ nea Mircică! Grea viața de dipotat! Mi-l închipui cum, după baia de pupături
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
tare pe cer și Luna începu să lumineze și mai mult Pământul. Coborând printre stele și trecând pe lângă măiastra Lună, le salută. Ele știau că fuseseră înfăptuite de El și că era Tatăl lor. Acestea făcură o plecăciune în fața Domnului, bucuroase că îl vedeau, fiindcă Domnul nu mai ieșise de mult timp, de după norul cel alb. - Strălucire, steluțele mele dragi! Lumină, Lună dragă! - Strălucire și Lumină, Tatăl nostru drag! răspunseră stelele și Luna. Ajunse în dreptul Pământului și intră. Călători până în Țara Lalelelor
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]