1,108 matches
-
din mocirlă. Crizele, de orice fel ar fi, trebuie gestionate, nu doar condamnate. Sângele - acest filon al eredității. Le - a spus angajaților răspicat că în firmă el este Alfa și Romeo. Dacă nu te temi de consecințe, înseamnă că ești bufon. Sub o guvernare corectă, e rușinos să fii sărac. Sub una proastă, e jenant să te îmbogățești. În materie de comunicare, arta preferă șoapta, politica - urletul. Suferința are gravitate, nu stil. Când revolta devine pedagogie, înseamnă că i - au apărut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o diasporă internă. Oamenii pot trăi și fără artă. Dar cu handicapuri majore. Cârtirea, nu revoltă, se menține în gena spirituală a românului. Unii vor să schimbe lumea, nu și pe ei înșiși. Scriitorul nu mai este favoritul saloanelor, nici bufonul regelui. Acum, își plimbă cățelul prin jurul blocului. Orice înregimentare este o formă de castrare a bucuriei umane. Televiziunea comercială poate deveni oricând o spălătorie națională de creiere. Un festival de poezie nu are impactul la public pe care îl are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ieși din mocirlă. Crizele de orice fel ar trebui gestionate, nu doar condamnate. Sângele - acest filon al eredității. Le-a spus angajaților răspicat că în firmă el este Alfa și Romeo. Dacă nu te temi de consecințe, înseamnă că ești bufon. Sub o guvernare corectă, e rușinos să fii sărac, sub una proastă, e jenant să te îmbogățești. Ia-ți întâi cârje și după aceea schiuri. De regulă după exploratori apar și exilații. Există prin redacțiile revistelor literare destui caporali ai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
E moină afara. O vreme de mort. Și eu nu știu cum să fac să mă conectez la o sursă de veselie. Un lamento prelungit e ca o călătorie În deșert. Dacă În această confesiune incontinentă nu apare din cînd În cînd bufonul să-și facă tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se bâlbâia binișor, iar cele două pârțotine de alături scoteau niște cotcodăceli cu adevărat stridente. Și dă-i cu reîncarnarea lui Osiris, și dă-i cu marionetele egiptene... ignorându-și cu desăvârșire vecinii. La un moment dat, Bruno pricepu că bufonul Îi vorbea despre activitățile lui profesionale. „O, nu cine știe ce...”, făcu el, vag; educația națională era ultimul lucru despre care avea chef să discute. Cina asta Începea să-l calce pe nervi și se ridică să fumeze o țigară. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fruntea. — Probabil ai suferit foarte mult..., spuse ea În cele din urmă cu tristețe. — Sophie, exclamă din nou Bruno, știi ce-a scris Nietzsche despre Shakespeare? „Cât trebuie să fi suferit acest om ca să simtă atâta nevoie să facă pe bufonul!...” Shakespeare mi s-a părut Întotdeauna un autor supraevaluat; Însă, ce-i drept, e un bufon fără pereche. Bruno se Întrerupse, Își dădu seama surprins că Începea să sufere cu adevărat. Femeile sunt, uneori, atât de drăguțe; la agresivitate răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din nou Bruno, știi ce-a scris Nietzsche despre Shakespeare? „Cât trebuie să fi suferit acest om ca să simtă atâta nevoie să facă pe bufonul!...” Shakespeare mi s-a părut Întotdeauna un autor supraevaluat; Însă, ce-i drept, e un bufon fără pereche. Bruno se Întrerupse, Își dădu seama surprins că Începea să sufere cu adevărat. Femeile sunt, uneori, atât de drăguțe; la agresivitate răspund cu Înțelegere, la cinism cu blândețe. Care bărbat s-ar purta așa? — Sophie, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca să-și reorganizeze percepțiile auditive, apoi trecu rapid În camera de alături. Așezat lângă pat, Bruno cânta cât Îl țineau bojocii: I-a adunat pe toți aici Chemarea scumpei looor mămici, Căci e pe moarte, Maammaaaaaaa... Nestatornici; nestatornici, ușuratici și bufoni, așa sunt oamenii. Ridicându-se, Bruno cântă și mai tare strofa următoare: Da, au venit, sunt toți aici, Și ăia mari și ăia mici, Până și fiul blestemat, Veni cu daruri Încărcaaaaat... În tăcerea care urmă acestei demonstrații vocale, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prin tunelurile mlaștinii. Nesfârșit este drumul prin valea plângerii și nu se aude decât, din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș astenic, salarizat, un bufon melancolic, disprețuit de temniceri, un evadat ratat, ascuns într-un tren întunecos și captiv ? L-aș putea vedea intrând, brusc, pe ușa compartimentului. Ochii umezi, de copil curios, senini, senini, contrazicând ororile din care s-a născut și între care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tămână. Criză, teren macroporic, infiltrație, surpare, criză de maturizare, nu-mi suport maturitatea, nu suport celula, cerul rotund rotund, vată fierbinte fierbinte, cu mari goluri și ușor ușor, ca puful. E sâmbătă și nu ne mai incomodează nimeni, doar diavolul bufon, surparea din noi, nemulțumirea singurătatea plictisul, neputințele noastre. Nu mai e nimeni, acum e acum, ne aparținem, în sfârșit, descurcă-se cine poate. „Egoism, efectul de colivie. Bun-simț, adică prudență ? Blindajul unei paranteze perfecte...“ Cuvintele rulau, în somn, în insomnie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și-o provoacă singur, ca și cum ar tipări cu cerneală simpatică denunțul, accesibil oricui, din care țâșnește, instantaneu, condamnarea sa, salutul de adio. Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri și reticențe de plăpândul bufon. Frunte puternică, sprâncene stufoase, dar nu și nasul acvilin ! ...He-he, hehehe, se scutură de râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele răzbesc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atenție, protesta doamna Manole, veselă și provocatoare. — Văd că tot duci batista la gură, te dor dinții. — Da, mă dor, n-am astâmpăr. Dar mă fac bine și am să țin cont. — Cum adică ? N-ai avea de ce să... bolborosi bufonul încurcat, fără să ridice capul din podea. Roti lent, lent, cu toată precauția, bila bine tunsă. Privirea se înălță puțin, supraveghetoarea îl urmărise, îl urmărea. Așa că se dădu cuminte peste cap de trei ori, dublu triplu multiplu salt acrobatic pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați. Încearcă să dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o găină scăpată din curte. Cei doi domni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Bean, dar aceștia au motivat că sunt ocupați la data la care e programat Congresul PDL și deci nu pot susține un spectacol. Așa că, s-a apelat la o soluție de avarie și a fost pus ca să joace în spectacol bufonul casei, pleșcarul cu patent garantat. De fapt naiv precum îl știm, a spus-o chiar cu gura lui presei: „Eu nu am apucături de killer politic. Pur și simplu, vreau să contribui la dezbatere, să destind atmosfera", adică mai pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
proprii (de pildă, Amon, Buda, Allah, Dumnezeu, Europa etc.) sunt scrise cu inițială mică, fiecare text începe, de asemenea, cu inițială mică, iar punctuația este cvasiinexistentă, determinând o pluralitate de lecturi, nu totdeauna, firește, cele mai fericite / pertinente! Petrache Plopeanu: Bufonul cerșetorului Text unitar, conceput ca geneză a Sinelui, printr-un monolog adresat, a cărui marcă principală este vocativul stăpâne, scris fără majusculă, ca, de fapt, toate cuvintele din operă, între care, în spirit postmodernist, se instituie, astfel, o democrație, cartea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
conceput ca geneză a Sinelui, printr-un monolog adresat, a cărui marcă principală este vocativul stăpâne, scris fără majusculă, ca, de fapt, toate cuvintele din operă, între care, în spirit postmodernist, se instituie, astfel, o democrație, cartea lui Petrache Plopeanu, Bufonul cerșetorului - Editura Editgraph, Buzău, 2010 -, este o pendulare disperată între a fi sau a nu fi, verbul existenței având aici ca reper arta și, firește, artistul creator, care se zbate între două dimensiuni ale ființei sale, gunoi și cruce, cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a poeziei de a înnobila realitatea se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-au transformat în amvoane. În această construcție, sau re construcție, printr-o lirică a măștilor, reiterând, poate, ecouri argheziene din Psalmi și nu numai, sclavul / sluga / bufonul / jumătatea insului, aflat în procesul autodefinirii, al inițierii întru sine, aruncă în luptă un arsenal eclectic de cuvinte - practic, se regăsesc aici termeni din toate registrele limbii române -, întâlnindu-se, conștient sau nu, cu marele poet ale cărui opere sunt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să renunțe să lupte pentru exprimarea inexprimabilului. Se explică astfel de ce cuvintele trebuie să se înmulțească cu orice preț, cu atât mai mult cu cât fiecare cuvânt își are momentul său de strigare / către zid și către albastru. Cerșetorul și Bufonul, fețe ale aceluiași eu, sunt, prin extindere, fețele tragi comice, posibile, ale vieții, dar, se sugerează, numai unii au curajul - poate nebun - sau forța să și le asume ori măcar să le conștientizeze existența, jucând, printre altele, și rolul de sadic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cele de sus simultan. În această litanie-confesiune, condiția dramatică a celui prea lucid (Cioran spunea că în definitiv, toți oamenii nefericiți sunt lucizi) e vizibilă la orice pas, dar rămânerea parțială în lume este doar o formulă circumstanțială pentru că bufonul-cerșetor / bufonul cerșetorului este atașat, cu toată ființa, de totul acesteia, al lumii, pe care o detestă și de care e îndrăgostit până la disperare, cu toate formele ei care-i fac posibilă statornicia sau, după expresia lui Nichita Stănescu, îi dau dreptul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că ar dori cu frenezie să dezerteze, deși are conștiință imposibilității gestului, însă, pe de altă parte, în care ar dori să rămână perpetuu captiv, să poată căuta în continuare, ca singură rațiune a existenței, asumate cu o tensiune colosală, bufonul cerșetorului întâlnindu-se, din nou cu Cioran, după care insomnia este un fel de act de eroism și fiecare zi este o luptă pe care o pierzi de la început, dar, dintr-un orgoliu dement, nu renunți, deși totul nu-i
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru peste care au curs veacuri de sânge, lacrimi șiroaie și nestinse morminte, șuvoaie nepământene. Mișcarea Legionară a fost permanent reprimată cu toată forța
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
banchete, Vitellius și soldații lui, mereu gata să se îmbuibe, să bea și să ucidă. Erau șaizeci de mii de soldați, știați asta? Și toți erau adunați în jurul împăratului, toți înaintau spre Roma împreună cu senatorii... Toți îl adulau... și prostituatele, bufonii, conducătorii de care... M-au impresionat rechiziționările de alimente din orașele pe care le-am străbătut, clădirile oficiale și casele devastate, femeile violate, țăranii... Am văzut cum erau jefuite câmpurile cu grânele gata de cules și cum soldații dădeau foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în care Galba a fost aclamat împărat. A trecut de partea lui Galba, în speranța că acesta îl va adopta și îl va face moștenitorul său. Paegnari: categorie discutabilă din lumea spectacolelor cu gladiatori; par să fie un fel de bufoni, specializați în parodii ale luptelor de gladiatori. Paenula: mantie de lână cu glugă mare. Pankration: disciplină de origine greacă, în care se îmbină pugilatul (unde sunt permise loviturile cu piciorul, genunchiul și capul) și lupta (unde adversarii pot lupta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca o coarnă, un babalâc gârbovit, mic de statură, șchiop, cu f ața mică și plină de riduri, cu sprâncenele ridicate, nas strâmb, cu păr rar și cărunt, adunat deasupra frunții într un fel de mo țocʺ; „bătrânul ghebosʺ, „un bufon de marcăʺ, „la moșia sa, în zilele de lucru, umbla prin sat numai în izmene, alerga și se zben guia cu copiii țăranilor, așa că lui i se potrivește numele Gene ralul izmană.ʺ După ce sunt descrise cele zece războaie ale
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
unde ți se impune să-ți dai musai seama că urmărești o dramă cultă. Pretenții spulberate de Însuși monologul introductiv, construit după principiul pieselor shakespeariene: camera stă nemișcată ca o victimă (cum o făcea pe la 1600), și un surogat de bufon amenințat de acnee senilă anunță intrarea-n scenă, descriind Într-un mod insuportabil de anost locul unde se va petrece acțiunea, și atît de interminabil, Încît nu mai vrei În ruptul capului să vezi locul unde se petrece acțiunea. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]