889 matches
-
denumirile pe parcurs: Chișinău (Burevestnik, Moldova, Avântul, Nistru, Zimbru - Liga Superioară, Prima Ligă și Liga a Doua), Tiraspol (Pișcevik, Luceafărul, Dnestr, Zvezda, Start, Automobilistul, Tekstilșcik, Tiras, Tiligul - Liga a Doua, Prima Ligă), Bender (Lokomotiv, Pișcevik, Tighina - Liga a Doua), Comrat (Bugeac - Liga a Doua), Bălți (Zarea - Liga a Doua), Drochia (Speranța - Liga a Doua). Campionatul Moldovei, pe atunci, era o competiție inferioară ca valoare. Ultimul an de existență a Uniunii Sovietice și a campionatului URSS a prins cele două echipe moldovenești
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
trecut. Rețeaua hidrografică este densă, harta reprezentând râurile principale (Siret, Prut, Nistru) și afluenții acestora. Cei mai numeroși, peste 60, sunt afluenții de pe dreapta Siretului, apoi vin cei ai Bârladului, Prutului și Nistrului; nu lipsesc nici râurile care străbat podișul Bugeacului și se varsă direct în mare. Râurile sunt însă foarte gros reprezentate, conform unei mode din acea epocă. Localitățile, în număr de 714, sunt redate după categorii - sate, târguri și orașe - cu denumirea și la locul lor, ceea ce dovedește că
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
au trădat pe polonezi în timpul bătăliei și au trecut de partea lui Petru, contribuind astfel la înfrîngerea invadatorilor.. După acest eveniment, Petru I a împărțit prerogativele domniei cu fratele său căruia i-a cedat guvernarea părților sud-estice ale Moldovei (adică Bugeacul), păstrând pentru sine cârmuirea regiunilor apusene și a celor nord-estice.
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
studiat la liceul de băieți din Bolgrad și la Universitatea din București. Debutează în presa literară din București. A scris versuri și traduce din literatura universală (Baudelaire), colaborând la "Limba română", "Litere", "Luceafărul literar", "Pasărea albastră", "Frize", "Orizonturi", "Viața Basarabiei", "Bugeacul" sau "Pagini basarabene". În 1938, la Bugeac, împreună cu I. Șt. Botez fondează revista literară "Moldavia". George Călinescu îl caracterizează pe Cavarnali ca fiind un reprezentant al "liricii proletariene moderne a hoinăririi, a umilității diurne din jurul lui Esenin, fără apocalipticul acestuia
Vladimir Cavarnali () [Corola-website/Science/332930_a_334259]
-
și la Universitatea din București. Debutează în presa literară din București. A scris versuri și traduce din literatura universală (Baudelaire), colaborând la "Limba română", "Litere", "Luceafărul literar", "Pasărea albastră", "Frize", "Orizonturi", "Viața Basarabiei", "Bugeacul" sau "Pagini basarabene". În 1938, la Bugeac, împreună cu I. Șt. Botez fondează revista literară "Moldavia". George Călinescu îl caracterizează pe Cavarnali ca fiind un reprezentant al "liricii proletariene moderne a hoinăririi, a umilității diurne din jurul lui Esenin, fără apocalipticul acestuia..." George Meniuc menționa că "vrednicia poetului pornește
Vladimir Cavarnali () [Corola-website/Science/332930_a_334259]
-
de-l curăție, cu multe sute de oameni, de copaci și de plahii"”. În 1716, la începutul celei de-a treia domnii a lui Mihai Racoviță, este numit mare vistiernic. Acesta îl trimite ca reprezentant al său la tătarii din Bugeac pentru a le solicita ajutorul în lupta cu o garnizoană austriacă staționată în Cetatea Neamțului comandată de căpitanul loren François (Ferencz) Ernau. Marele vistiernic Costantin Costachi, împreună cu alți boieri, a făcut parte din comisia numită de domnitor în vederea în vederea restabilirii
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
în lupta cu o garnizoană austriacă staționată în Cetatea Neamțului comandată de căpitanul loren François (Ferencz) Ernau. Marele vistiernic Costantin Costachi, împreună cu alți boieri, a făcut parte din comisia numită de domnitor în vederea în vederea restabilirii „hotarului lui Halil Pașa” din Bugeac. La începutul anului 1723, domnitorul Mihai Racoviță descoperă corespondența secretă pe care marele spătar Costantin Costachi o ducea cu oficiali ai Imperiului Rus (cancelarul G. I. Golovkin și general-guvernatorul Kievului, I. I. Trubețkoi), prin intermediul serdarului Lupu Anastasă. Domnitorul nu l-
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
Tătarii bugeaceni sunt un popor turcic puțin numeros, constituit pe teritoriul Bugeacului (sudul Basarabiei), prin amestecarea câtorva triburi turcice nomade, principalul fiind cel nogaic, strămutat de calmâcii din Caucaz, care sa așezat de-a lungul secolelor XVI-XVIII (1484-1728) în stepa din sud-estul Basarabiei. De asemenea, înaintea acestor tătari au existat alte valuri
Tătari bugeaceni () [Corola-website/Science/333865_a_335194]
-
nogaic, strămutat de calmâcii din Caucaz, care sa așezat de-a lungul secolelor XVI-XVIII (1484-1728) în stepa din sud-estul Basarabiei. De asemenea, înaintea acestor tătari au existat alte valuri nomade turcice, cum ar fi cele ale cumanilor și pecenegilor. În Bugeac periodic vedeau tătarii din Crimeea, care cumpărau de la aceștia prizonieri, capturați se presupune mai ales de pe teritoriul principatului Moldovei. În 1569 stepa între gurile Nistrului și Dunării a fost simbolic recunoscută ca proprietate a nogailor, de către sultanul Suleiman al II
Tătari bugeaceni () [Corola-website/Science/333865_a_335194]
-
1932, când începe să publice recenzii, note, poezii, impresii de călătorie și texte folclorice culese în peregrinările sale (semnând uneori și cu pseud. Delanesfoia). În anii de studenție semnează publicistică în numeroase periodice din Basarabia, Moldova de peste Prut și Muntenia:Bugeacul, Bărăganul, Cuget moldovenesc, Gazeta Basarabiei, Itinerar, Luminătorul, Pagini basarabene, Poetul, Porunca vremii, Raza, Solia, Suceava, Tribuna tineretului (red.) ș.a. În perioda 1939-1944, chiar în condițiile precare ale războiului, își continuă activitatea publicistică și literară, articolele sale apărând în rev.: Bucovina
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
malul drept al râului Vrbas. Primește nume de pinuri în cartierul. Boric este situat pe malul stâng râului Vrbas. Boric este în Câmpie Banjalukei, partul Câmpiei Panonica. Se învecinează cu Centru la vest, Ada la est, la norf Lazarevo, ori Bugeac și la sud cu Starcevița. Râul Vrbas este graniță naturală cu cartierele Starcevița și Ada. Boric este legat cu Ada, cu podul de Incel (Ințel) și cu Starcevița cu poduri: Rebrovațului și studenților. Boric este s-a inceput cu construiește
Borik () [Corola-website/Science/332114_a_333443]
-
sfetnicii săi, în al doilea război cu Traian. Decebal Încă din vremea lui Tucidide, geții(dacii) sunt cunoscuți drept buni călăreți. Ei trag cu arcul din fugă, tehnică preluată de la sciți. Triburile din partea de șes, de stepă (“pustia” geților din Bugeac, de care ne vorbește Strabon, așa trebuie înțeleasă, ca stepă) aveau în special cavaleri, în timp ce în părțile muntoase predomină pedestrimea. Pe columna lui Traian, dacii sunt înfățișați luptând de obicei pe jos. Ei au o armă specifică -o sabie încovoiată
Armata dacilor, o forță de temut - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102216_a_103508]
-
Răscoala de la Tatarbunar se referă la o revoltă țărănească armată de inspirație bolșevică care a avut loc în zilele de 15-18 septembrie 1924, în împrejurimile localității Tatarbunar din Bugeac, Basarabia de Sud. Pe atunci, aceasta făcea parte din România, iar în prezent este parte a Regiunii Odesa din Ucraina. Răscoala a fost condusă de un comitet revoluționar prosovietic care a cerut unificarea cu RSS Ucraineană și sfârșitul presupusei „ocupații
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
condițiile catastrofale de la finele anului 1917. Având în vedere suprimarea anarhiei în teritoriul dintre Prut și Nistru, Comandamentul german a promis să nu profite de retragerea unor unități române din prima linie, destinate a fi folosite cu acest scop. În Bugeac se afla cea mai mare densitate de soldați ruși proveniți din descompunerea Armatei a 6-a Ruse, aflată în retragere din Moldova de sud. Republica nu avea o armată proprie, ci doar câteva unități militare numite "cohorte", insuficient organizate. Slab
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]