963 matches
-
foarte greu și toți își luau săniuțele și se dădeau singuri. Alteori, mergeam și ne răsturnam în zăpadă. O ocupație plăcută a mea și a surioarei mele Mariana era să facem babe de zăpadă - caraghioase băbuțe aveam noi. Erau trei bulgări mari de zăpadă, care ar fi trebuit să fie rotunzi, dar mai mult păreau să fie niște ouă gigantice. Puneam acești bulgări unul peste altul. Puneam morcovul, apoi niște ochi din cărbuni și-i făceam și gură. Dar baba noastă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mea și a surioarei mele Mariana era să facem babe de zăpadă - caraghioase băbuțe aveam noi. Erau trei bulgări mari de zăpadă, care ar fi trebuit să fie rotunzi, dar mai mult păreau să fie niște ouă gigantice. Puneam acești bulgări unul peste altul. Puneam morcovul, apoi niște ochi din cărbuni și-i făceam și gură. Dar baba noastă trebuie de îmbrăcat, și atunci, găseam o căldare veche, găurită, ruginită și o puneam pe căpușorul acestei babe. Luam un fular sau
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
intenția vădită de a veni în sprijinul edililor, cernând din sita înalturilor un strat subțire de zăpadă pentru a acoperi rănile pământului ars în cuptorul verii și răvășit de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
una prospettiva, un gusto, una esecuzione personale (Opera aperta, Bompiani, 1962). Iată de ce fel de lucruri se ocupă critica și estetica europeană În timp ce la noi se discută Încă despre realismul socialist și despre măiestrie și meșteșug. (ieri) Ne batem cu bulgări de zăpadă la Muzeul Satului; aerul tare ne face exuberanți; mă intrigă o colegă de o grație Înnăscută, ce pare că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spini cele câteva minute cât fură pomeniți morții, mai stătu alte câteva minute până ce-i văzu aruncați în groapa comună, apoi plecă fără a mai întoarce capul. Titu Herdelea rămase numai cu preotul, privind tăcuți amândoi cum pământul slăninos, cu bulgări grei, izbea cadavrele, zvârlite și îngrămădite în groapă ca niște crăci putrede, cum morții, încetul cu încetul, își potriveau culcușul, se amestecau și se topeau cu pământul care îi ascundea de toate primejdiile. " Cît s-au zbătut ei să aibă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut de taină care se suprapune dureros spațiilor exterioare. Starea de dor este „radiografiată” tulburător, convingând prin simplitate și naturalețe: „tu vezi un bulgăr de humă / și-n somn strângi în pumni Țara Bârsei: / acesta e dorul” (Radiografia cuvântului dor). Sinceritatea patriotismului lui B. este dezarmantă în poeziile angajate politic, care-i exprimă încrederea într-o Românie mai presus de negurile istoriei: „Te simt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Deconstrucția ca strategie de interpretare. Nitezsche în lectura lui John Sallis, în "Hermenia revistă de studii și cercetări hermeneutice", Iași, Editura Fundației Academice AXIS, nr. 4 (2004). Bratu, Luiza, Valori stilistice în poezia Anei Blandiana, Teză de Doctorat, Sibiu, 2009. Bulgăr, Gheorghe, Literatura și limbajul, București, Editura Vestala, 2002. Călinescu, Matei, Aspecte literare, București, Editura pentru Literatură, 1965. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism. Traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață de Mircea Martin, București
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Poetul devine un intrus, un alungat al cetății: "Dar ies fără să vreau învingător/ și sunt hulit cu pietre/ și scos în faptul nopții,/ pustiu și singur sub povara mea" ("Copacul meu"). Ideea se conturează mai pregnant în poemul "Un bulgăr de zăpadă", în care rătăcitul intrus ne amintește de Andrei Surupăceanu, eroul lui Marin Preda din romanul "Intrusul". Visul lui Ioan Alexandru amintește simbolic de unul din visele acestuia, care-i explică semnificativ destinul, același câine, ciudată asemănare;" hărțuit de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pag. 241. 34. TUDOR V. ȘTEFANELLI, în volumul citat, pag. 45-46. 35. IOAN SLAVICI, Amintiri, Cultura Națională, 1924, pag. 127. 36. I. E. TOROUȚIU, op. cit., vol. IV, pag. 307, nota 217. 37. M. EMINESCU, Opere, IV ed. Perpessicius, pag. X-XII. GH. BULGĂR, Momentul Eminescu în evoluția limbii literare, Ed. Minerva, colecția Universitas, București, 1971, pag. 34-69. 38. M. EMINESCU, Opere, vol. III ediția Perpessicius, pag. 144-145. 39. AL. ARBORE, Pădurile de argint (Întîmplări vechi și noi, la Cucorăni), "Iașul literar", 1964, anul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iasi, Fondul Vistieria Moldovei (1838), Tr. 1316, opis. 1488, nr. 1169. 50. AUGUSTIN Z. N. POP, Noi contribuții documentare..., pag. 80 și 82. 51. IDEM, Profil eminescian, pag. 159. 52. DICȚIONAR DE SINONIME, publicat sub redacția prof. univ. DR. GHEORGHE BULGĂR, editura Albatros 1972, pag. 51, 199, 248. 53. AUGUSTIN Z. N. POP, Noi contribuții documentare, pag. 76. 54. IDEM, Ibidem, pag. 73-76. 55. FĂNICĂ N. GHEORGHE, op. cit., pag. 36, 56. IDEM, Ibid., pag. 53. 57. IDEM, Ibidem, pag. 40-41. 58
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
40, 41, 77, 80, 81, 82, 83, 90, 113, 114, 115, 130, 134, 146, 148, 153, 172, 174, 220, 222, 225, 226, 229, 231, 232, 233, 236, 241, 253, 256, 257, 258, 262, 263, 264, 265, 267, 268, 271, 273 Bulgăr, Gh., 287 Bunu, Cost., 34, 35 Burada, Teodor, T., 266 Buzescu, Gh., 239, 240, 259 C Cacoveanu, Ștefan, 22, 92, 162, 172 Cananău, familie, 33, 60, 63, 67, 68, 70, 72, 73, 94 Caragiale, Iorgu, 171 Caragiale, Ion, Luca, 171
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminescu: studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note și bibliografie de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1974, 384 p. (Eminesciana 2) * VIANU, Tudor. Mihai Eminescu. Prefață de Al. Dima. Ediție îngrijită de Virgil Cuțitaru. Iași: Junimea, 1974, 355 p. (Eminesciana 3) * BULGĂR, Gh. De la cuvânt la metaforă în variantele liricii eminesciene. Iași: Junimea, 1975, 263 p. (Eminesciana 4) * CĂLINESCU, G. Viața lui Mihai Eminescu. Iași: Junimea, 1977, 408 p., 15 il. (Eminesciana 5) * DRAGOMIRESCU, M. Mihai Eminescu. Ediție îngrijită, prefață și note
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
articole. Introducere de G. Ivănescu. Ediție, bibliografie și indice de nume de Virgil Andriescu. Iași: Junimea, 1977, 367 p. (Eminesciana 10) * GUILLERMOU, Alain. Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu. Cu un cuvânt al autorului către cititorii români. Traducere de Gh. Bulgăr și Gabriel Pîrvan. Iași: Junimea, 1977, 608 p. (Eminesciana 11) * BHOSE, Amita. Eminescu și India. Iași: Junimea, 1978, XII, 176 p. (Eminesciana 12) * CĂLINESCU, G. Mihai Eminescu (studii și articole). Ediție îngrijită, postfață și bibliografie de Maria și Constantin Teodorovici
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Edgar. Poezia lui Eminescu. Ediția a 2-a revăzută și adăugită. Iași: Junimea, 1979, 256 p. (Eminesciana 19) * LOVINESCU, E. Mite. Bălăuca. Ediție critică, prefață, note, variante, glosar și bibliografie de Ion Nuță. Iași: Junimea, 1980, 460 p. (Eminesciana 20) * BULGĂR, Gh. Eminescu. Coordonate istorice și stilistice ale operei. Iași: Junimea, 1980, 191 p. (Eminesciana 21) * CARACOSTEA, D. Arta cuvântului la Eminescu. Studiu introductiv de Ion Apetroaie. Ediție îngrijită, note, addendă bibliografică și indice de nume de Nina Apetroaie. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
zvârcolindu-mă o pereche de/ ochi aprinși răsar o clipă din întuneric)". Doar în cutremurătorul text al lui Ion Mureșan Grup de bătrâni lângă casa poetului (unde apare imaginea unui "ochi mic, negru, răutăcios", aruncat într-o găleată ruginită, printre bulgări galbeni și pietricele) se mai întâlnește același energetism întunecat al demonicului ce pândește spectacolul sumbru al unei existențe total lipsite de fiorul transcendenței sacre. Nu e nevoie de nicio altă tentativă de explicitare a tragismului emanat de această conștiință a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
, revistă apărută la Carei, ca bilunar, la 1 și 15 iunie 1947. Director este Ion Cherejan, comitetul de redacție fiind format din Ovidiu Drimba, Ion Caraion, Emil Manu, Gh. Bulgăr, Ion Apostol Popescu. Orientarea publicației este neoumanistă, ca reacție la confuzia postbelică: în articolul- program Noi și arta, Ion Cherejan afirmă: „Să refuzăm confuzia și s-o denunțăm”; întrucât „arta este cea mai nobilă răzvrătire a omului”, vicisitudinile contextului istoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
elogiază pe C. Daicoviciu, iar pe Zaharia Stancu îl consideră lipsit de conștiință estetică: „are talent, scrie frumos, dar își bate joc de artă”. Texte programatice mai dă Călin Popovici, de asemenea asupra „confuziei”, intervenția având unele accente antiestetizante. Gh. Bulgăr scrie despre necesitatea cultivării individualismului în vederea renașterii Europei, iar I.A. Terebești (adică Nae Antonescu) despre originea sinonimelor. Poezie semnează Margareta Dorian - Ileana Cosânzeana, cu câteva versuri în stil modernist („Odăile umblă - ciorapi, dezmățați, prin casă”), A. E. Baconsky - Nocturnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
critica și istoria literară, Corneliu Albu, Momente din lupta intelectualilor patrioți pentru înființarea unei universități românești în Transilvania. Tiberiu Truțer scrie despre relațiile „inedite” ale lui Dimitrie Cantemir cu Academia din Berlin, de marele umanist român ocupându-se și Gheorghe Bulgăr. În 1978 Alexandru Surdu va prezenta primul curs de logică al lui Titu Maiorescu, iar în anul următor, la rubrica „Permanențe”, G.C. Constandache va analiza viziunea lui Lucian Blaga asupra conștiinței filosofice și perspectivei istorice. În ultimele două numere ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
1950; Litoral sintetic, cu cromaje, coperta și 14 grafointuitive ale autorului, București, 1968; Pasărea inimii, cu ilustrații de Vasile Dobrian, București, 1979; 10 poeme, București, 1979; Combustii, cu un portret și desene de Alexandru Țipoia, București, 1980; Crepuscularia, pref. Gh. Bulgăr, cu un portret de George Tomaziu, București, 1992; Itinerarii oxidate, pref. Emil Manu, București, 1999; Îmblânzitorul mușcătoarelor neliniști, pref. Valeriu Râpeanu, postfață George Anca, cu un portret de Dragoș Morărescu, București, 2002. Antologii: Creația în artă văzută de Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
după el păstrează G. Ibrăileanu (1933, cu î) și Perpessicius (1939 cu â, 1964 cu î). Astăzi s-a generalizat lumânarea, mai ales prin desenele și gravurile care însoțesc textul eminescian (cel mai cunoscut este desenul Ligiei Macovei) - deși G. Bulgăr (1999) și, după dânsul, noi înșine (2002) am restituit termenul originar. Trebuie să înțelegem că una este a sufla în lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva ori prin biserici - și a sufla în luminare este alta, adică poate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
i cald, molatic, lin, termenul lumânare fiind pus prima dată în text de Titu Maiorescu în ediția a șasea (1894) - și păstrat apoi în lanț de toți editorii (mai puțin G. Bogdan Duică, pentru că respectă textul Convorbirilor literare). Tot G. Bulgăr a restituit termenul originar, dar aceste ediții restitutive trec neobservate de manuale, antologii, ediții de editură etc. Să stăm, însă, și să cugetăm: cum poate să se vadă noaptea, într-o odaie, o lumânare... stinsă?! în acest paradox îl lasă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lasatul săcului de postul mare, numaidecât se mănâncă ou, ca să-ți pară postul ușor"; "când pornesc la arat, pun înaintea boilor un ou, ca să nu li se pară greu aratul. Alții pun cuibarele sau ouă clocite, să se sfarme ușor bulgării, cum se sfarmă oul"; "oul întâi de la găină se îngroapă cu locul vacei, când are vițelul întâi, să fie laptele galben"; Oul cel întâi e bine să-l mănânci, că te întărești, și mai ales de la puica neagră, că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și polița curăția. / Ce ai, pupăză, cu mine / Că eu nu-nșir sfat cu tine. / Eu când s-a disprimavara / Și când oi prinde a cânta / Toată lumea m-asculta. / Da tu când îi pupăi, / Toată lumea te-a urî / Și cu bulgări or zvârli."327 "Semnele" prevestitoare ale păsării însoțesc destinul omului de la țară: "La toți le-o cântat cucu, / Numai mie granguru: / Să mă duc, să-mi las satu. La toți le-o cântat mierla, / Numai mie pupăza: / Să mă duc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu exactitate. Se presupune că numele provine din latinescul versare care înseamnă a roti continuu. Termenul era utilizat în evul mediu în activitățile agricole și desemna activitatea de a ara pământul. O altă legendă locală povestește cum, din cauza vânturilor puternice, bulgării de pământ erau rostogoliți continuu. în 1038, preoții abației Saint-Père de Chartre au realizat prima atestare documentară. Unul dintre semnatarii documentului se numea Hugo de Versailii, senior de Versailles. În acea perioadă, Versailles era alcătuit dintr un castel de mici
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să cunoaștem direct și să putem deci studia ortografia emitenților scrisorilor. Editorii au actualizat ortografia, fără să ne ofere o analiză detaliată a ei În nota asupra ediției sau Într-un studiu introductiv (p. 329). În 1959, F. Asan, Gh. Bulgăr și C. Căplescu au publicat un Proiect de transcriere a textelor cu caractere latine din secolul al XIX-lea, ale cărui principii au rămas În cea mai mare parte valabile și astăzi. Principiile de transcriere se referă la aspecte fonetice
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]