7,243 matches
-
sau asimilate acestora ori din infracțiuni ce au legătură cu acestea, au obligația să sesizeze organele de urmărire penală sau, după caz, organele de constatare a săvârșirii infracțiunii ori organele de control, abilitate de lege. Articolul 25 (1) Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor prevăzute la art. 23 și 24 nu constituie o încălcare a secretului profesional sau bancar și nu atrage răspunderea penală, civilă sau disciplinară. ... (2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) se aplică chiar dacă cercetarea sau judecarea faptelor semnalate a
LEGE nr. 78 din 8 mai 2000 (*actualizata*) pentru prevenirea, descoperirea şi sanctionarea faptelor de corupţie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128408_a_129737]
-
fost încălcate prevederile constituționale cuprinse în art. 49 și 54, deoarece i se restrânge exercițiul dreptului de a obține un credit bancar. Totodată arată că dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal contravin și principiului constituțional al exercitării cu bună-credință a drepturilor și libertăților, prin aceea că lasă la liberul arbitru al unei ter��e persoane, numită "cel înșelat", evaluarea bunei-credințe a inculpatului, desi art. 54 din Legea fundamentală instituie prezumția de bună-credință. Consideră că acordarea creditului bancar nu este
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
bancar. Totodată arată că dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal contravin și principiului constituțional al exercitării cu bună-credință a drepturilor și libertăților, prin aceea că lasă la liberul arbitru al unei ter��e persoane, numită "cel înșelat", evaluarea bunei-credințe a inculpatului, desi art. 54 din Legea fundamentală instituie prezumția de bună-credință. Consideră că acordarea creditului bancar nu este condiționată întotdeauna de existența unor garanții imobiliare, iar acestea nu sunt de natură a produce, prin falsificarea lor o pagubă, condiție
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
contravin și principiului constituțional al exercitării cu bună-credință a drepturilor și libertăților, prin aceea că lasă la liberul arbitru al unei ter��e persoane, numită "cel înșelat", evaluarea bunei-credințe a inculpatului, desi art. 54 din Legea fundamentală instituie prezumția de bună-credință. Consideră că acordarea creditului bancar nu este condiționată întotdeauna de existența unor garanții imobiliare, iar acestea nu sunt de natură a produce, prin falsificarea lor o pagubă, condiție esențială a existenței infracțiunii de înșelăciune. În final, autorul excepției susține necesitatea
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
este necesar ca inducerea sau menținerea în eroare să fie determinanta pentru încheierea sau executarea contractului, în sensul că fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau nu ar fi executat contractul în condițiile stipulate. Manoperele dolosive exclud bună-credință invocată de autorul excepției, ca temei al acesteia. De asemenea, susține că dispozițiile art. 54 din Constituție nu instituie o prezumție de bună-credință, ci o îndatorire fundamentală a fiecărei persoane de a-și exercita cu bună-credință drepturile și libertățile, fără
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
înșelat nu ar fi încheiat sau nu ar fi executat contractul în condițiile stipulate. Manoperele dolosive exclud bună-credință invocată de autorul excepției, ca temei al acesteia. De asemenea, susține că dispozițiile art. 54 din Constituție nu instituie o prezumție de bună-credință, ci o îndatorire fundamentală a fiecărei persoane de a-și exercita cu bună-credință drepturile și libertățile, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 28 octombrie 1999, pronunțată
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
stipulate. Manoperele dolosive exclud bună-credință invocată de autorul excepției, ca temei al acesteia. De asemenea, susține că dispozițiile art. 54 din Constituție nu instituie o prezumție de bună-credință, ci o îndatorire fundamentală a fiecărei persoane de a-și exercita cu bună-credință drepturile și libertățile, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 2.840/1999, Curtea de Apel București - Secția a II
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
cu prilejul susținerilor orale în fața Curții Constituționale. În motivarea excepției, autorul susține că acest text este neconstituțional deoarece încalcă prevederile art. 49 și 54 din Constituție, prin restrângerea exercițiului "dreptului sau de a obține un credit bancar", precum și prin lăsarea bunei-credințe, prezumate de art. 54 din Constituție, la liberul arbitru al unei terțe persoane, numită "cel înșelat", încă înainte de constatarea judecătorească definitivă a acestei caracteristici. Critică de neconstituționalitate privește și multiplă incriminare a faptei că infracțiune de fals, uz de fals
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
acestei caracteristici. Critică de neconstituționalitate privește și multiplă incriminare a faptei că infracțiune de fals, uz de fals și înșelăciune. Exprimându-și opinia, Curtea de Apel București Secția a II-a penală apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucat prezumția de bună-credință are corespondent în prezumția de nevinovăție, consacrată în art. 66 din Codul de procedură penală, iar ambele prezumții pot fi răsturnate în cazul stabilirii vinovăției inculpatului. De asemenea, instanța consideră constituțională cerință "fără această eroare, cel înșelat nu ar fi
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
executării unui contract, faptă prin care consimțământul persoanei înșelate a fost în mod determinant viciat, astfel încât fără această eroare ea nu ar fi încheiat sau nu ar fi executat contractul. Referitor la încălcarea, prin aceleași dispoziții criticate, a "prezumției de bună-credință instituite prin art. 54 din Constituție", Curtea observa că textul constituțional invocat nu cuprinde prezumția, ci obligația fiecărei persoane de a-și exercita cu bună-credință drepturile și libertățile constituționale, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. Prin textul de lege
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
nu ar fi executat contractul. Referitor la încălcarea, prin aceleași dispoziții criticate, a "prezumției de bună-credință instituite prin art. 54 din Constituție", Curtea observa că textul constituțional invocat nu cuprinde prezumția, ci obligația fiecărei persoane de a-și exercita cu bună-credință drepturile și libertățile constituționale, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. Prin textul de lege criticat nu numai că nu se încalcă această îndatorire fundamentală, ci, dimpotrivă, se dă expresie dispoziției constituționale, sanctionandu-se penal tocmai fapte prin care se
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
întrucat textele criticate pentru neconstituționalitate fac parte din "procedura de judecată stabilită prin lege în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituție și reprezintă, totodată, o modalitate de realizare a accesului liber la justiție și de exercitare a drepturilor cu bună-credință, cu respectarea cerințelor legii și fără să aducă atingere drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane". Se mai arată că dispozițiile art. 49 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă "nu contrazic prevederile Constituției, ci sunt în concordanță
DECIZIE nr. 76 din 25 aprilie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129589_a_130918]
-
și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; ... - Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."; - Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți."; - Art. 119: "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice." Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că textele de lege criticate cuprind
DECIZIE nr. 76 din 25 aprilie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129589_a_130918]
-
din Codul de procedură civilă nu aduc atingere principiului obligativității respectării Constituției, a supremației acesteia ori a legilor, prevăzut la art. 51 din Legea fundamentală. Referitor la art. 54 din Constituție, care privește exercitarea drepturilor și a libertăților constituționale cu bună-credință, este de reținut că prevederile legale criticate pentru neconstituționalitate nu sunt de natură să conducă la concluzia că, prin ele însele, s-ar încalcă cerințele Legii fundamentale înscrise în acest text, care impun cetățenilor români, cetățenilor străini și apatrizilor să
DECIZIE nr. 76 din 25 aprilie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129589_a_130918]
-
pentru neconstituționalitate nu sunt de natură să conducă la concluzia că, prin ele însele, s-ar încalcă cerințele Legii fundamentale înscrise în acest text, care impun cetățenilor români, cetățenilor străini și apatrizilor să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. În ceea ce privește dispozițiile art. 119 din Constituție, text de asemenea invocat de autorul excepției de neconstituționalitate în motivarea susținerilor sale, Curtea constată că textul nu are incidența în cauză, întrucat reglementează principiile de bază
DECIZIE nr. 76 din 25 aprilie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129589_a_130918]
-
la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale." ... Totodată Curtea are în vedere și prevederile art. 11 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern." ... În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observa că, deși autorii excepției susțin neconstituționalitatea întregii secțiuni V^1 a
DECIZIE nr. 21 din 3 februarie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1 -91^5 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127890_a_129219]
-
de zile. Asupra legalității mandatului, arestatul se poate plânge judecătorului, care este obligat să se pronunțe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanța de judecată."; - Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; ... - Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu
DECIZIE nr. 28 din 15 februarie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 şi 236 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129147_a_130476]
-
în vedere reglementările legale în vigoare privind activitatea de standardizare, acreditare și infrastructura pentru evaluarea conformității. A. Reguli privind etichetarea și ambalarea Articolul 64 La vânzarea produsului sau la prestarea serviciului comerciantul ori, după caz, prestatorul trebuie să aducă cu bună-credință la cunoștință consumatorului, la solicitarea acestuia, pe lângă informațiile furnizate prin etichetare, marcare și ambalare și informații corecte și utile privind caracteristicile produsului sau serviciului, condițiile de vânzare și modul de utilizare. Articolul 65 (1) Informațiile furnizate prin etichetare, marcare, ambalare
ORDONANŢĂ nr. 99 din 29 august 2000 (**republicată**)(*actualizată*) privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130157_a_131486]
-
privind egalitatea în drepturi, "prin favorizarea proprietarilor în detrimentul chiriașilor, dând totodată instanțelor judecătorești posibilitatea de a cenzură prevederile Legii nr. 112/1995 ". De asemenea, consideră că este încălcat art. 54 din Constituție referitor la exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți. Tribunalul Brașov, exprimându-și opinia, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport cu motivele expuse, deoarece art. 13 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 40/1999 "este o normă juridică ce trebuie interpretată
DECIZIE nr. 166 din 26 septembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130929_a_132258]
-
care a cumpărat-o în baza Legii nr. 112/1995 ." ... Autorul excepției consideră că acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 54 referitor la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților fundamentale. Examinând sub aceste aspecte excepția de neconstituționalitate, se constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 are ca scop protecția chiriașilor prin prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de 5 sau 3
DECIZIE nr. 166 din 26 septembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130929_a_132258]
-
referirile autorului excepției la art. 54 din Constituție sunt irelevante, întrucât acest text constituțional nu este cu nimic prejudiciat de dispozițiile ordonanței criticate. De altfel această problemă este una de aplicare a legii, de competență exclusivă a instanței judecătorești, deoarece bună-credință este un element de fapt care caracterizează conduită unei persoane, iar nu o chestiune de drept care să poată fi examinată de Curtea Constituțională. În sfârșit, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 a mai fost supusă controlului de constituționalitate
DECIZIE nr. 166 din 26 septembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130929_a_132258]
-
II Drepturile și obligațiile părților contractante Articolul 4 (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. ... (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard
LEGE nr. 193 din 6 noiembrie 2000 (**republicată**)(*actualizată*) privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130969_a_132298]
-
de pază, în condițiile prezenței legi. Persoană specializată angajată, denumită în continuare gardă de corp, este obligată să respecte în întreaga sa activitate dispozițiile acestei legi, ale celorlalte prevederi legale în materie, precum și clauzele contractului încheiat, indeplinindu-și sarcinile cu bună-credință și în serviciul exclusiv al persoanei aparate. (2) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de forma capitalului social, instituțiile publice, precum și
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 161 din 13 octombrie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1996 privind paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130999_a_132328]
-
asemenea declarații, cărăușul are sarcina de a dovedi că s-a încheiat o asemenea înțelegere pentru transportul pe punte; cărăușul nu are însă dreptul de a invocă această înțelegere față de un terț, inclusiv față de un destinatar, care este deținător de bună-credință al conosamentului. 3. Atunci cînd mărfurile au fost transportate pe punte contrar prevederilor pct. 1 al prezentului articol sau cînd cărăușul nu poate invoca o înțelegere privind transportul pe punte potrivit pct. 2 al prezentului articol, cărăușul, independent de prevederile
CONVENŢIA din 1978 Naţiunilor Unite privind tranSportul de mărfuri pe mare, 1978*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130514_a_131843]
-
cazul unui conosament "îmbarcat", a încărcării la bord de către cărăuș a mărfurilor așa cum sînt descrise în conosament; ... h) dovadă contrară făcută de către cărăuș nu este admisă dacă conosamentul a fost transmis unui terț, inclusiv unui destinatar, care a acționat cu bună-credință bazîndu-se pe descrierea mărfurilor cuprinsă în conosament. ... 4. Un conosament care nu menționează navlul, așa cum prevede pct. 1 subpunctul k) al art. 15, sau nu indică, în alt mod, ca navlul este plătibil de către destinatar sau nu menționează contrastaliile ocazionate
CONVENŢIA din 1978 Naţiunilor Unite privind tranSportul de mărfuri pe mare, 1978*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130514_a_131843]