6,806 matches
-
și curînd lumea se satură să se tot teamă; în fine, pentru că bunătatea este întotdeauna iubită, iar oamenii nu se satură de a-l iubi. Ar fi, deci, de dorit, pentru binele oamenilor, ca suveranii să fie buni, astfel ca bunătatea să fie la ei întotdeauna o virtute, iar nu o slăbiciune. CAPITOLUL XVIII Dacă principii trebuie să-și țină cuvîntul dat] Preceptorul tiranilor îndrăznește să susțină că principii au voie să înșele lumea, prin disimulare. De aici vreau să încep
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răutatea monștrilor cu care s-a luptat Hercule, dar nu și forța lor. De aceea, nu-ți trebuie bîta lui Hercule pentru a-l înfrînge, căci ce este mai simplu, mai natural și mai convenabil pentru principi decît dreptatea și bunătatea? Nu cred că mai este nevoie de argumente ca să dovedesc acest lucru. Politicianul care va susține contrariul va pierde, fără doar și poate. Căci, dacă susține că un principe foarte sigur pe tron trebuie să fie crud, ipocrit, trădător etc.
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei instinctul belicos și sălbatic, ceea ce reuși întocmai cum s-a dorit la Roma. Corsicanii sînt o mînă de oameni, la fel de plini de curaj și de hotărîre ca și englezii. Ei nu vor fi însă îmblînziți decît prin prudență și bunătate. Pentru a menține conducerea acestei insule, mi se pare de o necesitate indispensabilă dezarmarea locuitorilor și îmblînzirea obiceiurilor acestora. Spun în treacăt, fiind vorba aici de corsicani, că prin exemplul lor se poate vedea cît curaj, cîtă virtute le dă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să recompenseze și să pedepsească exemplar, astfel încît acțiunile lor, toate, să capete un aer de măreție. Principilor generoși nu le va lipsi reputația, mai ales cînd mărinimia lor este o urmare a largheței sufletești, și nu a amorului propriu. Bunătatea inimii îi poate face mai mari decît orice altă virtute. Cicero îi spunea lui Cezar: "N-ai nimic mai scump în destinul tău decît puterea de a salva atîția oameni și nici mai demn de bunătatea ta decît voința de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu a amorului propriu. Bunătatea inimii îi poate face mai mari decît orice altă virtute. Cicero îi spunea lui Cezar: "N-ai nimic mai scump în destinul tău decît puterea de a salva atîția oameni și nici mai demn de bunătatea ta decît voința de a o face." Ar trebui, deci, ca pedepsele pe care un principe le aplică să nu fie niciodată o ofensă, iar recompensele pe care le oferă să fie mai presus de serviciul făcut. Dar iată o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și Rău, practicând o echilibristică de oportunist. Sărutul final este, după Origen, dovada cea mai clară a respectului pe care ucenicul I-l păstrează Învățătorului său până în ultima clipă. „El avea în suflet ceva amestecat (ti anamemigmenon)”, un „rest de bunătate”. Spre deosebire de alți Părinți, Origen insistă asupra căinței lui Iuda. De la Ioan citează informația, pe care o creditează sută la sută, cum că Iuda ar fi fost casierul grupului, hoț și arghirofil, dar imediat adaugă un bemol, în nota lui Matei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
liberul său arbitru, astfel spus, printr-un proces deliberativ strict rațional, neinfluențat de nimeni. Diavolul, crede Origen, n-a reușit să-l pervertească total și irevocabil, dovadă fiind remușcarea și lepădarea de banii murdari. Natura sa păstrase acel „rest de bunătate” care-i permite să constate și să cântărească efectul faptei sale. Dar abia retrezit la realitate, Iuda ia din nou o hotărâre greșită, împins tot de către diavol. Pentru a explica sinuciderea, Origen propune o explicație care va intra ulterior în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este păcatul comis după botez. Te-ai botezat, s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, iar pe de altă parte, capacitatea harului de a lucra și de a ierta, bunătatea harului. Aluzie clară la donatiști! Contraargument de bun-simț: ce se întâmplă cu creștinii care au primit botezul de mici, fără să fie conștienți de „povara harului” pe care o duc în suflet? Aceștia sunt excluși de la mântuire, din moment ce mintea lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi judecat și osândit până în ultima clipă a vieții. Pentru că oricând există o șansă de convertire, așadar o șansă de mântuire. Păcatul împotriva Duhului echivalează, în această optică tolerant-realistă, cu încremenirea în refuz, cu încăpățânarea de a nega harul și bunătatea lui Dumnezeu. Last but not least, logion-ul nostru merită citit în paralel cu alte pasaje „tari” din Noul Testament, care se referă la aceeași chestiune, a păcatelor iremisibile. E vorba despre Evrei 10,26-31; 1Ioan 5,16 și mai ales Evrei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
afară și urcă direct la Domnul pentru a-i cere de două ori sfatul: o dată, cum să vestească moartea unui asemenea om neîntinat sufletește și pentru care întâmplarea morții ar constitui o negare pură și simplă a credinței sale în bunătatea absolută a lui Dumnezeu; a doua oară, cum să se înfrupte din hrana materială, el, o ființă pur spirituală? Căci este imposibil să refuze ospitalitatea patriarhului. Dumnezeu găsește soluții, evident suprafirești, ambelor aporii: 1. va transmite „amintirea morții” (mneme tou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Aceasta se vede și din faptul că pe de o parte Dumnezeu iese din Sine dând ființă celor deosebite de El, pe de alta iese prin ieșiri, proodoi, la lucruri ca să le „întoarcă” spre El, ca să le umple de darurile bunătății Lui. Cei ce au văzut în aceste scrieri un caracter panteist au confundat aceste două feluri de acte sau de ieșiri ale lui Dumnezeu 207. În realitate, Stăniloae oferă o descriere perfect normală a sistemului dionisian, având pretenții de originalitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
copilul o să se trezească înspăimântat și obosit, mama n-o să mai cânte (și ce glas duios avea!...), n-or să vorbească unul cu celălalt, iar ceea ce este acum doar cenușiu, o să se întunece încet-încet, dar noaptea durerii nu are niciodată bunătatea catifelată și dulce a nopții adevărate... Și el era acolo, ca să-i ajute. Dar cum ? Pe nesimțite, ceața rece se strângea în jurul lui. Și atunci se gândi să facă oleacă de lumină. Și spuse o rugăciune mică, așa ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să se uite ea așa la mine. Da' gata cu vorba, uite-l pe tata că vine, cu toți ceilalți și cu mama lui. Să-mi iau tălpășița înainte ca ea să afle că i-am stricat lui taică-meu bunătate de scară... bine-bine, lasă-mă-n pace ! știu, nu trebuia să mă dau huța, da' gata ! Am zbughit-o ! Când am ieșit în drum, m-am luat după ceilalți, care mergeau și ei să-l vadă erau mai mulți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ceva ce nu știusem decât cu numele: libertatea. Fiindcă simțeam iubirea Lui și eu însumi eram iubire în iubirea Lui. Nesfârșită, ca libertatea, puterea și iubirea mării. Înțelesesem de unde venea iubirea pe care bătrânul o dăruia tuturor, de unde calmul, de unde bunătatea și frumusețea lui. Dar mai presus de toate, libertatea. Și iubirea. Jugul acela erau brațele iubirii Lui și iubirea Lui ne ținea pe toți în brațele ei. Nu. Eu nu L-am văzut niciodată pe El, continuă bătrânul. Doar L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a surâs și s-a uitat lung, lung în ochii mei: Ei, da, e adevărat, ceva tot îți cere: îți cere să iei jugul Lui asupra ta, adică, să-i dai Lui povara ta și să iei de la El blândețea, bunătatea, iubirea pe care El o are față de toți ceilalți. Acesta e jugul Lui. În timp ce jugul tău e toată durerea și povara vieții și chinul morții pe deasupra ! Ce zici, merită schimbul ? Am tăcut rușinat. Iar Iisus e liber când face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
jugul tău e toată durerea și povara vieții și chinul morții pe deasupra ! Ce zici, merită schimbul ? Am tăcut rușinat. Iar Iisus e liber când face asta, sau nu ? continuă bătrânul. Puterea e libertatea Lui, sau Libertatea Lui e smerenia, blândețea, bunătatea, grija față de toți oamenii într-un cuvânt Iubirea ?! Vezi tu, El folosește puterea Lui, toată puterea Lui de Fiu al Lui Dumnezeu, ca să se facă sclav pe sine însuși, iar pe noi, ce mici, slabi și răi, să ne facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și lângă copil, dar a Început vizita condusă de profesor. ― Voi pleca, domnule doctor, mulțumindu-vă pentru bunăvoință. ― După vizită, puteți reveni... Noi vom avea grijă ca totul să fie bine... ― Voi veni la prânz. Am să mă gândesc ce bunătăți Abia a ieșit pe poarta Maternității și a pornit glonț. Mergea cu privirea În pământ... Încotro? Nici el nu știa unde... Cred că ar fi bine ca, până la ora prânzului, să te ascunzi În parcul Copoului, unde să-ți poți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
râzând. Maria cu Tudorel și Gruia s-au așezat strategic, pe latura unde În apropiere se afla un pătuc de copil. În acest timp, s-a auzit huruit de trăsură. ― Aista-i nenea Mitru. Merg să-l ajut să descarce bunătățile, ca să-i dea drumul birjarului - a anunțat Elena, dispărând pe ușă... Într-un sfert de ceas, l-a adus și pe nenea Mitru, mai mult pe sus. ― Uitați-vă la el. Numai nu voia să intre. „De ce să vă stric
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
intrat tăbârcind o oală cât o lume plină cu vin. În același timp, și soția lui Petrică a adus câteva străchini Învârfonate cu plăcinte poale-n brâu... ― Să vedeți cât de frumos va curge povestea după ce veți gusta din aceste bunătăți. Poftiți de luați - i-a Îndemnat nevasta lui Petrică. Nenea Mitru a umplut ulcelele de parcă ar fi fost paharnic de când lumea. Când totul a fost gata, Petrică a ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toată scrierea - i-a răspuns bărbatul. ― Ei, așa parcă mai vii de acasă, dragule - a apreciat Nicu. ― Pentru o asemenea minune, merită să „mai Îndemnați” - cum se spune - a intervenit din nou soția lui Petrică. ― Nu lăsăm noi sî plângî bunătate di plăcinti și sî ofteze minune de vin - a asigurat-o tata Toader, pentru a-i face jocul... ― Da’ vorba-i vorbă și treaba-i treabă. Așa că, la ataaac Înainteee! - a comandat Petrică, ridicând ulcica cu vin. ― Iaca-i o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a pregătit un ospăț regal! Piranda, care conducea tot ceremonialul, i-a imbiat: ― Pofiț’ aici În capu’ mesî, ca sî ni stei pețâtorii... La celălalt capăt s au așezat gazdele... Timp de câteva ceasuri bune, au sosit tot felul de bunătăți, fiecare din acestea fiind prezentate de pirandă, ca un adevărat cunoscător!... Când masa a luat sfârșit, bulibașa, cu o plecăciune demnă de cea mai desăvârșită slugă, a ieșit... Atunci piranda a pornit a vorbi: ― Amu’ vă rog sî Îngăduiț’ oleacî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apreciat Despina.. ― Eu cred că și-au dat seama că sunt un tractorist de soi și merit toată atenția. Ce mai? - a plusat bătrânul râzând. ― Apoi noi nu suntem mai prejos decât „celovecii” și vă tratăm cu alivenci și o bunătate de vin - a intrat În vorbă soția lui Petrică. ― Da’ de unde până unde alivenci? Aici, În târg? - a Întrebat Gruia. ― Eu cred că n-ai luat seama unde te afli. Păi aici nu-i Hanul cercetașului? Apoi la un han
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
felul de mâncăruri. Ea era una dintre gospodinele satului, care sunt chemate să pregătească mesele pentru nunți, cumătrii sau alte petreceri... Așa că m a Învățat și cum se fac alivencile. ― Apoi cam de multișor n-am mai mâncat eu așa bunătăți - a vorbit tata Toader, gustând dintr o porție... Când fiecare și-a isprăvit bucata din față, bătrânul Hliboceanu a reluat povestea: ― În ziua următoare, nu m-au pus la altă treabă, ci mi-au dat voie să „mă prefac a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o deschidă. Intrară într-o încăpere spațioasă, cu tablouri prinse de pereții proaspăt și cu dichis zugrăviți. Bufetul partidului arăta ca un local select pentru oamenii cu obraz subțire din alte vremuri. În dreptul unei ferestre, la o masă încărcată de bunătăți la care mulți bucureșteni nu puteau decât să viseze cei trei nomenclaturiști cu funcții mari în partid stăteau de vorbă învăluiți în norișori albăstrii și aromați de țigări capitaliste. Temutul șef de la MAI tocmai îi explica ceva academicianului Constantinescu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca până atunci, cuvântul : "Clemență". Justin întoarce fața spre Dora. Dar nu, nu mai este chipul Omului cu Umbrelă cel de azi, așa cum l-a văzut ultima oară, ci a unui tânăr cu o față dumnezeiască scăldată de frumusețe, de bunătate și iubire. Cu o voce de mezosoprană, ca cea a Alindorei Bosch, îi spune : "Pentru tine m-am rugat la Cel Atotputernic și ți-a acordat clemență. Iar protectorul tău pe calea grea a reîntoarcerii va fi Alindora. Nu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]