13,186 matches
-
veșnic transpirat, rîzînd aproape tot timpul și c-o poftă de mîncare cum nu s-a mai pomenit. De felul său era din Iași, fiu de medici, numai că în fiecare vară își petrecea vacanța acolo, în sat, unde trăiau bunicii săi de pe mamă. Dar nu era un băiat răutăcios și nici prost. Dimpotrivă, avea chiar o inimă foarte bună și nu-i putea deloc suferi pe certăreți. Vorbea subțire și, cînd se grăbea ori cînd se enerva prea tare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
va fi de folos atunci cînd va ajunge student. În ultimul timp se gîndeau tot mai mult să-l facă inginer agronom. După Vlad sosi Nuțu lui Răstoacă, uitîndu-se mereu în urmă pentru a fi sigur că nu-l urmărește bunică-sa. Venea mîncînd un măr, clefăind cu mare plăcere, ceea ce-i făcu poftă și lui Vlad. Ai mai multe mere, Nuțule? îl întrebă acesta de cum se apropie. Nu prea multe, dar sper să ne-ajungă, răspunse Nuțu arătînd o plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spus, strîmbă Ilinca buzele, cum era să-i spun așa ceva?... Dar am întrebat-o dac-a auzit vreodată de Peștera Liliecilor. Și ce-a răspuns? întrebă Virgil luîndu-i din păr un puf de păpădie. A zis că a auzit de la bunicul ei, dar căă... C-c-c-că ce? deveni și Nuțu curios. Că... acolo nu se duce nimeni... Și mi-a spus un fel de poveste, ori legendă, nu știu ce-i, da-i grozav de interesantă. Spune-ne-o și nouă! se rugă Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu participarea lui Nuțu la expediție a constituit surpriza cea mare, ci cearta formidabilă dintre el și Tomiță. Și de la ce credeți c-a pornit necazul? De la o păcătoasă de ilustrată expediată de Nuțu de la Saturn, unde avusese bilet împreună cu bunică-sa și cu părinții săi. Ilustrata fusese trimisă pe adresa Ilincăi și căzuse în mîinile lui Tomiță. Adică, mai precis, i-o dăduse factorul să i-o ducă așa cum făcea și cu alte scrisori. Ei, și ce? s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai era nimeni în preajmă să-l audă. Cum de-și permite? Cîteva clipe mai tîrziu, însă, după ce pronunțase aceste cuvinte uitîndu-se la ilustrată ca la o ciupercă otrăvită, autobuzul se opri și din el coborî vesel Nuțu, urmat de bunică-sa, care bombănea tot timpul. Tomiță rămase perplex cînd îl zări. Nu-și putuse închipui că, deși plecat de o săptămînă, dar cu scopul de a sta cel puțin 12 zile la mare, se va întoarce în aceeași oră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sunt strămoși. Animație în sală. și apoi cănd omul a devenit stăpănul Pămăntului a oprit oare vreo maimuță să devină om? Cimpazeul s-a ridicat în două picioare. Ei și? Darwin ni l-a oferit ca pe cel mai probabil bunic al speciei umane. Animație generală. Într-o revistă, cu titlu “...cum arătau strămoșii noștri”, unele teorii spun că o maimuță foarte evoluată din Africa a fabricat primul om. De acord. Dar în revistă nu găsim răspăndirea omului pe Pămănt; diferențe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cronicile. Despre fiica lui Rodrigo și a Florindei, copila pentru care a fost pierdută Spania. La palatul lui Musa a fost adusă într-un sipet mare, înfășurat în covoare de lână. Era aur pe fundul sipetului, aurul lui Julián, trădătorul, bunicul copilei, poate, care nu știa ce să facă de-acum cu acest prunc al nenorocirii. De fapt, nici nu se știe dacă era, cu adevărat, fiica regelui și a Flo rindei de Ceuta (în fond, asta ar schimba din nou
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fiul lui cel blond o petrecea alături de fiica lui Rodrigo, cel care pierduse Spania. De la o vreme, nu mai avea din nou somn, slăbea și-și întărise paza, după cum își sporise și numărul războinicilor. Ce era de făcut? De Julián, bunicul copilei, îl lega o datorie nescrisă. Așa își spusese, o vreme, pe când încă nu putea să recunoască în Isabel la segunda un al doilea copil al lui, mai răsfățat și mai îndărătnic, cu apucături mai sălbatice și ochi deschiși la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aurii, ci de culoarea tăciunelui. Doarme liniștită. Poate că o mângâie în somn mama ei, care a murit, se gândește Musa. Așa intră, ba nu, trece prin scenă Isabel la tercera, medic, arhitect și botanist arab de geniu, binecuvântată, grație bunicului care o face nevăzută în noapte, cu o viață ferită de luminile rampei și de indiscreția notelor bibliografice. Trăiască Autorul Anonim! Exeunt omnes. Rec ...acum ai să mă asculți tu pe mine. Măcar numai pentru că astea sunt ultimele mele cuvinte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu o seară înainte - în gaura discului. În câteva momente, de la capătul celălalt i se strecură în timpan un „la“ spart, răgușit, ca de megafon. Așteptă cu privirea împiedicată în romburile covorului. Tehnica aceasta care era mai bătrână și decât bunică-sa reușea încă să-l pună în încurcătură mai dihai ca întrebările existențiale despre viață și om. Bătu darabana a pagubă. Își imagină cum, de partea cealaltă, legată cu fire invizibile, liniștea încăperii era violată ritmic de țârâitul telefonului. O dată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se aprinde mama cu fiul și acolo este sărutul visului din somnul său. Mama, spune dragule. Dragule! Dragul meu! Bogat! Regele casei! Cer! Drag! Drag!... Luis, Luisito, Luisito, Luis-ul meu.... Pentru că la botezul făcut i-au pus numele Luis, numele bunicului dinspre mamă, tatăl Marinei, în locul acelui urât Apolodoro, și Luis este numele prohibit, rușinosul, intimul. Luis, Luis-ul meu, al meu Luis, Luisito, Luisito al meu și-l mănâncă cu sărutări. Îi apasă gura pe gura sa scuturând capul o dată, se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și dureroasa realitate pe care un așa doliu o incumbă. Și vine o zi în care don Avito o cheamă, o interoghează pe servitoare, și vine păcătoasa confesiune și sărmana fată se inundă de plâns iar sărmanul bărbat, simțindu-se bunic, o consolează cu blândețe: Nu face caz, Petrilla, nu face caz, nici nu te necăji pentru asta, că de azi înainte vei fi fata noastră și vei rămâne cu noi, și fiul tău va fi fiul fiului nostru, nepotul nostru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Livingul mare și cam neglijent al unei case modeste, cu curte, probabil într-un oraș mic de provincie. E locuința bătrînească a familiei Văleanu unde locuiesc acum cu ginerele și nepoții lor. Uși dau spre curte, spre alte încăperi. Ilie, bunicul, pare că citește ziarul. Cocuța, bunica, tricotează. Sună telefonul. Nu înțelegem de ce Bunicul și Bunica nu răspund. De fapt Bunicul doarme în poziție șezîndă iar Bunica are un moment de surzenie totală. BUNICA (numără ochiurile descrescător): 88... 87... 86... Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
un oraș mic de provincie. E locuința bătrînească a familiei Văleanu unde locuiesc acum cu ginerele și nepoții lor. Uși dau spre curte, spre alte încăperi. Ilie, bunicul, pare că citește ziarul. Cocuța, bunica, tricotează. Sună telefonul. Nu înțelegem de ce Bunicul și Bunica nu răspund. De fapt Bunicul doarme în poziție șezîndă iar Bunica are un moment de surzenie totală. BUNICA (numără ochiurile descrescător): 88... 87... 86... Intră brusc, nervoasă, nepoata,Sonia . Ei o ignoră, telefonul sună. SONIA: Bunico! BUNICA (liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
bătrînească a familiei Văleanu unde locuiesc acum cu ginerele și nepoții lor. Uși dau spre curte, spre alte încăperi. Ilie, bunicul, pare că citește ziarul. Cocuța, bunica, tricotează. Sună telefonul. Nu înțelegem de ce Bunicul și Bunica nu răspund. De fapt Bunicul doarme în poziție șezîndă iar Bunica are un moment de surzenie totală. BUNICA (numără ochiurile descrescător): 88... 87... 86... Intră brusc, nervoasă, nepoata,Sonia . Ei o ignoră, telefonul sună. SONIA: Bunico! BUNICA (liniștită): Da, fetițo... 85...84... SONIA: N-auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cine crezi că te sună așa important? SONIA (teatrală): Destinul! BUNICA: Destinul? Ăsta nu sună, dragă. Ăsta vine buluc. Și pe urmă eu n-am chef să dau ochi cu el. Sînt încă tînără. Nu? SONIA: Așa faci mereu. Si bunicul? BUNICA (ironică): Ei... El... Citește... SONIA (iritată): Bunicule. BUNICUL (trezit din somn, parează cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA: Ce făceai? BUNICUL (mimînd un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
teatrală): Destinul! BUNICA: Destinul? Ăsta nu sună, dragă. Ăsta vine buluc. Și pe urmă eu n-am chef să dau ochi cu el. Sînt încă tînără. Nu? SONIA: Așa faci mereu. Si bunicul? BUNICA (ironică): Ei... El... Citește... SONIA (iritată): Bunicule. BUNICUL (trezit din somn, parează cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA: Ce făceai? BUNICUL (mimînd un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam... (referire la ziar) Auziți. Mîine iar o să plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Destinul! BUNICA: Destinul? Ăsta nu sună, dragă. Ăsta vine buluc. Și pe urmă eu n-am chef să dau ochi cu el. Sînt încă tînără. Nu? SONIA: Așa faci mereu. Si bunicul? BUNICA (ironică): Ei... El... Citește... SONIA (iritată): Bunicule. BUNICUL (trezit din somn, parează cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA: Ce făceai? BUNICUL (mimînd un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam... (referire la ziar) Auziți. Mîine iar o să plouă. SONIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ochi cu el. Sînt încă tînără. Nu? SONIA: Așa faci mereu. Si bunicul? BUNICA (ironică): Ei... El... Citește... SONIA (iritată): Bunicule. BUNICUL (trezit din somn, parează cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA: Ce făceai? BUNICUL (mimînd un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam... (referire la ziar) Auziți. Mîine iar o să plouă. SONIA: Ce tot citești acolo? BUNICUL: Vorbe, vorbe, vorbe. Am auzit asta undeva. Citeam rubrica mea preferată. SONIA (cu interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA: Ce făceai? BUNICUL (mimînd un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam... (referire la ziar) Auziți. Mîine iar o să plouă. SONIA: Ce tot citești acolo? BUNICUL: Vorbe, vorbe, vorbe. Am auzit asta undeva. Citeam rubrica mea preferată. SONIA (cu interes): Care? BUNICUL: Decese. În orice ziar eu caut mai ales decesele. SONIA: Dar de ce te uiți pe prima pagină? BUNICUL: Decesele care-mi plac cel mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam... (referire la ziar) Auziți. Mîine iar o să plouă. SONIA: Ce tot citești acolo? BUNICUL: Vorbe, vorbe, vorbe. Am auzit asta undeva. Citeam rubrica mea preferată. SONIA (cu interes): Care? BUNICUL: Decese. În orice ziar eu caut mai ales decesele. SONIA: Dar de ce te uiți pe prima pagină? BUNICUL: Decesele care-mi plac cel mie cel mai mult se anunță pe prima pagină. SONIA: Dar telefonul? L-ai auzit. BUNICUL (tușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
plouă. SONIA: Ce tot citești acolo? BUNICUL: Vorbe, vorbe, vorbe. Am auzit asta undeva. Citeam rubrica mea preferată. SONIA (cu interes): Care? BUNICUL: Decese. În orice ziar eu caut mai ales decesele. SONIA: Dar de ce te uiți pe prima pagină? BUNICUL: Decesele care-mi plac cel mie cel mai mult se anunță pe prima pagină. SONIA: Dar telefonul? L-ai auzit. BUNICUL (tușind fals): Bineînțeles. SONIA (interoghează cu jucînd răbdarea unei educatoare care vrea să scoată minciuna de la copil): Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Care? BUNICUL: Decese. În orice ziar eu caut mai ales decesele. SONIA: Dar de ce te uiți pe prima pagină? BUNICUL: Decesele care-mi plac cel mie cel mai mult se anunță pe prima pagină. SONIA: Dar telefonul? L-ai auzit. BUNICUL (tușind fals): Bineînțeles. SONIA (interoghează cu jucînd răbdarea unei educatoare care vrea să scoată minciuna de la copil): Și de ce n-ai răspuns? BUNICUL (caută să scape jucînd indignarea): Bine, dragă! (bate în ziar) Dar aici sînt chestiuni grave! Inundații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
plac cel mie cel mai mult se anunță pe prima pagină. SONIA: Dar telefonul? L-ai auzit. BUNICUL (tușind fals): Bineînțeles. SONIA (interoghează cu jucînd răbdarea unei educatoare care vrea să scoată minciuna de la copil): Și de ce n-ai răspuns? BUNICUL (caută să scape jucînd indignarea): Bine, dragă! (bate în ziar) Dar aici sînt chestiuni grave! Inundații în China! Uragan în Florida! Teroriști la Belfast! Din astea...cum le zice... la Istanbul! Ce telefon?! Care telefon?! De telefon îmi arde mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Florida! Teroriști la Belfast! Din astea...cum le zice... la Istanbul! Ce telefon?! Care telefon?! De telefon îmi arde mie? BUNICA (numără apăsat, demonstrativ): 83... 82...81... (pauză, apoi rar, privind lung la el) 80...79...(repetă rar) șaptej'noooouăăă! BUNICUL (indignat): Ce 79, dragă?! Eu n-am 79! Am numai 71. (bagă iar nasul în gazetă, mormăind). Sună telefonul. Sonia privește demonstrativ, proptește mîinile în șolduri. Bătrînii își văd de treabă. Nu aud. După un timp Sonia întreabă. SONIA: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]