2,180 matches
-
primilor avangardiști români (Tzara, A. Maniu, Ion Vinea) este, ca și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artă, al răsturnării și sabotării tuturor valorilor „stabile”, „autoritare”, Dadaismul a opus culturii tehno-militariste, celebrată de Futurism, dar și mesianismului proletar, preluat ulterior de constructivism și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar Îi era teamă să se miște, ca nu cumva să Împrăștie mai tare damful acela neplăcut. Se blestemă că plecase dimineață fără să se spele. Dar se trezise prea târziu și nu voia să piardă examenul - ce scrupule de burghez. Pe ferestrele de la Regina Coeli ieșea un puternic miros de condimente și conserve de roșii. Deținuții Își țineau geamurile deschise pentru a surprinde o fărâmă din parfumul primăverii. Întâlni privirea Majei. Poate că, la urma urmelor, nu avea o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nimeni și era totuși nunta mea. Tata a venit foarte târziu, dar totuși a venit: era nebărbierit, cravata Îi era legată strâmb, părea un libertin ramolit. Sunt sigur că părinții Annei ar fi preferat altă partidă, dar mă rog, ca burghezi protestanți de stânga, aveau totuși un anume respect pentru Învățământ. Apoi, eu aveam agregația, ea numai definitivatul. Cumplit e că soră-sa mai mică era foarte frumoasă. Îi semăna destul de mult, avea și ea sânii mari; dar chipul ei, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ling Înghețată rozalie La Zarathustra, pe terasă. — Știu ce trebuie să facem, zise ea după o nouă tăcere. Mergem să facem sex În grup la Cap d’Agde, În sectorul nudiștilor. Vin acolo infirmiere olandeze, funcționari germani, foarte civilizați cu toții, burghezi, gen țările nordice sau Benelux. O orgie cu polițiști luxemburghezi, de ce nu? — Mi-am terminat zilele de concediu. — Și eu, marți Începe școala; dar Încă am nevoie de repaus. Sunt sătulă de predat, elevii sunt niște tâmpiți. Și tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după jumătatea pierdută, sufletul dumneavoastră n‑ar fi decât o țeavă interioară uzată, bună poate pentru o vară la plajă, dar nimic mai mult. Făpturile spiritualizate, bărbați și femei, mai cu seamă tinerii, Își dedică viața căutării dragostei. Prin contrast, burghezii sunt dominați de spaimele unei morți violente. Iată, aveți, În cea mai succintă formă posibilă, o mostră din cele mai importante preocupări ale lui Ravelstein. Am totuși sentimentul că‑l nedreptățesc vorbind atât de simplist despre el. De fapt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În Flathush sau În Brownsville. Cum poți cuantifica nemăsuratele pericole ale tutunului, ale conservantelor de hrană, ale azbestului, ale substanțelor cu care sunt stropite recoltele, ale acelor E coli lăsați de puii cruzi pe mâinile bucătarilor. - Nimic nu‑i mai burghez decât spaima de moarte, spunea Ravelstein. Ținea aceste mici anti‑predici Într‑un stil cu totul excentric. Îmi aducea aminte de dansatorii gen păpușă de cârpă, clovnii din anii douăzeci care‑și fâlfâiau brațele lungi, zdrențuite, molatice, și Își pictau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
persoană cu persoană, nici unul dintre locatari nu i s‑a părut demn de a fi luat În seamă. Și‑a notat argumentele și s‑a pregătit să‑și pledeze cauza. Avea câte o mică pledoarie pentru fiecare dintre vecini - mic‑burghezi dominați de spaime secrete, fiecare dintre ei un sanctuar de amour propre, plănuind cum să‑i convingă și pe ceilalți să adopte imaginea pe care și‑o confecționase el despre sine; personalități plate, calculate („personalități” e un termen mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mod de precauție În fața unor oameni care se mândresc să arunce peste bord orice prudență. Oare ceilalți mă obligă să adopt asemenea poziție sau așa sunt eu În străfundurile mele? În momentele mele hiperautocritice, mă văd ca un porte‑parole burghez. Ravelstein era conștient de această fisură a mea. Din punctul ăsta de vedere, nu mă deosebeam de Nikki. Numai că Nikki era mult mai sever și mai critic. Când Ravelstein a cumpărat de la Sukkumian, din cartierul de nord, un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe o praștie stetoscopul care Îi ieșea din buzunar. Ravelstein nu i‑a răspuns. Refuza să se lase intimidat - dar nu era Încă destul de Înzdrăvenit ca să poată ține piept. În general, nu se prea sinchisea de medici. Medicii erau aliații burghezilor Înspăimântați de moarte. N‑avea el de gând să‑și schimbe năravurile pentru un doctor, nici măcar pentru Schley pe care Îl respecta. Așa cum Înțelesese Rosamund În adâncurile ei, când se dusese să‑i cumpere țigări, Abe avea să facă neabătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
trei regi de Lancaster pe pervazul ferestrei dinspre parc. Venind dinspre Plevnei, Cornel îi va zări acolo mâine pe la prânz și priveliștea lor îi va strica toată ziua. Poate chiar toată săptămâna. O femeie cu părul scurt, vopsit în roșu burghez, ridică ochii tocmai când Iulia așează florile la geam. Izabela predă pianul la Liceul de muzică nr. 1. Dansul săbiilor i se pare cântat prost și păsările din parc i se par amenințătoare și fata aia cu trei trandafiri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu apropouri la durerile mele. Nici bunicu-miu, că n-a mai apucat. Nici tata lu’ bunicul, că el a lupat la șap’șapte. Era s-o mierlească când să suie la Grivița. Ca-n Pene și Curcanu. Nu-i tot burghez de-al lor și ăsta de i-l dau acuma? - Dacă n-are tija, șopti părintele Macovei. - Parcă l-a controlat careva de avea tijă când a plecat la drumul lui? Scrie la dosar că avea tijă la el când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
suspicioasă în ceea ce mă privea. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Linoleumul de pe coridor și vopseaua jegoasă care se cojea de pe pereți erau un adevărat șoc cultural după cuibușorul confortabil al lui Margery. Reflectând la cât de repede ne obișnuim cu confortul burghez, am pornit-o în jos pe scări ca să mă obișnuiesc din nou cu nivelul de trai al proletariatului. Lurch asculta iar caseta mea și A Boy Named Sue1, urla în difuzoare. Era un sunet de bună calitate, tare până peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
căreia se petrec toate nenorocirile! Imoralii sînt singurii neprefăcuți! SÎnt așa cum sînt: citești pe mutra lor viciul, pofta, și pe ale noastre se citeau, cîndva, Thomas... Ți-ai făcut operații etice, care te-au schimbat și estetic : ai mutră de burghez, Thomas! Mai ales cînd umbli cu costum de lînă, cu cravată!“ „Și tu?“, a sărit, pe neașteptate, Thomas. „Crezi că ești mai breaz? Ai omorît oameni, ți se citește asta pe față!“ Aproape să se apuce de gulere, să se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în Europa centrală. Parizienilor le-a plăcut, s-ar părea, să stea înghesuiți în cafenele și de aceea în cafenelele Parisului mesele sunt întotdeauna mici, scaunele minime. în vechiul Imperiu austro-ungar cafeneaua era mai degrabă un fel de club unde burghezii și artiștii veneau să se instaleze comod și să contemple viața, să discute eventual despre artă și să se certe, dar nu să facă revoluție, ca la Paris. în timp ce scriu aceste rînduri îmi spun că Parisul nu mai are nicio
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mele solitare avînd ca scop aproprierea exhaustivă a orașului. într-o bună zi, după cîteva ore de mers pe jos, m-am trezit eșuat într-un cartier de imobile vechi, dar fără mare prestanță. Un cartier greu de definit, nici burghez dar nici popular, cu puțină lume pe străzi, mai mult bătrîni plimbîndu și cîinii și trecători incerți grăbiți să dispară după uși tăcute. îl rog pe cititor să mă ierte, nu vreau să dau mai multe detalii pentru localizarea geografică
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în chip serios intimidată. Își drese repede părul, își strânse peignoir-ul pe ea și căută în minte G. Călinescu un subiect de convorbire mai convenabil. Negăsindu-l, se duse să-i aducă lui Felix dulceață. N-avea deloc obiceiul acesta burghez de a primi invitați, dar acum crezu de datoria ei să-i arate tânărului că e o fată mai cumsecade decât pare. Sparse din neîndemînare un pahar în sufragerie, pică masa cu dulceață și aruncă afară tot conținutul unei cutii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prejudecăți, din lume, cugetă ca mine. Eu sunt socialist științific. Susțin colectivizarea mijloacelor de producție și moralizarea dragostei prin eliminarea venalității: dragoste neconstrînsă. Felix, cu toate că era lipsit de prejudecăți, simți o stingherire în fața acestor formule. În sufletul lui se simțea burghez și admira liniștea, independența autoritară și rafinamentul lui Pascalopol. G. Călinescu - Crezi, întrebă el, că la noi sunt potrivite astfel de reforme? - Nu cunoști chestiunea, ripostă Weissmann. A demonstrat-o la noi cel mai mare critic român. - Maiorescu? - Ce Maiorescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ascunsă de a trage un mic folos. După ce se despărțise de Titi, Ana începuse să se slujească de amintirea lui ca de o distincție. Fiindcă auzise vorbindu-se de Otilia, de moș Costache și de ceilalți cu nuanță de respect burghez, se simți datoare să explice lumii că-i cunoaște, doar a fost căsătorită cu domnul Tulea, dar a fost nevoită să se despartă prin bună înțelegere, fiind interese mari de moștenire, care nu se pot spune. Ana inventă fel de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea și Pascalopol, dar mai ales discuția francă a lui Pascalopol, care-i spune că va lupta cu armele lui pentru Otilia, îl tulbură pe Felix și nu știe cum să acționeze, ca s-o scoată din influența mediului malefic burghez. El vrea să aibă o discuție decisivă cu Otilia, vrea să aibă certitudinea că Otilia îl iubește, că se va căsători cu el. Răspunsul fetei este echivoc. "De tine depinde totul". În esență Otilia este prinsă de mreaja conceptului carpe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Sau Napoleon, spunând la Sfânta Elena, cu atât orgoliu meditativ: "Pe mine nu m-au înfrînt oamenii, ci natura. În nord frigul, în sud marea." Omul nu poate crea decât crezîndu-se centrul istoriei. Nu este aici vorba de inconștiența oricărui burghez, care, în limitarea orizontului său, trăiește ca și cum el ar fi singura realitate, ci de expansiunea spiritului care dilată clipa pe dimensiunile veșniciei. Dacă nu trăiești cu sentimentul că tot ce s-a făcut până la tine în vederea ta s-a făcut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fără scârbă armata și războiul. Aviditatea de spațiu și setea de a imprima un stil de cultură altor forme de viață creează într-o națiune imperialistă un gust ofensiv, justificat atât prin cinism, cât și prin viziuni istorice. Atunci când ultimul burghez german, ghiftuit de bere și dolofan, își preumblă în creier harta lumii și, treaz sau turmentat, îi face Germaniei loc pe unde îi permite capriciul și fantezia, el este reprezentantul inconștient și mediocru al unui gând care roade și macină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
curent ideologic lipsit de simț politic. Greu am găsi o mișcare de o cumințenie filozofică mai remarcabilă, care să-și fi cântărit mai serios conceptele și să fi dat o demnitate mai onorabilă utopiilor. Cine, ca ea, a temperat mai "burghez" excesele spiritului revoluționar și a atribuit evoluției atâtea virtuți ca să scuze comoditățile oamenilor? Fără ideea de evoluție, social-democrația este un zero, pe lângă care mai există numai blândețea social-democraților. Cumpănirea filozofică a social-democrației i s-a împrumutat în primele faze o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
notă eroică, și ea este una din aparițiile periodice ale istoriei, consecutive epocilor de fatalism. Acest individualism nu trebuie confundat cu cealaltă specie de individualism, atomizant și... cetățenesc. Există un individualism de revoltă a unor conștiințe izolate și există individualismul burghez. Voga permanentă a lui Nietzsche și cea trecătoare a lui Ibsen (ale cărui opere par catastrofe la 15 ani, "drame" la 18, "piese de teatru" la 21) au resuscitat pe alți doi individualiști, care scriau pe când "evoluția" avea încă un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dispozițiilor de Partid a provocat criticile acestuia. Cu mentalitatea specifică activistului de a „depăși planul”, activiștii C.D.E. Înființau mai multe școli decât era necesar sau editau mai multe ziare. Și, firește, acest lucru era considerat, În cele din urmă, „naționalism burghez”. Frapant este statutul destinat Comitetului Democratic Evreiesc În Întreaga sa existență, Între 1945 și 1953. Un indicator al acestui fapt este că cei ce se aflau În conducerea sa nu ocupau poziții importante În nomenclatura de partid. De exemplu, nici unul
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]