KorAP: Find »[drukola/base=burtă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...247 >

6,158 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

burtă cu umérul. Ea parcé s-a aplecat și mai tare, și l-a Împins cu burtă În umér, si asta era parcé și mai plécut, si Șasa simți o moleșealé plécuté, și ar fi vrut sé-și lipeascé obrazul de burtă fetei mai mari și sé o strîngé cu mîinile. El simți gura ei cum i se apropie de ureche și degetele cum Îi trag ușor capul și simți aerul ei cald și buzele cum se mișcé: „Ai péduchi, sé-i spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
mînă cealalté. Simți printre degete féina udé de pépușoi și Încercé sé o ascundé, vru s-o șteargé de pantaloni. Oricum, avea sé se murdéreascé din nou. Mécar de s-ar gîndi la altceva. Dacé prindea o broascé Îi téia burtă cu cuțitul și-o béga În borcan? A gésit odaté un șoarece mort. Sé-și facé un scrînciob În grédiné? Dacé taie un copac mare de tot? Apucé céldarea cu amîndoué mîinile și-o duse. LÎngé coștireațé se opri sé se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Arsenievici vedea tribuna, microfoanele negre aliniate, care din mulțime seménau cu un șirag de ciori, iar În spatele lor, Între steaguri și flori, Anton Procofievici trecîndu-și mîna prin pér, tușea prefécuté a lui Gherasim Nicolaevici și rîndul de cravate atîrnînd pe burți ca niște pești lați puși la uscat. Nicolai Arsenievici tuși că sé alunge fiorul rece care-l trecu. În cabinetul președintelui de colhoz președintele bate cu pumnul În masé și strigé, iar Nicolai Arsenievici sté În picioare cu chepca În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
nu erau pisici. S-a auzit grohéitul și Șasa s-a speriat și de lîngé grémada de paie s-a ridicat scroafa, care stétea culcaté și ea, pe niște paie, dar care nu erau grémadé și erau Împréștiate peste tot. Burtă ei s-a béléngénit și ea a oftat de cîteva ori și a grohéit mai Incet și s-a vézut cé se ridicé greu. Nu mai era nici o pisicé și erau numai niște porci mici de tot, cu frunțile rotunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

care tocmai a secat-o. Că-mi zice mereu nevastă-mea: "Mitiță, las'te de băutură". Cum să mă las, mamă, cum să mă las după ce-am cheltuit atîta? N-ai să vezi! Arată ca o barcă spartă, cu burta-n sus, Mitiță. Bea ceva cu mine, mamă dragă! Te duc la Blink, nu oriunde. Sau la Flash, că au și mochetă. Îl secondez din bun simț. Ajungem, în cele din urmă, la Light, pronunțat ca-n lai-lai și Mitiță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Grasu, pot să-ți aranjez niște cursuri invitate". A plecat de-acasă cînd a apărut cățelul Zgăvîrdici. Pînă nu l-am dat, nu s-a-ntors. Ei, cum fata? Mîța, mamă dragă, nu fata. O musculiță încleiată de marginea paharului ajunge în burta mare cît inima lui, mare cît inima lui... Se orbește de dor, așa se crede, am să orbesc și eu de dor. Ca Rusalin, își plînge Mitiță de milă. Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
imperfectă a existării tale. Ridică-te și pleacă. Ori nu te mai plînge atîta că atîrni pe pereții lui ca o găină jumulită, spintecată, umplută cu iordană, cu iordană tocată mare, cu iordană tocată mărunt și cusută la loc, pe burtă". De la fereastră, grădina e ultra-ordonată ca și casa. De ce-mi spun că o viață afectivă cu un idealist, cînd foarte rece, cînd foarte fierbinte, mereu la extreme (gheață/foc) n-ar fi fost ce-aș fi vrut? Da, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de la teatru a nevestei lui Andrei? Pentru că erau în fruntea "edificării socializde". Și de ce-o fi trebuind ca unii să plătească pentru greșeli, cînd greșelile altora nu se plătesc, deși toți și-au întreținut nu felioara de pîine, ci burta? Conștiința era mai puțin costisitoare. În ce mă privește, exemplul cel mai șocant de "încorporare a monstrului" a fost ordinul dat de nu'ș care primar de sector din București, în anul 2002, să se văruiască zidurile din Piața Universității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
un cauciuc de tir cum era? Păi citate din "Scînteia", mult Gherea, toate "temele majore" trasate de PCR, o baghetă de șuncă și o palincă pînă se crăpa de zece, orice număr de telefon util, "reconsiderările" de scriitori, ciorbe de burtă, dicționare de idei literare, Eugen Simion tot, neologisme prost-plasate, nenumărate cești TAPL cu cafea, interviuri cu întrebarea " Ce aveți pe șantier", de parcă scriitorii ar fi fost mecanici și lăcătuși. Am să verific dacă l-a întrebat asta și pe Steinhardt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ratat ocazia. "Cadoul" era un satyr bufon de onix (l-am refuzat) sau Leandru însuși. Nu s-a consolat cu paharul de Pastis. Am reușit să mi-l fac ostil pe veci. Tare i-aș fi înfipt Ioanei Holda, în burta aia de balenă, una dintre săgețile africane. Ca pe-un harpon. Mă bucur că ajung acasă. S-a pornit o vîntoasă urîtă. Risipitoareo! mă întîmpină Tano. Îți risipești timpul. Mai fii harnică și ție însăți, mă ceartă cîinele meu, ținînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
atunci a început să mă hărțuiască și vocea vitregă: "Faci figură atît de imbecilă, Iordana. Iubești un bărbat care nu te vrea. Nu te-a oprit la el. Nu-i trebuie casă cu tine. E însurat cu femeia aia cu burta ca o lentilă de ceas și aleargă după altele, mereu altele". Deștept e mărul meu că rămîne unde este. Am revenit la Iași geloasă și singură, furioasă și singură, singură și singură. Măcar zorelele din grădină păreau a mă auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
citesc. Senzații au cu duiumul, nu și senzația de déjà lu. Tano m-a lăsat că curăț livingul. Urăște zgomotul de aspirator. Cînd mă folosesc de mop, participă. Trage de moațele răsucite în direcție contrară, ba și usucă gresia cu burta, pînă cînd blana i se udă mai tare decît mopul. "Mă ajuți, și io te ajut". Uite-l cu "Adevărul" în bot. Înseamnă că am poștă, că poșta a ieșit, în fine, din vacanță. RAJAC ne spune "mulți ani" pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
sau nu; Moarte cîinelui de pe Trompeta. O Scufiță Roșie caninofobă, martor ocular (jur că n-am văzut-o la fața locului) vorbește de haine pătate cu sînge. Ar părea că Milucă a și fost înghițit, că se și află în burta lupului cel rău. Alt opinioman‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡ cere execuția cîinelui, ba și a rasei. Ce Pearl Harbor? Ce 11 septembrie New York? Toate-s nimica față de incredibilul atac anti-personulitate executat de cîinele meu. Tano, pentru comunitate, e mai nociv decît Ben Laden și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

coborâre în abis, pârtia nu se mai vedea, era ascunsă de un perete uriaș și gheboșat de stâncă. În fapt, nu părea să fie niciun pericol, căci, imediat sub acest perete monstruos, pârtia oficială se deschidea larg și lin din burta umflată a ghețarului. Acolo l-am pierdut pe prietenul meu. Nu-mi pot explica cum. Căci îmi amintesc perfect și astăzi cum am auzit scrijelitul schiurilor lui în urma mea, după ce-am sărit peste peretele abisal, chiar și respirația i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
freacă la ochi și exclamă:) Ce zi frumoasă, tovarăși! (Își drege vocea cu o tuse guturală și tace o vreme. Are o statură înaltă, e bine legat, nicidecum slab sau suplu, ci mai degrabă solid și atletic, fără urmă de burtă, cu părul tuns scurt a cărui linie coboară pe frunte, fără posibilitatea unei speranțe de calviție. Se înclină, apoi fâstâcit către public:) Mă numesc Maurizio, și nu știu de ce unii îmi spun Marius... Sau știu de ce, dar prefer să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în altul și, la fiecare intersecție, mă opresc să-mi trag sufletul și aleg mereu galeria cea mai îngustă. Nu știu de ce, dar știu că asta trebuie să aleg. Tunelurile devin din ce în ce mai înguste, abia mai pot respira, mă târâi pe burtă în mâini, disperat, către ieșire. La ultima galerie, mă poticnesc. Umerii mei, deși prea puțin generoși, îmi blochează trecerea. Îmi duc mâinile orizontal în față, ca și cum m-aș pregăti pentru o mare săritură. Cu un ultim efort, mă trag în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
urmă, pentru a lăsa dâre pregnante și continue. Apoi, vin mai aproape de cușca luminată, pe a cărei pereți se zbenguiau niște gângănii uriașe, săreau ritmic în toate direcțiile, cădeau în toate pozițiile, apoi se propulsau iar în sus, aterizau pe burtă, pe spate, în genunchi, cei mai experimentați cădeau chiar în picioare. M-am oprit să mă uit fascinată. Unul dintre băieți, cel mai mare, executa întoarceri repetate în aer peste cap, înainte și înapoi, și ateriza de fiecare dată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic, părul lung și deranjat, era desculț și învârtea bastonul deasupra capului ca pe un tomahawk. Era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
sticlă, și urechile foarte mari, la fel de umane, doar că disproporționate, ca două pâlnii uriașe așezate proeminent lateral. Știu cine ești! i-a spus ea fără să-și poată desprinde ochii de la intrus. Când te-am văzut prima oară stăteai pe burtă într-un șanț și eu te-am întors cu fața în sus și atunci te uitai la mine cu aceiași ochi umani, înfricoșători, chiar dacă înfățișarea ți s-a schimbat între timp. Pe vremea aceea nu purtai coadă de Armadillo și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu ușurință drumul printre aleile încurcate. Dacă i se pun întrebări în timpul periplului, Jorge răspunde laconic, cu o voce guturală ce-i sosește din adâncurile pieptului sau ale burții. Aidoma unui ventriloc, abia dacă își mișcă buzele și, de cele mai multe ori, ceea ce răspunde nu prea pare să aibă legătură cu contextul întrebării sau ar fi nevoie de marii preoți ai Pitiei pentru a da un sens congruent cuvintelor sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
memorie. Dar de data aceasta nu mai apare; gnomul a dispărut pe vecie și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că am să adorm în următoarele minute. Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca o bășică spartă; copilul adormit și ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca pe un fum, gura și nările se umplu de gustul ploii, pleoapele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
hainele de pomană... Astăzi m-a vizitat din nou bunica și îi era iarăși foarte frig. Gheața de pe spatele meu se ridica imperceptibil, ca ceața de toamnă târzie. Încep să mă mișc, copilul se mișcă și el în legea lui, burta respiră în toate direcțiile, ca un giroscop... Din nou, gnomul Am avut o zi foarte agitată. Mă privesc în oglindă din profil. Aproape toată ziua nu m-am gândit deloc la el. Nu i-am vorbit, iar el nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
oglindă din profil. Aproape toată ziua nu m-am gândit deloc la el. Nu i-am vorbit, iar el nu s-a mișcat, sigur a avut timp să crească. Mă dezbrac, sting lumina și mă bag în pat. Îmi potrivesc burta într-o poziție confortabilă; îmi aleargă mâna pe suprafața ei în căutarea punctului ei soporific. Mă opresc acolo unde probabil se odihnește copilul meu, valuri de căldură și unde magnetice se degajă din acel punct. Adorm instantaneu... Simt o durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
le ating cu aceeași voluptate. Remarc prezența mamei în timpul acestor vizite. Nu știu de ce, nu-mi amintesc să ne fi însoțit vreodată. Totuși, acum e cu noi; nu o văd, dar îi simt prezența, de cele mai multe ori la mine în burtă, unde este acum copilul. Prin urmare, am avut dintotdeauna subconștiența copilului meu din burtă, și el nu era altul decât mama mea. În felul acesta mă identificam cu bunica? Sânnicolaul cu ulițele lui se estompează lent... Se mai sparge un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nu-mi amintesc să ne fi însoțit vreodată. Totuși, acum e cu noi; nu o văd, dar îi simt prezența, de cele mai multe ori la mine în burtă, unde este acum copilul. Prin urmare, am avut dintotdeauna subconștiența copilului meu din burtă, și el nu era altul decât mama mea. În felul acesta mă identificam cu bunica? Sânnicolaul cu ulițele lui se estompează lent... Se mai sparge un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]