3,622 matches
-
înțeles „jocul”, în lumina aspră a amiezii, după ca au cunoscut zborul, mirajul și prăbușirea... „treptat cuvintele s-au stins/ prin gări, în spitale,/ pe fronturi, în războaie./ dar, dar... au mai rămas amintiri/ și umbrele lor/ în inimi/ în cânturi,/ în povești, în balade și doine,/ mici felinare/ în zboruri de fluturi,/ petale de lotus, priviri de copil,/ gânduri-poeme/ în muguri de floare, în raze de soare...” (La început - Cuvântul). Aș completa cu: „nimic nu moare, totul se transformă”. Plecând
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
de lumânare, o bucățică de prescură, un ochi de lumină. Să adăpostești în grădina sufletului o pasăre cântătoare, e un dar. Ea îți va cânta pururi, un psalm cu parfum de iasomie, de gând încolțit, de mireasmă de vânt adiind. Cântul ei e limpede precum privirea după prima ploaie de lacrimi, spune foarte frumos, poeta. Poeta își asumă viața firesc, anotimpurile - după iarna albă, după verdele-verde, între dureri și senin, pe care le va trece senină, depășind încercările, cu gândul că
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
Cântând cucu' ora trei (!) Că uitai ca să vă spui Doar un amănunt, parol, Cucu-l am la ceas, în cui, Pe peretele din hol; Pe moment, isteț cum sînt Și de praf și de sudori, Mă apuc la fel și cânt Precum cucu' de opt ori, Că nevastă-mea, prin vis, Cucu-l numară mereu, Știind mai mult ca precis Când pe-arenă apar eu; Nu cumva să vin târziu Și nici vorbă ... afumat, Pe la unșpe, mort sau viu, Să mă
CUCUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367792_a_369121]
-
veni Primăvara într-o zi. Fulgii cad ca și-alteori, Deși, mărunți și foșnitori, Punând vestă codrului Fără voia nimănui; Cad tăcuți din înălțimi, Delicați și anonimi. În peisajul alb, regal, Zburdă în poiană-un cal; Se mai prind în cânt sticleți Și mai vezi crescând nămeți. În fagii bătrâni și groși, Corbii stau ca niște moși, Croncănind nepăsători, Că au mai văzut ninsori... Referință Bibliografică: CORBII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014
CORBII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367925_a_369254]
-
de ger Iarna ta de rostiri ce încet a venit Și pe geam de priviri flori de gheață-a brodit. Te privesc și mângâi un obraz de tăceri Și aș vrea să-mi rămâi azi mai mult decât ieri Înc-un cânt, înc-un zbor, înc-un drum, înc-un veac În povestea-izvor... Am să-nvăț ca să tac Când se deapănă gri dintr-un ghem de apus Și să număr în gând transparențe de spus Între noapte și zi, între bine și rău S-adun
ÎNCĂ... de AURA POPA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367948_a_369277]
-
Valori > SĂ FI ROMÂN.. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1809 din 14 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să fi român..nu-i lucru simplu, Nu-i bagatelă, nu-i unsă-n ‘titlu, Nu e uitare și nici veșnic cânt, Este viețuire-n suflet veșmânt! Să fi român..e o menire sfântă, Nu-i doar un gând ce te încântă, Nu-i vorbă-n vânt, sau searbădă, Nu e simțire fadă ce doar treacătă..! Să fi român.. viață așa încercată
SĂ FI ROMÂN.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368067_a_369396]
-
m-am ocupat de alții și, acum, a venit vremea să mă ocup și de mine. La vârsta asta trebuie să-mi adun gândurile. Unii imi spun rapsod pentru că mă văd că apar singur pe scenă cu pălăria mea și cânt. Iar alții care vin și cântă cu zeci de instrumente, ăia sunt “artiști”. Eu nu sunt nici din tabăra aceea, nici din cealaltă. Atunci m-am întrebat: cum să-mi aleg eu drumul? Mi-a fost greu. Eu am făcut
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
fost viata mea. - Maestre, dar de ce cântă omu'? - I-am mai întrebat pe unii: “ Bă tu de ce cânți?”. “Păi așa-mi vine”. El nu știe de ce cântă. Altu' zice: Dom'le cânt că-s lipsit”. Adică se ‘stâmpără. Alții răspundeau: “Cânt pentru bătrâni, de osteneala bătrânilor”. Știi de ce cântă? Să se împace cu lumea. Horind găsește împăcare cu lumea și cu el. Asta-i. - Maestre, și când veți muri și-ați ajunge în fața lui Dumnezeu, ce l-ați întreba? - Am întrebat
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
vine, Cu gândurile-mi toate, chiar ea, chiar primăvara. SOSIREA Totuși primăvara ne-a vestit sosirea, E din nou frumoasă, veselă și bună, Inimile cântă, cântă-ntreagă firea, Unii pentru soare, alții pentru lună. Bucuria urcă tot mai sus cu cântul, E un cântec totul, harfă și vioară, Sărbătoare este pe întreg pământul, Că s-a-ntors, cuminte, buna primăvară. ESTE PRIMĂVARĂ Timpul s-a oprit o clipă, Este iar ca la-nceput, Iar se-nalță o aripă, Un suspin și un sărut
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
Acasă > Poeme > Emoție > BEȚIE DE-ALBASTRU Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Beție de-albastru Îmi cuprinde simțirea, Un dulce fior De visare și cânt. Aripa de înger Să-mi mângâie ochii, Iar vântul hoinar Să îmi fie alint. Beție de-albastru, De vârfuri de munte, Un zbor de condor, Pestre codri cei suri. O clipă ce ține Cât viață întreagă, Un zâmbet senin Ce
BETIE DE-ALBASTRU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367574_a_368903]
-
o numesc doar pe pianista Krassimira Jordan de la Universitatea Baylor din Texas (USA), o pianistă de talie internațională cu o carieră exemplară. De la ea am învățat cu adevarat ce înseamnă pianistica. M-a ajutat enorm să înțeleg aspectele atletice ale cântului la pian, tehnica și mai ales stilistica. Pentru mine, pianul e o prelungire a sufletului, un bilet înspre o viață mai bună. Nu e doar o modalitate de exprimare, cum spun mulți muzicieni despre instrumentul la care cântă. Eu mă
NU TRĂI FĂRĂ A RĂSPUNDE CHEMĂRII DIN SUFLETUL TĂU! de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367623_a_368952]
-
cer iertare pentrutot ce am făcut. A crescut atât de multc-o simt... e o tumoare ce-mibate-n piept de multă vreme.Mi-a dat exeme... acum sunt plin...Cineva mi-a spus să te caut,să-ți scriu o epistolă sausă-ți cânt la flaut. Am alessă mă rezum la aceste cuvintela care nu m-aș figândit vreodată înainte.De multe ori am vrut să-ți scriu, dar n-am putut. Mă simt ca unprizonier purtat în lanțuri. Cu ochii mici șinebăgat niciodată
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
vadă-orice prieten sau străin cum curgem când năvalnic și când lin dintr-un preaplin intens în alt preaplin. Dar dacă totuși Când ai să vrei să îmi săruți inima anilor pierduți în neguri de uitare, ai să pricepi pentru ce cânt cu petele iubirii-n vânt pe stei de așteptare. Poate atunci ai să-nțelegi de ce în anii mei pribegi am stat mereu de veghe, sperând întruna să primesc în dar un strai împărătesc în loc de-o tristă zeghe. Și, chiar dacă
SURÂSUL DRAGOSTEI DAR DACÃ TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367661_a_368990]
-
iar colindul, Simțim copilăria Ce poartă lacrima Și sufletul prin vise, Prin visul dulce-al clipei Și-al veștilor prescrise Înconjurând pământul Cu-n dor de amintiri. Începe iar colindul Cu rugile-n priviri... Albastră trece noaptea! Copiii povestesc În cânt : Se naște Domnul Cu trupul Lui lumesc... Referință Bibliografică: SEARA COLINDELOR / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SEARA COLINDELOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367768_a_369097]
-
Dar vino și pleacă, al zeilor zumzet E acolo pentru tine păstrat neîntinat Cu nașterea crudă al dragostei oarbe Eu cu tine mă simt tot ca primul bărbat Tu pari că gonești printre ape adânci Furând de la mine al dragostei cânt Cu strângeri și șoapte și zbucium ocean Mereu te învârți ca sirena în van Să mă prinzi, să mă încerci... Dar nu mai pot să te vreau acum Nu mai pot dorinței să te fur Al demnității cuget clar Mă
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
lor pătimire. În felul acesta ei, în Biserica lui Iisus Hristos, atrag atenția în chip explicit asupra identității euharistice și comunitare a mor �ții lor. "Jertfelnicul este gata, spune Sfântul Ignatie, voi ajunge prin dra �goste în corul îngerilor, sa cânt Tatălui, în Hristos Iisus." La rândul ei, Biserica care se zidește în jertfă și cântare euharistică, răspunde în același ritm frățesc, cu râvna ei spre Iisus Hristos, împlinind cererea mucenicului și recunoscând dimensiunea sacramentală a jertfei sale. Martirul Sfântului Alexandru
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
păstrând sobrietatea și simplitatea ritmului popular. Universul poetic al lui Petru Lascău este complex și metaforic și prin excelență, pacifist. „Să-nfrângem ura prin cântare/ s-aducem pacea sfântă pe pământ/ cântând din harfa ta nemuritoare/ să dezrobim popoarele prin cânt.” („Harfa lui David”) Asemenea lui Blaga, Petru Lascău este în același timp un autor modern, dar capabil de a păstra legătura cu fondul arhaic, ancestral. Aspirația sa spre absolut, reflexivitatea, condiția de exilat sunt admirabil exprimate în aceeași „Așteptare”: „Pe
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
un ocean de îndurare/ deși-s un val tivit cu broderie/ de-un Sfânt cu răni în mâini și în picioare./ Când unda mea mânată e de vânturi/ ce vin cu-nfrigurare peste mine,/ mâna-I străpunsă mă alină-n cânturi/ Și-mi liniștește dorul meu năvalnic/ ce vrea să se descrie în cuvinte.” Fiul rătăcitor Cuvintele Cristinei Frâncu sunt inspirate de un Mântuitor care nu Și-a retras harul nici de la cel ce Îl trădase. Ucenicii înșiși erau oameni păcătoși
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
contemplativă indică faptul că izvorul de apă vie din suflet, iubirea și devotamentul aflate în luptă cu răul și egoismul, cu ambițiile ce stăpânesc lumea, vor învinge. „Lumea/ Nu e decât/ Un amalgam/ De simboluri/ Absurde./ Veșnicia/ Coboară/ Printr-un cânt,/ Ce a încetat/ Să mai fie / Cuvânt.” („Poarta ce s-a deschis”) Ispita, răul pot fi biruite prin demnitate umană, prin hrănirea din pâinea Evangheliilor. Sufletul poetei este frământat de conștiința tragică a păcatului originar, de realitatea propriei impurități și
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
trezim în tihnă tu, eu, noi amândoi. Rugăciune Boabe de rouă tremurând pe flori Culeg cu buzele-mi de dor arzând Iar ochii-mi plâng și mă cuprind fiori În noaptea lină mă trezesc scriind... Îmbrobonate, frunzele-mi șoptesc Un cânt mirific coborât din cer Mlădițe de iubire în liniște-nfloresc Îmi dăruiesc credință, putere să mai sper. Pășesc printre petunii și salvii-mbujorate Begonii rozalii și dulci domnițe albe Ce-adună-n ele vise sublim înmănunchiate Corole împletite în minunate salbe. Pământul reavăn
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
călător (p. 122) „Și-așa-nvârtindu-mă, liber sângele-mi pulseze,/ Pe-aceeași rezonanță, totuna cu pământul!/ Coardă să-mi fac din trup, prin oscilații să vibreze,/ Din dimineți-necate-n rouă, până-n adânci amieze,/ Să-mi fure și-apoi să-mi dea, mințile și cântul”! Pentru Nora Rotaru, a scrie poezie înseamnă a întreprinde o călătorie, în timp și spațiu, timp în care putem învăța lucruri noi, interesante și binefăcătoare, putem reacționa adecvat unor situații, putem iubi, ierta și dărui mai mult. Această carte poate
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
-i bătea.Beția unei glorii sterpe a încinsO coadă de topor ferice înadins,Și-n vanitate starea își abțiguia.... IX. ACATIST, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1948 din 01 mai 2016. Acatist Rămas e-n mâhnita mea chitară Cântul unui zbor ingenuu, uitat, Lacrimi din zăvorul pus pe țară Și-un înger incolor neînaripat. Rapsod sânt al tristei mele lupte, Boem himeric, prin secolul funest. Bisericile-s tot mai corupte Clonați se nasc din politicul incest. Cum să nu
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
purtând cu ei , În semn etern de dragoste divină Pocal de aur , magic , de la zei Să ierte lumea rea de orice vină . Ei magicul pocal ușor l-au așezat Pe-o stâncă albă , în mijloc des de mare Și-n cânt de harpe apoi spre cer s-au înălțat Lăsând în urmă lumea , căzută în visare. Din magicul pocal în zori a înflorit Pe fir de ape , o floare-nmiresmata La ora-n care lumea întreagă s-a trezit Purta parfumu-i
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
primejdie din interior nu e pavăză mai bună ca iubirea, iar iubirea are o ușă în inimă, numai și numai a ei; e solul cel mai curat și de aceea-i primită pe covor la ea. De dintotdeauna, de când glăsuiește cânt, artista Maria Șalaru și-a dobândit, a cucerit, a ascultat chemarea de a cânta iubirea, prin vrednicie și farmecul unui glas iluminat de acuratețe și căldură melodică revărsate din naturalețea rurală, măreția libertății satului, liniștii, culturii, tradiției sătești, a Deleniului
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
acoperă văzduhul, Tăcut e lacul, liniștit e stuful, Doar undeva suspină-acordeonul. Spre țărmuri cenușii plutește puful De păpădii, ce-au rătăcit cotlonul. Nici fluturii nu-și părăsesc coconul, Iar mierla-și smulge pana și zuluful. Abia târziu se-aude vesel cântul, Pe cheiuri și în sălile de baluri. Îl poartă râul și-l conduce vântul, Prin sălciile triste de pe maluri. Se-mbrățișează marea cu pământul, În cântece de stele și de valuri. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: ACORDEON / Leonte
ACORDEON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368717_a_370046]