1,029 matches
-
goală. Respirație duhnind a poșircă. Mutrele pocite ale oaspeților. Găuri în memoria zdreanțuită. Și totuși, ca în spatele unui geam sablat, se conturează ceva de care cred că pot să-mi aduc aminte într-o oarecare măsură: noi trei - Geldmacher cu cântatul lui la flaut, Scholl cu banjo-ul lui când ciupit, când lovit și eu, cu scândura de spălat utilizată când economicos, când în ritmuri iuți - am avut parte la o oră târzie de o vizită celebră. După o jam-session în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nivel de versuri și de jumătăți de rând, cât de multe erau semnalele prin care poeziile anunțau cea de-a doua carte a mea. De la Școala tenorilor, în care se experimentează pentru întâia dată cum se poate sparge sticla prin cântat, până la poezia de final a Găinilor-giruetă în care, sub titlul Fanfară, un copil este pus sub semnul întrebării - „...pe cap cu un coif dintr-un ziar citit“ -, se fac auzite motive ce trimit spre ceva care se ține încă ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să tacă. Neștiind cum o cheamă și nici la ce apartament stă, a format niște cocoloașe de zăpadă și a dat în fereastra apartamentului de unde se- auzea muzica. — Ce vrei mă? l-a întrebat Prințesa deschizând furioasă fereastra. — Termină cu cântatul, că deranjezi lumea, nebuno. — Nebunule! Caramba!a închis fereastra continuând să cânte. Studentul s-a înfuriat și din nou a aruncat cu bulgări în fereastră. — Tu ai auzit să încetezi, că de vin la tine bucăți te fac. În timpul acesta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mâna cu toți și vrea să se așeze dar ceva îi îndeamnă pe oaspeți să cânte din nou „Mulți ani trăiască” privind-o cu nesaț și fete și băieți pe Teofana care le făcuse o impresie plăcută. După ce termină de cântat se sărută între ei. Cezar abia aștepta momentul s-o sărute pe Teofana cu pasiunea lui pe care și-o manifestase de fiecare dată, dar fata îi șoptește: „Să mă săruți decent. Te rog foarte mult, Cezar”. Îi ascultă cerința
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
are dreptate, dar după vreo două zile, am Întrebato cu sfială, de ce oare Dumnezeu nu le dădea voie să mănînce de frupt și oamenilor care munceau la pămînt și la animale, că totuși parcă munca lor era mai grea decît cîntatul În biserică. Mama, cam nervoasă din cauza faptului că o deranjam de la treabă, cu toate că mie mi s-a părut că așa voia ea să cred eu, m-a cam repezit spunîndu-mi că asta nu e treaba mea și că Dumnezeu știe
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
nu bănuia nimeni unde putea să se afle. Seara se încheie cu unele obscurități, fiind minată de vestea pe care le-o adusese Vișinel. Părinții se culcară târziu. Lumina din camerele lor nu se stinse multă vreme chiar după primul cântat al cocoșilor. Alex ieși pentru puțin timp pe terasă. Simțea nevoia să ia puțin aer proaspăt înainte de a intra în dormitor. Privi cerul. În seara aceea luna nu-și fericea pământenii cu lumina ei blândă, liniștitoare. Candelabrele stelelor nu împodobeau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a conchis, ofițerul de poliție. Vă propun, dacă veți fi de acord, să procedăm În următorul mod. Au fost, cu toții, cei de față, de acord. Mai apoi, au mai fost de acord, și alții. Și, În noaptea cu pricina, pe la cântatul cocoșilor, Dan sosi acasă, cu o Întreagă șleahtă de derbedei. Și derbedeauce. Unii și unele - sub imperiul lui Bachus, dezlănțuit. Cu mare gălăgie. Când au ajuns aproape de casă, unii au rămas uimiți, alții, nici nu au băgat de seamă, iar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ce mânca dădea afară. Ai lui credeau că îl vor pierde. Dar n-a fost să fie așa fiindcă snopul de cimbru pe care l-am sacrificat pentru ceaiuri plus alte câteva plante l-au scos din necaz. Dis-de-dimineață, în locul cântatului de cucurigu, m-am trezit cu bătăi zrdavene la ușă, apoi la geam. Mort am fost și iată c-am înviat, mi-a cântat bisericește Gheorghe Mereț.. Să vă dea Dumnezeu sănătate multă și mie doar de atâta de câtă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
De roșii fanare, galbene, verzi. Strigoii, din pod, își iau înapoi, Lăsate din viață, demult, amanete... Așa spunea basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâșmă, apar siluete Cu roșii fanare, galbene, verzi Dar când despre ziuă cocoșu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi. Marș funebru Ningea bogat, și trist ningeal; era târziu Când m-a oprit, în drum, la geam clavirul; Și-am plâns
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
drumului între idee și faptă, până ce începură să se subțieze nămeții apoși. Atunci președintele colectivei coborâtor dintr-un slăvit neam, de bețivi ce erau după o ședință stătută, unde Nicanor picotea într-un nor rânced de nicotină, pe la al treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea pufoaicele noi ale goldăneștenilor să miroase a efecte din sărăcie, Lanz-Buldogul, rămas de la Petrea Păun, ieși conștiincios la Loturi. Odată pornit, zăcu și el, mai multe zile, lângă boii porumbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai... Hai, mai repede... Convoiul oficial a ajuns la alee, mașinile s-au oprit, polițiștii au făcut cordon, ambasadorul și primarul coboară din mașini, cel din urmă mai greu, vor parcurge ultimii metri pe jos, sunt întâmpinați cu „Gaudeamus”-ul cântat de corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-a înălțat, are agățați de nacelă săculeți albaștri de lest. - Orașul nostru, mândru de tradiția sa francofonă, se bucură să vă salute, începe rectorul. Și cum se putea mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala. Și noi ne-am unit, în magie albă, toate câteștrei să-l alungăm... Am stat și-am descântat până-n zori de ziuă, la cântatul cocoșilor, de bine la poporul nostru din acest oraș și la conducătorii noștri din acest oraș și la domn’ primare...” declara Smaranda, cea mai mare dintre surori, într-un interviu. Un filozof ne lămurește că noi, românii, suntem paralizați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la ochi; blestemul de astăzi atârnă de cumpăna fântânii; mâine, Dumnezeu știe prin ce mușuroaie îți vei legăna sângele! Era încă tânăr, era după lume, lumină despletită din candela cimitirelor în sâmbăta lui Lazăr, întuneric abandonat sub o piatră după cântatul cocoșilor. Era încă tânăr. Aleluia, pământule, aleluia! Într-o rădăcină de brusture primăvara te adună cât să colorezi siropul de tuse, într-o tulpină de plop cel mult pentru a încâlci câteva zboruri pe o suveică scăpată din mâna Tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în față, Iovul modern cu Iovul biblic, Lazar înviat cu Lazăr abandonat în mormânt, Avraamul Sinaiului cu Avraamul milostivul de lume, Abel răzbunătorul cu Abel inimă plină. Avea ceva din apostolii lui Iisus, semăna foarte mult cu Petru cel de după cântatul cocoșului: inima lui Toma, sufletul lui Ioan, înțelepciunea lui Iacob, gândirea lui Pavel, răbdarea lui Simon, tristețea lui Andrei, smerenia lui Matias, dăruirea lui Filip, tăcerea lui Bartolomeu și disprețul de sine al lui Iuda (treizeci de arginți, preț pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vor cicatriza înainte de vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între coaste. Inima rupe cuțite odată cu primul cântat al cocoșului. Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele este pustiu, când Dumnezeu a rămas în urmă cu doi pași, cu douăzeci de pași, cu douăzeci de ani de pași, iar tu încă te mai încăpăținezi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asta e prea puțin fie și pentru un contur de fotografie. Nu poți coborî, nu poți urca în icoană, acoperă lumina cu o pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca pe un copil mort sub tocul ușii, pășește peste vise și visele vor rămâne tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Într-o fotografie alb-negru, se făcea zi, se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte vei fi pescar de oameni, te vei numi Petru și pe această piatră voi zidi biserică." "Saule, bate vântul a furtună în clepsidră, este vremea zidurilor crescute în inimă, înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de tot, de singurătate. Ce s-a gândit, că dacă-și aduce ceva vinișor din pivnița tatălui, o să treacă noaptea mai ușor. Dar sa înșelat amarnic. După ce a băut două pahare de vin, l-a surprins somnul tiptil și numai cântatul cocoșilor l-a putut trezi, iar necazul fusese deja înfăptuit! A găsit o oiță în chinuri pe paiele grajdului. - Of, Doamne, de ce mi-ai luat auzul tocmai când eram de pază?! L-am făcut de rușine pe tătucul meu! A
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
țările reci, la schi, sătui de soarele tropical de la ei de acolo. Pe 28 seara am ajuns finalmente la Hollywood, Miami, o stațiune la Atlantic. Prima surpriză plăcută a fost nunta evreiască organizată pe terasa hotelului, cu toate tradițiile, cu cântat din corn, cu Rabin, cu mirii îmbrăcați tradițional, cu mireasa complet acoperită: o evreică negresă, chiar spectaculos! După ce am văzut ceremonia, ne-am plimbat pe străzi, căscați și muți, printre baobabi și palmieri, în cămăși cu mânecă scurtă. Pe deasupra, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dressing de trompete, neapărat o harfă, două acordeoane. — Era să uit: și ukulele. — Cu tot respectul, dar ukulele nu se poate, refuză ferm Robert. — De ce? se miră Lionel. — De când a murit Marilyn Monroe, primăria, în semn de omagiu, a interzis cântatul la ukulele. — Frumos gest. Renunț la ukulele. Bun, ce-a rămas? Jean începe să citească din carnețel: — Una bucată pian, două bucăți viori, una bucată contrabas... În mijlocul enumerării, Liliane le face semn cu cârja: e evident că Lionel n-are
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui de humă? Până la primăvară când va fi din nou cald. Nu îi va fi sete? Nu, pentru că va dormi, nu-i va fi nici sete, nici foame. Doarme, iar la primăvară se va trezi odihnit și cu poftă de cântat. Atunci îl voi aștepta la primăvară, să-i dau apă când îi va fi sete, spuse Angelina cu o undă de tristețe în glas. Tatăl o privi cu duioșie, înțelese că fetița simțea lipsa greierașului care devenise prietenul ei. O
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o parte, urăsc vocile teatrale, dar pe de alta, nu suport inflexiuni triviale pe scenă”(p.59). Just! Este greu să ții balanța Între vocea cultivată și naturalețe! CÎnd auzim azi, Înregistrări de prin anii 50-60, surîdem involuntar, Îndepărtați de cîntatul textului; dar cînd, tot azi, intrăm În sala de spectacol și ne chinuim să deslușim ce cuvinte Încearcă să articuleze interpretul, nu ne simțim mai bine. Despre spectacol :” Spectacolul de teatru este un act de dragoste, În cel mai biblic
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Servesc patria! Vizitele P eretele cu biblioteca plină de cărți culisă într-o parte, dezvăluind perspectiva unei camere necunoscute ca fiind dintr-un vis avut dinainte de Revoluție. Medicamentele or fi iscat ivirea acestor forme. Roziile pentru somn, cele violet pentru cântat, negrele cu scopul dirijării pe partea dreaptă a razelor soarelui și acțiunii lor în nopțile de ianuarie, romburile albe pentru respingerea coșmarurilor provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ridici capul atent, pentru că e altceva, te surprinde ineditul ei, nu te-ai fi așteptat să iasă din femeia aia mică și subțire un glas atât de puternic, drept, voluminos, puțin hârâit, glas de altistă care fumează mult. Termină de cântat, se face din nou liniște, roșul îmbracă verdele, în lungul grădinii, trifoiul și lucerna se ridică purpuriu, tulpina mărului cu o sută de mii de brațe are altă culoare decât cea de dimineață, când era un copac palid, nevăzut aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fete care duceau sicriul cu Caloianul, făcut dintr-o scândurică pe care puseseră păpușa împodobită, ce știau ele, fetele, să facă un sicriu?, apoi urma Romanița mea, dascălul, tot învăța dăscălița șirul lung de fete, aprindeți lumânările, făăă!!!, păi, la cântat, muică!!!, mai striga ea și începea prima: Caloiene, Ene!/ Cum ne curg lacrimile/ Să curgă și ploile,/ Zilele și nopțile,/ Să umple șanțurile,/ Să crească legumile/ Și toate ierburile! Fetele o urmau în cântecul ei de dăscăliță, una dintre fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]