926 matches
-
telefon și o explozie uriașă nimicește uriașul cârd. Din nou, conștiința colectivă își lansează strigătul de furie însă de data asta nu mai era nimeni care să-i vină în ajutor. În zorii zilei, grupul iese de la adăpost contemplând rămășițele cârdului. Unii telnebuni scăpaseră dar rătăceau haotic nemaifiind în stare să reansambleze conștiința colectivă. Deși ceilalți se hotărăsc să pornească spre nord, Clay hotărăște să rămână și să-și caute fiul. Astfel, ei se despart pentru a doua oară. În timp ce Tom
Mobilul (roman) () [Corola-website/Science/304310_a_305639]
-
minuțiozitate de arhitect, el nemaiexistând astăzi, fiind dărâmat. În stânga tabloului se văd o mulțime de țărani care se înghesuie pe sub prelatele și foile de cort ale negustorilor. Ce este hazliu, este faptul că în prim planul compoziției este figurat un cârd de gâște zgomotoase care aduc o notă grotească priveliștii care se închide treptat spre dreapta în brazii mănăstirii. De interes social au fost și peisajele de mahala. Exemplu stă mica acuarelă realizată în anul 1903 care înfățișează "Mahalaua din Herăstrău
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Mai există și apeduct. Moara cu vapori de apă a lui Maroc, înființată în 1889, își continuă activitatea, tot în posesie privată, iar fosta Cooperativă agricolă „Zelengora” la fel este privatizată. Izlazul și Bara afundă care s-au albit de cârduri de gâște și rațe, nu mai există. Aici se întinde acum o pescărie modernă care angajează zeci de muncitori. Țiglăria deasemenea nu mai funcționesză. Nu se mai face nici jocul tradițional. Nu există nici preot în sat. Slujbele religioase le
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
de temut al cerbului. Pagube mai reduse fac și râsul și ursul. Mai nou, câinii hoinari sălbăticiți tind să înlocuiască lupul, mai ales în prădarea vițeilor. Cerbul este sociabil de toamna până primăvara, perioadă în care masculii se grupează pe cârduri conduse de un cerb tânăr, iar femelele în cârduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai în vârstă. Doar cerbii foarte bătrâni sau foarte puternici trăiesc solitari. Împerecherea începe în luna septembrie, mai întâi în zonele de șes, apoi
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
râsul și ursul. Mai nou, câinii hoinari sălbăticiți tind să înlocuiască lupul, mai ales în prădarea vițeilor. Cerbul este sociabil de toamna până primăvara, perioadă în care masculii se grupează pe cârduri conduse de un cerb tânăr, iar femelele în cârduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai în vârstă. Doar cerbii foarte bătrâni sau foarte puternici trăiesc solitari. Împerecherea începe în luna septembrie, mai întâi în zonele de șes, apoi și la munte, terminându-se cu a doua jumătate
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
foarte bătrâni sau foarte puternici trăiesc solitari. Împerecherea începe în luna septembrie, mai întâi în zonele de șes, apoi și la munte, terminându-se cu a doua jumătate a lunii octombrie. Între cerbii masculi se duc lupte aprige, pentru supremația cârdurilor de ciute. Este de reținut că în această perioadă, cerbii elimină un miros specific, ușor de perceput chiar și de către om. Ciutele fată, de regulă, câte 1-2 viței, foarte rar 3, care își pot urma mama la 1-2 ore după
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
schit de lemn cu denumirea de "Sihăstria din Poiana Voronei". Primii călugări, veniți din Rusia, au cumpărat moșia Icușeni. Denumirea localității provine dintr-o limba slavă, vorona însemnând în traducere "cioară", iar legenda spune că, uneori, în poiană se așezau cârduri de ciori. În decursul timpului, a fost o înfloritoare vatră monahală, aici ajungând să viețuiască în anumite perioade până la 200 de călugări. În decursul timpului, mănăstirea a fost sprijinită material de mai multe familii înstărite. Hatmanul Ilie Jora cu soția
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
talie mijlocie măsurând dimensiuni între 30 și 40 cm, cu o greutate variind între 250 și 300 de grame. Masculii au penajul mai deschis, iar capul și pieptul sunt dungate, cu dungi alternative, mai dechise și mai întunecate. trăiește în cârduri în regiunile de stepă și semideșert din Asia Centrală pânâ în nord-estul Chinei. În timpul invaziei (circa 10.000 de păsări) spre Europa din anul 1888, a fost întâlnitâ pânâ în Danemarca, Germania de Nord și Marea Britanie. De cuibărit însă cuibărește numai
Găinușa de stepă () [Corola-website/Science/320489_a_321818]
-
formă de cupă, construit îngrijit și căptușit în interior, el este situat între crengile boschetelor, ale arborilor, în ierburi sau între bolovani ori crăpături de stânci. Pe an au loc două sau trei clociri. După creșterea puilor, familiile hoinăresc în cârduri după hrană, producând unele pagube. Multe specii au un cântec plăcut, iar unele specii sunt bune sau foarte bune cântătoare, fapt pentru care sunt ținute în colivii în multe părți ale lumii. Deși multe specii mănâncă un număr substanțial de
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
o parte din lacul secat Hula, care a fost transformată într-o rezervație naturală numită Micul Lac Hula (Agamon Hula אגמון החולה) care este o stație însemnată pe traseul păsărilor migratoare. Anual poposesc aici circa 400,000 de păsări, inclusiv cârduri mari de pelicani și cocori, precum și păsări de apă și răpitoare. Este cel mai sudic sector, și este constituit din aluviunile pârâurilor Hatzor, Dishon și Eliezer. El se înalță la o altitudine de 400 m și rocile lui sunt bazaltice
Valea Hula () [Corola-website/Science/326498_a_327827]
-
de cronologii lui Holmes. Elementul de bază al acțiunii din "" este similar cu cel din "Aventura rubinului albastru", al cărui mister provine de la un hoț care a ascuns o piatră prețioasă în gușa unei gâște asemănătoare cu altele din același cârd. SIXN, după cum este prescurtată povestirea în canon, este una dintre cele mai populare povestiri cu Sherlock Holmes scrise de Doyle. Aceasta se datorează în principal pentru că Lestrade își exprimă respectul său pentru activitatea lui Holmes, în pagina de final. Lestrade
Cei șase Napoleoni () [Corola-website/Science/323865_a_325194]
-
în războiul de apărare al Franței din 1917 și apoi la felurite concursuri și curse internaționale. În timpul unui zbor aviatic de la Paris spre India, avionul său a fost atacat, la 17 aprilie 1931, asupra unui deșert din India, de o cârd de vulturi uriași, fiind silit să aterizeze forțat. Avionul a fost cuprins de flăcări, iar Radu Beller a murit. După moartea sa, moșia a fost stăpânită de soția sa, Elisabeta (1898-1981). Conacul boieresc, "clădire înaltă, cu cerdac umbrit de castani
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
are solzi alari la înotătoarea caudală. Spatele este cenușiu-negricios, bătând în verzui; laturile sunt albe-argintii sau galbene-aurii; irisul este auriu. Se hrănește în apele dulci cu zooplancton, iar în mare cu mici crustacei (copepode și cladocere). Este un pește de cârd, care trăiește în ape salmastre și marine. Se reproduce la începutul verii în Marea Azov, iar în aprilie-iunie în cursul inferior al râurilor (Dunărea, Nipru, Nistru, Bugul de Sud, Don, Kuban), lacurile litorale și zonele salmastre. Depune icre pelagice. Pe
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
hrăni și cu alevinii altor specii de pește. Este un pește fricos și caută să se ascundă cât mai bine de ochii dușmanilor, stă pe fundul apei ascuns în mocirlă, ferindu-se de lumină, unde se poate adună în mici cârduri. Este un pește teritorial și nu tolerează conspecifici. Înotul țigănușului este foarte caracteristic: în timpul înotului, peștele mișcă înotătoarele sale perechi (pectorale și pelviene) în mod alternativ, asemenea unui patruped de pe uscat (de ex. un câine), din care cauză i s-
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
pălămidele ("Sardini"), lufarul ("Pomatomus saltatrix") și lavracul vărgat ("Morone saxatilis") provoacă pagube importante scombroidelor. Codul ("Gadus") mănâncă de multe ori macroul mic; calmarii distrug un număr mare de pești tineri și multe păsări de mare urmează și înhăța peștii din cârduri, atunci când aceștia sunt la suprafață. Scombroidele de talie mijlocie, cum ar fi pălămidele ("Sardini") și tonul dungat ("Katsuwonus pelamis") cad pradă tonilor ("Thunnini"), peștilor spadă ("Xiphiidae" și "Istiophoridae") și rechinilor. Răpitorii tonilor mari, cum ar fi tonul roșu ("Thunnus thynnus
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
ales la speciile mici sau la peștii tineri care se adună în bancuri mici sau mari, în timp ce adulții speciilor mari ("Sphyraena barracuda") sunt în mare parte solitari. Unele specii sunt diurne, în timp ce altele sunt nocturne și se întâlnesc în bancuri (cârduri) inactive în timpul zilei. Baracudele adunate în bancuri depun fracționat (de mai multe ori într-un sezon) icrele în apele tropicale și subtropicale, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice. Multe specii de sfirenide au importanță economică ca pești comestibili
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
poate fi zărită în depărtare pe firele de telefon sau când se hrănește pe pământ. Formează stoluri mari la sfârșitul verii, când frecventează mai ales culturile de floarea soarelui. Sunt păsări monogame, trăind în perechi chiar când se întovărășesc în cârdurile de plecare. Când unul din parteneri e împușcat celălalt stă trist, îndoliat, fiind un "simbol al fidelității în amor". Păsările de pradă, cum ar fi uliu sunt principalii prădători naturali ai turturelelor. Unele din ele, lipsite de experiență, zboară jos
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
în cultura umană. Turturelele au devenit simbolul fidelității în dragoste, din cauza referinței biblice (în special versetul bine-cunoscut din Cântarea Cântărilor), vocii lor triste, faptului că acestea fac legături puternice în perechi, fiind pururea alături, perechi-perechi, chiar când se întovărășesc în cârdurile de plecare având o „ideală căsnicie” și sunt triste, îndoliate când unul din parteneri e împușcat. În Noul Testament, două turturele sunt menționate ca fiind sacrificate cu ocazia nașterii lui Isus. În perioada Renașterii din Europa, turturica a fost înfățișată ca
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
Pălămida sau pălămida cu spate dungat, lacherda (Sarda sarda) este un pește răpitor marin de cârd, epipelagic, neritic și migrator, din familia scombride, răspândit în apele tropicale și temperate pe ambele coaste ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterană, Marea Marmara, Marea Neagră și Marea Azov. Lungimea obișnuită 30-50 cm; maximală 91 cm. Greutatea obișnuită 2-3 kg; maximală 10-12 kg. Are
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
o sursă vitală de hrană pentru mai multe specii de pești, mai ales pentru percide, esocide și alte ciprinide și pentru păsările piscivore: ciconiiforme, cormorani și pelicani. Este un pește sedentar (nu întreprinde migrații) și gregar și se adună în cârduri, în general de aceeași mărime și vârstă, formate din 5-150 exemplare, mai ales în perioada depunerii icrelor. Puietul se adună în cârduri numeric mult mai mari decât cele ale adulților. În timpul sezonului rece cârdurile se deplasează în apele calme adânci
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
piscivore: ciconiiforme, cormorani și pelicani. Este un pește sedentar (nu întreprinde migrații) și gregar și se adună în cârduri, în general de aceeași mărime și vârstă, formate din 5-150 exemplare, mai ales în perioada depunerii icrelor. Puietul se adună în cârduri numeric mult mai mari decât cele ale adulților. În timpul sezonului rece cârdurile se deplasează în apele calme adânci ale râurilor sau lacurilor, unde staționează fără a-și întrerupe hrana. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani. Depunerea icrelor
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
și gregar și se adună în cârduri, în general de aceeași mărime și vârstă, formate din 5-150 exemplare, mai ales în perioada depunerii icrelor. Puietul se adună în cârduri numeric mult mai mari decât cele ale adulților. În timpul sezonului rece cârdurile se deplasează în apele calme adânci ale râurilor sau lacurilor, unde staționează fără a-și întrerupe hrana. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani. Depunerea icrelor are loc din aprilie până în iunie, la temperaturi ale apei între 12
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
are loc din aprilie până în iunie, la temperaturi ale apei între 12 și 28°C, în ape cu adâncimi mici (0,1-1 m) cu funduri nisipoase sau mâloase, bogate în vegetație submersă. Depunerea icrelor se efectuează în mod colectiv, în cârduri care sunt formate în mod normal de un număr mai mare de 150 exemplare. Maturizarea gameților are loc în momente diferite și depunerea icrelor are loc în mai multe cicluri, la intervale de aproximativ zece zile. Într-un sezon fiecare
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
România, se întâlnește mai în toate apele: Dunărea, cu bălțile ei, cursul inferior al râurilor Siret, Prut, Mureș, Olt, Cibin, Cerna, Vedea, Teleormanul, etc. În Republica Moldova este un pește comun în bazinul fluviului Nistru și Prut. Stă la suprafață, în cârduri. Are corpul alungit, comprimat lateral și acoperit cu solzi cicloizi mici, strălucitori și caduci (se desprind ușor). Capul este mic, cu ochii mari. Gura terminală, îndreptată oblic în sus, lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsală așezată la mijlocul spatelui are baza scurtă
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
mai lungi. Se hrănește cu larve de insecte acvatice (perlide, efemeride, diptere, chironomide), crustacee (lătăuși), viermi (anelide) și vegetație acvatică. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la sfârșitul verei, în funcție de condițiile meteorologice. În epoca de reproducere, peștele urcă în cârduri pe râuri pentru a ajunge la locurile de reproducere situate în ape curgătoare puțin adânci cu funduri pietroase și nisipoase. Depunerea icrelor are loc în cicluri, fiecare femela depune până la de trei ori pe sezon. În fiecare ciclu femela depune
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]