2,562 matches
-
la bar să cânte cu localnicii. Se pare că au un sistem de karaoke foarte bun. Walter Îi lăsă și se duse să-l caute pe domnul Joe la autocar, unde Îi spusese să-l aștepte. Șoferul Își pusese o cârpă Înmuiată În suc de lămâie pe partea de jos a feței. Își petrecuse ultimele douăzeci de minute curățând cu furie autocarul de vomă și alte duhori și deschisese toate geamurile. Walter Îl anunță că trebuiau să se Întoarcă unde făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Arde! Tocmai se pregătea să fugă când Își dădu seama că era goală și rămase paralizată În cadrul ușii, uitându-se la camera În flăcări. — Hai să ieșim de-aici! strigă ea. Dar pe Harry tocmai Îl apucase eroismul: Înșfăcase o cârpă de pe podea, o udase cu niște apă de pe noptieră și lovea cu ea În flăcările care ajungeau până la tavan. După câteva clipe, care părură o eternitate, Harry lăsă jos cârpa udă. —L-am stins, o anunță el epuizat. Marlena aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ea. Dar pe Harry tocmai Îl apucase eroismul: Înșfăcase o cârpă de pe podea, o udase cu niște apă de pe noptieră și lovea cu ea În flăcările care ajungeau până la tavan. După câteva clipe, care părură o eternitate, Harry lăsă jos cârpa udă. —L-am stins, o anunță el epuizat. Marlena aprinse lumina. Bucățile carbonizate de plasă pluteau În aer ca niște fantome făcute scrum. În lumina albastră fluorescentă și printre rămășițele incendiului, Harry și Marlena fură nevoiți să se confrunte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își aminti cum l-a certat pentru bietele lui Încercări de a stinge flăcările cu rochia ei. De unde să știe el că bucata aceea de material era un furou scump de firmă? Dumnezeule, se năpustise furioasă asupra lui din cauza unei cârpe portocalii. Nu țipase; fusese mai rău. Îl privise fix cu o expresie asiatică implacabilă, impenetrabilă, ininteligibilă, inadaptabilă, ca a unei pisici. De-aia Îi plăceau lui câinii. Când ceva mergea prost, erau cea mai bună companie - iertători, veseli non-stop, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
izgoni Într-un loc unde nu sunt fecioare Încântătoare, ci numai câmpuri pustii de orez. Când vom fi gata să plecăm din Locul Fără Nume, vă va face să rămâneți aici. Două femei aduseră urcioare cu apă rece și Înmuiară cârpe În ele. Le puseră apoi pe creștetul Fratelui Alb Mai Mic și-n partea de jos a gâtului, unde i se zbătea pulsul Înfierbântat. Apoi, gemenii Încercară să-i dea o tinctură tonică, Însă Vera nu-i lăsă. Examină castronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ridice pachetul și să șteargă un pic pe jos, după care trenul și-a continuat drumul. În cele din urmă am ajuns la stația Ochanomizu. Din nou, în metrou au apărut vreo cinci-șase observatori, care au șters pe jos cu cârpe. În momentul ăla tușeam atât de tare, încât nici nu mai puteam citi ziarul. Până la Ginza mai era puțin și trebuia să mai am răbdare. Nu puteam să-mi mai țin ochii deschiși. Pe la Awajichō m-am gândit că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o linie între cele două? Kawai: Să luăme exemplu Omul de fier 28, în care apare genul acela de erou care zboară și ajută oameni. În copilărie am citit cartea și îmi doream să fiu ca el. Îmi înfășuram o cârpă în jurul gâtului și făceam ca el. Însă nu a fost nici un copil care să sară de la etaj și să moară. Povestea în sine era plină de viață, dar totuși diferită de realitatea exterioară. Sunt oameni care critică public povestirile. „Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de botez și o mică linguriță argintată. Urma apoi o fotografie veche a unei femei simple și muncite, cu doi copii în fața ei, o fetiță de doi-trei ani, cu o fundă enormă, mai mare decât capul, cu o păpușă de cârpă în mână și un băiat de vreo cinci ani, cu chip maturizat, ce-și ținea sora de mână. Același condei, cu aceeași cerneală, îl însemnase pe băiat cu o cruce, indicând astfel personajul biografiei. Toți trei purtau un amestec de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sau bucuriile familiei. Într-o zi, ca să mă amuz, am făcut cu Viky un plan: Viky a adus o căldare cu păcură caldă pe care o reîncălzea mereu. Urcat pe un scaun, cu un băț având la capăt legată o cârpă, și înmuind în căldare, am scris negru deasupra ușii cabinei noastre, spre mândria servitoarei: "VILLA HELENE". M-am căznit mai mult decât aș fi crezut, dar la urmă literele păreau etern împlîntate pe zid. Cit timp vor dura? N-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un loc - și e imposibil de a face o discernere pentru a vedea partea fiecăruiadintre aceste instincte. În timpul reântâlnirii eram halucinat. Disperarea cea mai cumplită, când nici nu te mai vaieți, iar unui străin i-aș fi făcut impresia de cârpă, răspunzând la vreo întrebare naiv, dispărând și apărând fără nici un sens. Deci prea lipsit de voință ca să nu mă întorc la Ioana de îndată ce s-a ivit ocazia. Ce-ar fi trebuit să fac după părerea orișicărui om normal? Aceeași lipsă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-l întrebe, însă acesta, care ascultase ce-și spuneau ei, îi făcu un semn lui Khaba. Războinicul cel corpolent îl ridică pe Inisius ca pe o surcea și-l puse cu ușurință, de parcă ar fi fost o legătură de cârpe, pe umărul celui mai robust dintre războinicii ce urmau să-l însoțească, apoi o porni către sihăstrie, în urma celor doi călugări. în vreme ce Balamber dădea porunci oamenilor săi să urce și să se așeze în luminișul acoperit de iarbă dinaintea mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de botez și o mică linguriță argintată. Urma apoi o fotografie veche a unei femei simple și muncite, cu doi copii în fața ei, o fetiță de doi-trei ani, cu o fundă enormă, mai mare decât capul, cu o păpușă de cârpă în mână și un băiat de vreo cinci ani, cu chip maturizat, ce-și ținea sora de mână. Același condei, cu aceeași cerneală, îl însemnase pe băiat cu o cruce, indicând astfel personajul biografiei. Toți trei purtau un amestec de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se mai năștea, prin cine știe ce minune, și câte-un băiat. În scurt timp, ulițele satului se umplură de cosițe blonde și de piciorușe goale, ce se jucau de dimineață până seară cu păpuși confecționate În casă, din tot felul de cârpe și chiar uniforme fără galoane cu care bărbații se Întorseseră de la război. În timp ce fetițele Își pierdeau vremea cu păpuși alintându-le În brațe, cei doi-trei băieți se jucau În cimitir de-a partizanii. Într-un fel, Mașa avu ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ci și toată casa. Toate mergeau În gospodăria ei de-a-ndoaselea. Găinile nu se ouau sau se Împerecheau cu gâștele, aluatul nu creștea, laptele nu se-nchega și mâncarea din cuptor se umplea de mucegai. Găsea mereu În curte păpuși de cârpă și falusuri de cal confecționate din argilă și mucuri de țigară sau chibrite stinse În candelă... De multe ori sculându-se În toiul nopții, văzu viermi groși cât degetul urcându-se pe icoane sau crucea Întoarsă cu susu-n jos sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul, ștergându-și cu dosul palmei buzele de resturi de scrumbie și ulei. - Și mâinile? - Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
murat și o bucățică de pâine, că după atâta pălăvrăgeală, iată, m-a apucat foamea din nou. - Femeie proastă, se apucă de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și luând de pe masă farfuria În care mai erau resturi de castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mine: ce fel de bărbat sunt eu!? La noi, de fapt, nici nu există diferență Între sexe. Fiecare-i bărbat și femeie În același timp. În funcție de necesități, de Împrejurări. - Cum adică, În funcție de necesități? spuse Mașa, ștergând o farfurie cu o cârpă și punând-o În dulap. - Așa, făcu Extraterestrul. În funcție de necesități. Adică, dacă eul meu simte necesitatea stringentă să fie femeie, voi fi femeie. Iar dacă simte nevoia să fie bărbat, voi fi bărbat. E simplu ca bună ziua! Apoi mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
al treilea sex, dacă nici pentru diviziune nu era absolut necesar? - La nimic, spuse Extraterestrul, ghicindu-i iarăși gândurile. Pur și simplu, la nimic... Mașa Îl privi ușor speriată, continuând să țină farfuria În mână, Încercând să șteargă cu o cârpă unsuroasă sosul maroniu ce emana un miros extrem de neplăcut. Dacă n-ar fi fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătrânețe Într-un loc mai cald. Toți vin, Își fac mendrele, apoi Își iau catrafusele și pleacă În lumea lor... Pe urmă ia și aleargă după ei și te agață de genunchii lor! Se șterg de tine ca de-o cârpă, te calcă În picioare și, pe deasupra, te și scuipă În obraz...“ Oare răposatul Onisei nu se oploșise și el pe la casa ei, căutând aceeași alinare? Beția Îl Împinsese pe Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cel mai ticălos sperjur, omorul, cel mai ticălos omor, tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, mă-nvinuie răcnind: ești vinovată! Nu-i om să-i fie milă dacă mor...“ Cuvintele sunau straniu În gura ei rujată strident. Ghebul de cârpă pe care și-l agățase pe unul dintre omoplați aluneca pe burtă, conferindu-i un aer extrem de caraghios, astfel că trecerea de la Încrâncenatul Richard la jucăușul Puck se făcea cât ai fi bătut din palme: „Ai ghicit. Eu sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vremea cositului, coseau iarba dintre cele două fâșii și apoi dispăreau. Niciodată nu răzbătea de acolo nici un glas. Oamenii păreau muți, iar coasa ce foșnea prin iarbă nu se auzea nici ea, de parcă tăișul ei ar fi fost Învelit În cârpe. Sau ca și cum iarba pe care o coseau ar fi fost din câlți. La vremea secerișului, babulea Tatiana Începea să se agite. Strângea prin casă tot ce apuca și, la lăsarea serii, luând-o pe albia pârâului, se Îndrepta spre graniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de monede și pietre. O putea scoate la suprafață, dacă scufunda găleata mai adânc. Ajungând la luciul apei, luna se prefăcea când Într-o frunză, când Într-un peștișor. Prinzând-o, Mașa i-o arăta Marusiei, Însă păpușa sa de cârpă clătina cu neîncredere din cap. Tot neîncrezători priveau la luna transformată-n frunză și căluțul de lemn, și ursulețul de pluș, ba chiar și găinile și curcile ce se adunau În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dacă Marusia n-o asculta și fie că nu voia să se scoale dimineața, fie că se codea să ducă gâștele la păscut sau refuza să aducă de la fântână apa pentru spălat și pentru gătit, Mașa Îi șfichiuia piciorușele de cârpă cu o nuielușă sau o Închidea În cutia de la pantofi. Sau o speria cu moartea, care bântuia prin ograda lor. Cu un glas pițigăiat, păpușa o Întreba: „Cu ce se ocupă oamenii când mor?“. Iar Mașa Îi răspundea țâfnoasă: „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]