2,091 matches
-
Pentru ei nu sunteți decât un transfug, printre mulți alții, care vă întoarceți în țară ca să-i dislocați pe ei și ai lor din bunurile pe care și le-au însușit cu japca. L-au asasinat [pe tiran] ca să se cațere ei în capul mesei!” În ciuda subtitlurilor atribuite („parabolă”, „farsă”, „divertisment”) și a replicilor savuroase, adeseori de teatru bulevardier, piesele lui A. relevă adevăruri grave, uneori incomode, curajos și lucid evaluate. Reprezentate pe scenele europene și americane (Paris, Londra, Copenhaga, Ankara
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
netul ăsta, Gigele mi s-a blocat mintea, nu mai știu adunarea, scăderea, tabla înmulțirii. Am uitat cine-i Eminescu...Gata! Pauză cu internetul! Gigel: - Și ce-ai vrea să faci în vacanța mare? Să dormi ?! Paul: - Vreau să mă cațăr în pomi, să fur cireșe, să mă duc la scăldat, să joc fotbal în picioarele goale, vreau o aventură, cu suspans, să mă întâlnesc cu Zmeul și să ne luptăm în buzdugane ! Gigel: -Astă noapte ai avut vreun coșmar ? Alina
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
o capră. Dimineața când se scoală baba, scoate capra pe poartă și zice : „Du-te în paza Domnului !” Sfântul Petrea, de cuvânt, ia capra de curmei și-o poartă toată ziua în țarnă. Dar capra cum îi capra : ba se cațără pe-un păducel, ba se bagă sub o tufă, dă pici, dă pe dincolo, până se lehămetește sfântul Petrea și de capră și de dumnezeire. Iar când da soarele în asfințit, duce babei capra și se înfățoșează lui Dumnezeu : - Ia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
spre Pământ? - Multe, îi răspunde Norul cel Mare, în fiecare oră altceva! - Povestește-mi și mie, ce vezi chiar acum? - Uită-te și tu în direcția aceea, Nord-Est, se vede un pisoiaș, l-ai zărit? Da, l-am observat, tocmai cățărându-se pe un gard și coborând în grădina alăturată. - De ce crezi că a venit aici? - Că sunt oameni și pisoiașul roșcovan nu vrea să fie singur. - Dar de ce crezi că miaună atât de amar? - Îi e foame cu siguranță. Dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
somnul, dovedinduse mai puternic, îi trimite în lumea viselor pe neobservate. Și de acum încolo încă o lună de zile, n-au grija mâncării. Doamna cea bună îi duce zilnic pe balcon să ia o porție zdravănă de soare. Se cațără peste tot ca niște acrobați experimentați dar revin de fiecare dată în brațele pline de căldură ale doamnei. -M-am hotărât, zice doamna într-o zi însorită. A venit timpul să vă duc înapoi la stejarul din care ați căzut. Cât
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
venit timpul să vă duc înapoi la stejarul din care ați căzut. Cât ați stat la mine, ați crescut, vați înzdrăvenit și sunt convinsă că acum aveți puterea necesară să vă urcați în înălțimea copacului. Acolo e de voi, de cățărat, de aventurat între crengi și de căutat ghinzi împotriva foamei. Haideți dragii mei puișori, la marea plimbare! Tu, Lady, du-te înainte să ne arăți drumul, tu știi cel mai bine la care stejar iai găsit pe ei. -Am sosit
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
au renunțat să-l mai ia în familie. În acest caz mi-ar fi milă de suflețelul lui. Sper că de data asta a nimerit la niște părinți mai preocupați și mai pricepuți! Fetița grăsuță, care a îndrăznit să se cațere în pom, după ce a încercat să dea cu coarda după mere fără vreun rezultat, a început din răsputeri să scutere creanga... și merele mici se rostogoleau unul după altul pe pământ... mă bucuram și eu, și ele, scopul s-a
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
multe ramuri de culoarea roșie și floricele ce semănau cu steluțele de pe cer. Pin și Pan, căutând o ascunzătoare cât mai sigură, s-au urcat pe schelele albe de pe Lofelia, ca niște alpiniști maritimi. Piticii Obon și Obona s-au cățărat pe Pomul cu degete, Obon ascunzându-se după degetul arătător, iar Obona după cel inelar. Ceilalți pitici, patru la număr, au întârziat, tot uitându-se după colegii lor, timpul trecea și era de așteptat apariția Reginei întunericului. Miru s-a
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
conturul unui dreptunghi și a arătat spre tavan. Apoi a murmurat prin proteza șubredă: ― Du-te adu pentru yia yia, drăguțu’ mou. Capitolul Unsprezece știa ce are de făcut. A străbătut În fugă holul până În camera de zi. S-a cățărat În patru labe pe scara oficială, până la primul etaj. A alergat pe lângă dormitoarele de pe coridor. În capătul acestuia era o ușă aproape invizibilă, acoperită cu tapet, ca intrarea Într-un pasaj secret. Capitolul Unsprezece a localizat mânerul, care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
distracția ei, cel mai bun prieten și confident, cel cu care descoperea scurtături și chilii de călugări. La Început, empatia emoțională care o lega de Lefty fusese atât de profundă, Încât uneori uitase că sunt persoane distincte. Copii fiind, se cățăraseră pe versantul În terase al muntelui ca o ființă cu patru picioare și două capete. Era obișnuită cu umbra lor siameză ițindu-se seara pe casa văruită și, de câte ori Își Întâlnea conturul singuratic, Îi părea tăiat În două. Pacea părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sus ca să observe baioneta de oțel care-i străpunge pieptul. Lumina focului dezvăluie, la capătul țevii lungi, dincolo de ochitor și de cocoș, chipul extaziat al soldatului. Focul se apropia de mulțimea de pe chei. Se aprinse acoperișul consulatului american. Flăcările se cățărară pe cinematograf, aprinzând marchiza. Mulțimea se trase Înapoi dinspre căldură. Însă Lefty, sesizând șansa care i se arăta, stărui În continuare. ― N-o să știe nimeni, spuse el. Cine să știe? N-am mai rămas decât noi. ― Nu-i bine. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lor. Dar iată că Jimmy Zizmo Își stingea veioza de pe noptieră. Și se băga În patul lui pentru o singură persoană - și Îl găsea ocupat! Sourmelina, visând la dansatoarele din teatru, traversase covorul, ca o somnambulă. Murmurând strofe grecești, se cățără pe soțul ei, ca locțiitor. (― Vezi? spuse Zizmo În Întuneric. Gata cu bila. E de la uleiul de ricin.) La etaj, Desdemona poate că ar fi auzit ceva prin podea dacă nu s-ar fi prefăcut că doarme. Contrar voinței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită-te la copii! Cât sunt de mulți! Dintr-o dată, niște copii Începură să alerge pe lângă tramvai, gesticulând și țipând. Se jucau prinsa cu el, sărind pe șine. Alții se cățărau În spate. Desdemona Își duse o mână la piept. De ce au atât de mulți copii? Ce-i cu oamenii ăștia? Femeile mavro ar trebui să-și alăpteze copiii mai mult. Să le spună cineva! Acum vedea pe alei bărbați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gardurile vii și peste leagănele de pe verande; sare gardul până În curtea din spate a pensiunii O’Toole, ocolind activitățile recreative ale chiriașilor, cu preponderență bărbați - o pistă de popice pe iarbă, câteva ciocane uitate de crichet - și apoi cântecul se cațără pe iedera rară de pe fațada de cărămidă, trecând peste ferestre unde diverși burlaci strănută, se scarpină În barbă sau, În cazul domnului Danelikov, concep probleme de șah; Își ia avânt din ce În ce mai sus, cea mai bună și mai Îndrăgită Înregistrare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca un băiețel care se dă În călușei la bâlci. (De câte ori un grec se apropie de Biroul Oval, ceva o ia razna. Mai Întâi a fost Agnew, cu evaziunea fiscală, și apoi Dukakis cu tancul.) Înainte ca Dukakis să se cațere pe vehiculul acela blindat, Înainte să-și scoată costumul J. Press și să-și pună echipamentul militar, cu toții am simțit - și vorbesc acum În numele tuturor confraților mei americani de origine greacă, indiferent că vor sau nu - un sentiment de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
copil) Middlesex avea o grămadă de borduri de mărimea unui pantof, pe care puteai să pășești. Avea alveole adânci, de beton, În dreptul geamurilor, perfecte pentru a fi transformate În fortărețe. Avea terase și pasarele. Capitolul Unsprezece și cu mine ne cățăram peste tot pe Middlesex. Lefty spăla geamurile și, cinci minute mai târziu, apăream eu și fratele meu, sprijinindu-ne de geamuri și lăsând amprente. Și, văzându-le, bunicul nostru Înalt și mut, care În altă viață ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe glumeața În cauză. Din gură Îi bolborosea laptele. Îi ieșiră și pe nas câțiva stropi, făcând pe toată lumea să se pună și mai tare pe râs. Apoi o vedeam după ore, mergând pe bicicletă cu un băiat necunoscut. Se cățăra pe șaua bicicletei În timp ce el stătea pe pedale. Nu-l apuca de mijloc. Reușea doar prin echilibru. Și asta Îmi dădea speranță. Într-o zi, la oră, domnul da Silva rugă Obiectul Obscur să citească din carte cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lumina pierind din ochii lui Maxine. După spusele doctorilor Însă, acest lucru probabil nu era adevărat. Înfășurată În roba ei Întunecată și Încă În picioare, Maxine Grossinger era deja moartă. S-a prăvălit câteva secunde mai târziu. Doamna Grossinger se cățără pe scenă. Nu mai scotea nici un sunet. Nimeni nu scotea. În tăcere, puse mâna pe Maxine și Îi descheie roba. În tăcere, mama Începu să-i facă fiicei ei respirație gură la gură. Am Înghețat. Am lăsat draperia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tricoul era Încă pe mine. ― Ale mele sunt prea mici. Vrei unul de-al lui tata? Miros a colonie. ― Tatăl tău Își dă cu apă de colonie? ― A trăit În Paris după război. Are tot felul de obiceiuri exotice. Se cățără acum În patul cel mare. ― Plus că s-a culcat cam cu un milion de prostituate franțuzoaice. ― Ți-a spus el asta? ― Nu tocmai. Dar de câte ori vorbește despre Franța, tata e excitat la culme. A fost acolo În armată. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mama ei. ― Destulă francofilie pentru seara asta, dragă! Ca de obicei când făcea ceva dramatic, coeficientul de inteligență Îi crescu spectaculos. Apoi se aruncă pe burtă. ― A omorât și oameni. ― Chiar? ― Mda, spuse Obiectul, adăugând ca explicație: Naziști. M-am cățărat și eu În patul cel mare. Acasă aveam o singură pernă. Aici erau șase. ― Masaj la spate, strigă Obiectul cu veselie. ― Îți fac dacă-mi faci și tu mie. ― S-a făcut. Am Încălecat pe șaua șoldurilor ei și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tenis, până când m-am plictisit de asta. Era deja aproape de prânz. Golful era acoperit de un cer albastru, senin. Dincolo de deal simțeam prezența orașului Petoskey, fumul de la sobele și coșurile de acolo. Pe malul apei iarba devenea mlăștinoasă. M-am cățărat pe dig și m-am plimbat Încoace și-ncolo, ținându-mi echilibrul. Mi-am Întins mâinile lateral și am pășit țanțoș, În stilul Olgăi Korbut. Dar nu puneam prea multă inimă. Și eram prea Înaltă ca să fiu Olga Korbut. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am pocnit pe Jerome. Era mai mare decât mine, dar Îl prinsesem nepregătit. I-am tras una În față. A Încercat să se Îndepărteze, dar m-am năpustit În el și inerția mea l-a doborât la pământ. M-am cățărat pe pieptul lui, țintuindu-i brațele cu picioarele. În cele din urmă Jerome nu mai opuse rezistență. Rămase Întins pe spate, Încercând să pară amuzat. ― Să-mi spui când ai terminat, spuse. Era o senzație fantastică să-l domin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pastelate din Pacific Heights și Învăluie casele În toate culorile curcubeului din Haight. Se plimbă În sus și-n jos pe străzile Întortocheate din Chinatown, se Îmbarcă În funiculare, făcând ca zăngănitul clopoțeilor acestora să sune ca niște geamanduri, se cațără În vârful Turnului Coit până când n-o mai vezi, invadează districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulanți, dorm Încă, și-i sâcâie pe turiști. Ceața din San Francisco, pâcla aceea rece care spală identitatea, rostogolindu-se peste oraș În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe fâșia udă de mochetă de afară, așteptând să intre În scenă după mine. Câteodată Îmi Întindea o țigară cu marijuana, ca să trag din ea În timp ce mă țineam de marginea piscinei. După ce se scurgeau cele zece minute ale mele, mă cățăram pe mochetă și mă ștergeam. Bob Presto anunța În difuzoare: ― Să auzim aplauzele pentru Hermaphroditus, doamnelor și domnilor! Numai aici, În Grădina Caratârtiței, unde ne facem toate poftele sexuale! Vă spun, prieteni, noi aducem strălucirea În viețile voastre, noi vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a picioa relor scaunului. Nu spune nimic, însă Vipsania înțelege și fără cuvinte comentariul lui mut. Ei, romanii, nu au mai avut nimic de inovat în materie de tâmplărie și se mulțumesc să copieze modelele grecești. Claudius încearcă să se cațăre pe locul prea înalt pentru silueta lui diformă. Nu reușește. Vipsania se agită și solicită în gura mare o scăriță. Șontâc-șontâc, susținut de la spate, paraliticul ia loc. După ce se instalează și își trage sufletul, declară peltic: — M... mâini blestemate a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]