68,811 matches
-
fi de complexă restaurarea monarhiei, încoronarea propriu-zisă a regelui la Reims s-a dovedit și mai anevoioasă. Charles apreciase corect creșterea numărului de aristocrați din timpul Republicii. Nobilii nu numai că se înmulțiseră neverosimil, dar iată că nu reușeau să cadă de acord asupra formei concrete a încoronării. Ei acceptaseră că era nevoie de ceva străvechi și tradițional, însă nu știau ce anume. Grupurile direct interesate au cerut ca încoronarea să fie amînată pînă la vară. Atelierele croitorilor de lux erau
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
spuse Marie. - E posibil, admise Pépin. Dar uite că-l înțeleg, deși provenim din familii diferite. Pînă la un punct, cred că sînt exact ca el. Încerc să-mi dau seama unde a greșit. Nu mi-ar plăcea deloc să cad în aceeași capcană. - Dacă tot ai visat cu ochii deschiși, barem te-ai gîndit măcar o clipă și la fiică-ta? - Ce-a mai făcut? întreabă Pépin. Existența destul de neobișnuită a Clotildei nu poate fi negată de nimeni. La cincisprezece
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
acesteia intrînd și aspirația vocalelor inițiale: hapoi, haoleo etc. Într-adevăr, în antologia Snoava populară românească (ed. Sabina-Cornelia Stroescu), exemplele limbajului marcat comic atribuit țiganilor se găsesc cu ușurință: „Hauleu, mînca-ți-aș! sare țiganul, haruncă-mi și mie ho cîteva știulețe!”; „ham căzut”, „Mai bine dă-mi ho foaie dă hoarză și cu ho falie de mămăligă” (IV, 1989, 150-154). În lucrările românești de dialectologie, formele cu aspirație sînt atribuite, invariabil, graiurilor muntenești, în parte și unora ardelenești. V. Rusu, în Graiul din
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
op poetic la recenziunea sa, întru înțelesul statutelor, și dacă va afla că merită, a-l recomanda viitoarei adunări spre a fi premiat, pentru ca prin aceasta să se și mai încurajeze acel bărbat, carele astăzi se pare a fi prea căzut cu inima și cu spiritul”4. În ședința din 1 iulie comitetul de cenzură a prezentat raportul „cel mai îndestulitor” și a votat lui Andrei Mureșanu un premiu pe care-l va hotărî prima Adunare generală a Astrei 5, iar
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
titlul Întregului volum. Cuvântul dezbinare ar fi cel care sintetizează variațiile ideilor din toate patru catrene: „Herodot a scris cândva / Că străbunii noștri, tracii, / N-ar avea asemănare / De n-ar fi-nvrăjbiți ca dracii”. Ghilotina cuvântului „dracii”, deși stilistic cade nefericit În rostirea poeziei, definește pe deplin nu o stare, nu un fapt, ci o mentalitate. Versuri de o asemenea factură, doar aparent șăgalnice, Întâlnim la un Anton Pann, la care apropierea de folclor a fost pilduitoare, cumva și de
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
că sieși e în avantaj clar. Sie este extrem de rar și - în puținele cazuri în care e folosit - este însoțit de adjectivul de întărire însuși: “Stau pe două picioare? își șoptea întrebătoare sie însăși. Atunci cum se face că nu cad?” (lumeapiticilor.ro); “Eminem ăla de sub fereastra ta (...) își răcnește sie însuși ce își răcnește” (poezie.ro). Citatele par să sugereze că în prezent sie ar fi resimțit ca insuficient pentru a marca, de unul singur, valoarea reflexivă. Nevoia de întărire
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
Renunțînd la orice formă de redundanță și triumfalism, poetul acceptă bunele oficii ale cotidianului. Avem a face cu o prezență a spațiului intim, opusă celei a spațiului public, ultimul bun conducător de clișee propagandistice ori măcar filosofante: „Cu sunete dulci cad resturile din găleata/ de gunoi va trece coțofana să vadă/ ceainicul așteaptă nostalgic șuieră curînd/ cu silabe fierbinți și grăbite nu ești pieptănată/ îi spune femeii musca din fereastră nu-i nimic/ mai tîrziu probabil duminică înainte de prînz iată/ aluatul
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
perturbă, aș spune, cât privește scriitura (cinstea îi revine sau nu-i revine abia omului Cioran). Fără această restaurare, “textele cioraniene nu pot fi citite în liniște”... Dar când au putut fi ele citite astfel? Mi se pare că autorul cade într-un exces de justificare, cu scopul de a înlesni recepția unui iconoclasm mai profund... Reflex ușor de înțeles, un autor care lezează narcisic având nevoie, la rându-i, de „garanții” pentru poziția sa distinctă și expusă. Din fericire, cartea
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
corporalității, iar omul “are în plus minusurile”, adică dramaticele aspecte ale vieții “spiritului întrupat”. Poate că nimic nu-l umanizează mai mult pe înger decît faptul că e și el vulnerabil și poate să-și piardă condiția angelică, poate să cadă înălțîndu-se prea sus. Și, în timp ce păcatele, oricît de multe, nu-l pot transforma pe om în altceva decît într-un păcătos, îngerul cade mai jos decît omul, se transformă în opusul său, devine demon. Din felul în care ne imaginăm
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
înger decît faptul că e și el vulnerabil și poate să-și piardă condiția angelică, poate să cadă înălțîndu-se prea sus. Și, în timp ce păcatele, oricît de multe, nu-l pot transforma pe om în altceva decît într-un păcătos, îngerul cade mai jos decît omul, se transformă în opusul său, devine demon. Din felul în care ne imaginăm îngerii (în special categoria îngerului păzitor) trebuie să dispară prejudecata bunătății atoateiertătoare, precum și ideea că îngerul te ferește de toate relele. Una dintre
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
calomnii chiar dacă ele sînt exprimate de șeful statului. Pe de altă parte însă și Cosmin Gușă ar trebui să știe că opiniile politice ale dlui Iliescu, oricît de scandalos exprimate nu ajung la tribunal, pentru că în România nu i se cade lui Gușă ce i se cade lui Iliescu. l Vă mai amintiți însă de faimoasa replică a președintelui, „Măi, animalule”? Animalul de atunci era ziaristul Radu Mazăre, devenit ulterior primar de Constanța și de curînd șef al filialei PSD pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
șeful statului. Pe de altă parte însă și Cosmin Gușă ar trebui să știe că opiniile politice ale dlui Iliescu, oricît de scandalos exprimate nu ajung la tribunal, pentru că în România nu i se cade lui Gușă ce i se cade lui Iliescu. l Vă mai amintiți însă de faimoasa replică a președintelui, „Măi, animalule”? Animalul de atunci era ziaristul Radu Mazăre, devenit ulterior primar de Constanța și de curînd șef al filialei PSD pe județ. Așa că cine știe ce va ajunge și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
de viață și după 20 de la prima convorbire), Lena Constante și Harry Brauner, Ion Costin, Roman Cresin (statisticianul Școlii gustiene), Paula Herseni, Ștefan Milcu, Gheorghe Vlădescu-Răcoasa și Mihai Pop (primul susținător al ideii unei istorii orale a Școlii de sociologie) cade cu precădere asupra vieții de zi cu zi a monografiștilor, a opțiunilor lor de viață, a prieteniilor și dezamăgirilor. Și devine astfel evident că prăpastia care desparte acum, ca viziune existențială, preocuparea sociologică de violent-distrugătorul avînt legionar era cu 70
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
cu obiectivitatea iluministă a secolului XVIII, încheie astfel, premonitoriu: „Eu (spuind adevărul) vrui să mă repez într-o zburată, tocmai în vârful mintelui acestui, unde e sfântarul muselor, ca să mă deprind întru armonia viersului ceresc al lor; dar ce folos! Căzui și eu cu mulți alții depreună, și căzui tocma într-o baltă, unde n-auzii decât broaște cântând!... * Puțini scriitori români au intuit soarta poporului nostru, cu secole în urmă, fie și cu ajutorul unei jucărele... Al unei inteligențe formidabile, de
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
premonitoriu: „Eu (spuind adevărul) vrui să mă repez într-o zburată, tocmai în vârful mintelui acestui, unde e sfântarul muselor, ca să mă deprind întru armonia viersului ceresc al lor; dar ce folos! Căzui și eu cu mulți alții depreună, și căzui tocma într-o baltă, unde n-auzii decât broaște cântând!... * Puțini scriitori români au intuit soarta poporului nostru, cu secole în urmă, fie și cu ajutorul unei jucărele... Al unei inteligențe formidabile, de fapt. Balta, mocirla în care ne aflăm astăzi
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
Ștefan Augustin Doinaș, Gellu Naum, Mircea Dinescu). În schimb lipsesc poeți cel puțin la fel de importanți, lăsați probabil pentru volumele viitoare, în virtutea unei logici care îmi scapă (Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Șerban Foarță, Mircea Ivănescu, Mircea Cărtărescu). La Proză, accentul selecției cade pe ceea ce îndeobște numim „generația ’80”. Din generațiile mai vechi apar Paul Georgescu, D.R. Popescu, Fănuș Neagu, Radu Cosașu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Radu Albala, Constantin Țoiu, Costache Olăreanu, Eugen Uricaru, Maria Luiza Cristescu, Mircea Ciobanu, Dana Dumitriu, Tudor Octavian
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
faptul că în România s-a petrecut ceva incredibil, că echilibrul lumii s-a rupt fără speranță și că inevitabilul s-a produs, totuși, în afara oricărei logici și a oricăror așteptări: domnișoarelor, doamnelor și domnilor, a nins! Chiar așa, a căzut zăpadă! Adică în acest loc care de milioane de ani nu cunoaște decît veri toride, vipii incontinente, doar din cînd în cînd fracturate subtil de cîte un zvîcnet senzual de primăvară matură ori de către un spasm suav de toamnă tînără
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
Antena 1, de pildă, era gata pregătită să transmită direct de la morgă sau de la fața locului, adică de pe vastele cîmpuri presărate cu mii de cadavre congelate, strigătele de jale și suspinele de durere ale unei țări întregi peste care a căzut zăpada, zăpadă pe care n-au topit-o primăriile încă din văzduh, văzduh care n-a fost nici el bine administrat de către cei îndreptățiți să o facă și în care populația și-a pus toată nădejdea etc. etc. Dacă, obiectiv
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
de cetini, au cununi Rugandu-te pe nume să le spui... E liniște și pace, si e cald Chiar dacă unii semeni mor de ger Așa e pe pământ, precum în cer Nu-s unii sus, de altii-n hau, nu cad Nu-i pace jos, de alții, sus, n-o cer... E liniște și pace doar că nu-i Un lucru pus, la locu-i să rămână O mană mângâie ce strică altă mâna Și totuși, totul e la locul lui: Mormintele
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
botezat, pe Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu mamă evreică, pe Vasile Conta, "de națiune armeană", întrucâtva mai îndepărtați decât noi ceștilalți de vâna originară daco-latină. Și mulți, mulți alții, precum Cantacuzinul general Zizin, acesta născut la Paris - culpă în care am căzut și noi, de care ne-a mântuit un moștenit raționalism. prin excelenta mijlocire a lui Iordan Chimet, generația anului 2000 are ce învăța din patimile generației anilor '30, fie că istoria se repetă or ba.
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
mai folosesc degetele, nici picioarele. Odată am avut chef să fumez o țigară. Cu asta mi-a mers mai bine decît cu mîncatul pîinii. Femeia mi-a vîrît o țigară în gură. Am avut probleme; cum să fac să nu cadă țigara din gaura pielii mele. Femeia a ținut țigara în locul meu și eu am tras un fum adînc în piept. Primul fum a fost ultimul. Am tușit pînă am vomitat. Mi-am vomitat toată supa. Borîtura de supă mi-a
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
fulg. Hai să vedem. S-a uitat la spinarea mea și a spus: Ia te uită. Spinarea ta e complet jupuită. Carne crudă. Tot spatele zemuiește. Aflasem întocmai ce era cu senzația aia ciudată și femeia m-a lăsat să cad din nou pe spate. Cînd femeia și-a apropiat o dată din nou foarte mult urechea de gura mea i-am spus: La mine sub pat se mișcă uneori ceva. - Ea a făcut: Sst! și a șoptit: Sub patul tău e
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
reproșez că am fost cum sînt? Nu pot să mă gîndesc la o femeie fără să nu mă gîndesc la altă femeie. Una credea că o iubesc și cealaltă credea că o iubesc. Le iubeam deopotrivă. Fără rea intenție. Le cădea bine la amîndouă. Și mie. Dar era și complicat. Trebuia să-mi împart timpul. Să-mi inventez pretexte. Trebuia să cumpăr de două ori pe atîtea flori. Trebuia să fac duș de două ori. Nu aveam voie să le confund
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
acestea sună cît se poate de cunoscut în urechile unui român mediu informat. Această montură epică foarte la vedere, din elemente care au ținut prim-planul în mass-media deconspiră intențiile parodice și satirice ale autorului. Dincolo de întîmplările propriu-zise miza romanului cade/ar trebui să cadă pe construcție și stil, ca rod al unei complicități posibile între narator/autor și cititor. Naratorul îi face uneori cu ochiul cititorului, îl trimite pe piste false de lectură, totul seamănă cu un joc între pisică
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
poate de cunoscut în urechile unui român mediu informat. Această montură epică foarte la vedere, din elemente care au ținut prim-planul în mass-media deconspiră intențiile parodice și satirice ale autorului. Dincolo de întîmplările propriu-zise miza romanului cade/ar trebui să cadă pe construcție și stil, ca rod al unei complicități posibile între narator/autor și cititor. Naratorul îi face uneori cu ochiul cititorului, îl trimite pe piste false de lectură, totul seamănă cu un joc între pisică și șoarecele capturat: Seara
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]