KorAP: Find »[drukola/base=călăreț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...101 >

2,510 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Erina rămase, singură, În fața lui Amir. Dar Înțelese, și ea, că acel om are dreptul de a se afla acolo. Îl lăsă să treacă, strângând cu toată puterea mânerul sabiei. La celălalt capăt al culoarului de făclii se ivi un călăreț legat cu mâinile de șa. În stânga și În dreapta lui se aflau doi războinici ai tribului Bordjighin, cu iataganele scoase. Alte făclii se aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a aștepta un gest al conducătorului lor. Cu o mișcare Înceată, Amir atinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întrerupse discuția dintre cei doi. - Trupe de cavalerie, la galop, dinspre nord-vest! spuse Giuliano. - Vlad Dracula... murmură Angelo. E pe urmele lui Mihaloglu. În scurt timp, sute de făclii se iviră pe crestele munților. Un grup de aproximativ cincizeci de călăreți coborâră valea plină de cadavre și, la vederea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei, cerură să-l Întâlnească pe comandant. Doar zece dintre ei fură lăsați să ajungă În fața lui Angelo. Nici unul nu purta Însemne militare. Erau echipați de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui Ștefan aveau să-și preia comandantul, pentru a-l duce la Cetatea Sucevei. - Mesager al Cuceritorilor! se auzi vocea unui mongol din ariergarda lui Amir. Alexandru Întoarse privirile și desluși, În albul strălucitor al zăpezii, silueta Îndepărtată a unui călăreț care Își biciuia calul Într-un galop sălbatic. În aceeași clipă, de pe malul ungar al Dunării se auzi un sunet scurt de corn. Sosise un mesaj urgent prin rețeaua de informații a Apărătorilor. Alexandru privi spre Amir și văzu cuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un galop sălbatic. În aceeași clipă, de pe malul ungar al Dunării se auzi un sunet scurt de corn. Sosise un mesaj urgent prin rețeaua de informații a Apărătorilor. Alexandru privi spre Amir și văzu cuta de neliniște de pe fruntea mongolului. Călărețul se apropia cu repeziciune. Peste Dunăre, un mesager al Apărătorilor traversa Dunărea Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul, sări din șa și Îngenunche În fața lui Amir. - Am vești, stăpâne! - Spune! zise, scurt, Amir. Te-a trimis Marele Maestru? - Nu, stăpâne. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mare număr de războinici au organizat o rebeliune cu scopul de a-l ucide pe Marele Maestru și de a reface Ordinul Cuceritorilor așa cum a fost În timpul Celor Patru. Forțele lui Midhat sunt mult prea mici ca să Înfrunte grupul asasinilor. Călărețul care trecuse Dunărea opri calul În dreptul lui Alexandru. - Angelo m-a trimis cu vești pentru tine. Răscoală la Istanbul. O parte din Cuceritori au Înconjurat Palatul Ak Sarai și au cerut ca Marele Maestru să iasă În fața lor pentru tratative

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un ținut alb, legănat de dealuri și străjuit de păduri. Până la mijlocul lui martie iarna oprise, parcă, orice freamăt, drumurile fuseseră Înecate de nămeți și biciuite de viscole. Nimeni nu se Încumetase să călătorească dinspre Suceava spre Țara de Jos. Călăreții măriei sale reușiseră doar să asigure legătura cu Cetatea Neamțului, cu Hotinul, Orheiul și Soroca. Ultimele trei erau cetăți din câmpia de Răsărit, iar drumurile putuseră fi străbătute Într-acolo. Străjile de hotar raportaseră că dincolo de Nistru nimeni nu amenință liniștea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Moldovei care pot ține o sabie În mână să se adune În cel mult trei săptămâni la tabăra de la Vaslui! Au mai plecat solii către Roma, Veneția, Viena și Buda! Căpitanul luă mâna Erinei și spuse: - Să mergem. Cei șase călăreți porniră În grabă spre casă. Erina Îl trimise pe Ionuț Murgu În față, cu herghelia, și Îl instrui pe Mitruț Albu să anunțe locuitorii că Moldova se pregătește de război. Dacă oștile voievodului nu puteau opri năpasta, Încă o dată, Albeștii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trebuie să ghideze armata turcească spre Suceava, evitând ambuscade sau mlaștini, ca la Vaslui. - Hanatul Crimeii? continuă domnitorul, fără a se opri asupra strategiei oștilor muntene. - La ordinele sultanului, cu trupele În așteptare. Aproape patruzeci de mii de războinici, toți călăreți. Ștefan se ridică și porni Încet prin mijlocul adunării. Boierii se dădură Încet la o parte, așteptând. Adversarii erau mai mulți și mai puternici decât fuseseră vreodată. Imperiul otoman scotea În luptă Întreaga armată, renunțând la orice acțiune militară spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de nădejde, conducătorul mongol Amir Baian. Apoi, pergamentul a fost ars, așa cum a cerut măria ta. Cei doi au discutat mai bine de trei ore. Apoi, Amir Baian ieșit din camerele Marelui Maestru și a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o sută de războinici Bordjighin, Amir a părăsit Istanbulul, Îndreptându-se spre ținuturile de pe malurile Volgăi. Un nou val de tăcere inundă camera care mirosea, acum, a pergament vechi, a piatră de râu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de pe Drumul Mătăsii spun că, În acest moment, Amir Baian Își continuă drumul spre nord-est. Înaintarea lui a fost deja semnalată marelui han al Hoardei de Aur, Seyyd Ahmed. Un detașament de elită al tătarilor de la Răsărit se Îndreaptă spre călăreții Bordjighin. - Să ne ajute Dumnezeul nostru și Eternul Cer Albastru al mongolilor ca marele han să aibă răbdare să-l asculte pe Amir Baian, iar acest Amir Baian să fie trimisul lui Ștefan Oană, iar Ștefan Oană să fie fiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acum e o sinucidere lentă, care păstrează Încrederea țării Într-un viitor nebulos. Nu știu cât va mai dura agonia. Poate două-trei săptămâni, poate o lună. Mai mult, nu cred. Puhoiul oștilor turcești se scurge fără Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu aceste rânduri nu fiindcă teama mi-ar stăpâni sufletul. Nicidecum. Sunt mândru că mă aflu aici, acum, sub flamura celui mai viteaz și mai Înțelept voievod pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
boierii rămânem, cu o mână de țărani abia sosiți de la coarnele plugului, În fața lui Mahomed. Nu riscați În câmp deschis și nu pierdeți călărimile țării. Căci altele nu avem. Dumnezeu fie cu voi! Spătarul Își făcu cruce și dădu pinteni. Călăreții se Încolonară În rânduri de trei și porniră spre drumul Sucevei. Apărătorii erau, și ei, gata de drum. Până la primul contact cu tătarii aveau de călărit cel puțin o zi și o noapte. Iscoade pe cai iuți porniră, la ordinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prin clipe grele, tu și Ștefan și cei puțini care ați rămas În jurul lui. Dar trebuie să ai Încredere, căci ne vom Întoarce. - Spui asta... pentru o despărțire optimistă, sau... știi tu... harul acela al tău... Vreau să zic... pe călăreții aceștia care au luat drumul bătăliei cu tătarii... Îi VEZI revenind lângă măria sa? - Mulți vor pieri de sabie și de săgeată. Dar o parte din ei, alături de călăreți despre care acum nu știm nimic, vor reveni alături de măria sa. E tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
optimistă, sau... știi tu... harul acela al tău... Vreau să zic... pe călăreții aceștia care au luat drumul bătăliei cu tătarii... Îi VEZI revenind lângă măria sa? - Mulți vor pieri de sabie și de săgeată. Dar o parte din ei, alături de călăreți despre care acum nu știm nimic, vor reveni alături de măria sa. E tot ce știu. - Ai grijă, tată... Ai grijă de tine și de Erina, și tu, Erina, ai grijă de tine și de tata. - Nici o grijă, flăcăule... zâmbi Erina. Tătarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
drept la inimă, schițând salutul Apărătorilor, și se Întoarse spre grupul condus de Pietro. Oană și Erina Întoarseră și ei caii, trecând În fruntea coloanei de Apărători menită să deschidă atacul spre Răsărit. În spatele lor, un corp de opt sute de călăreți traversă valea, trecând În galop spre liziera pădurii, unde se opriră. - Arcași... spuse Oană. Voievodul trece la lupta de hărțuială fără cavalerie... Încep ceasurile nopții. 3 iulie 1476, ora 3 dimineața, Ștefănești, Moldova Noaptea fusese senină, dar cu aproape un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se apropie unul de altul, fiindcă sunt Împinse Înapoi de forțe cuvârșitoare. - Se apropie, Cosmin... spuse Erina, cu ochii ațintiți spre malul celălalt al râului. Se văd mii de făclii alergând spre noi. E ca un val... La semnul căpitanului, călăreții se retraseră la cincizeci de pași de mal. Arcașii luară poziții În crângul de pe malul apei, iar luptătorii comandați de spătarul Mihail pregătiră, ascunși de coama dealului, atacul În linie. Înainte ca primii tătari să atingă malul stâng al Prutului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe Prut După șase ore de lupte, aproape Întreaga armată a Hanatului Crimeii reușise să treacă pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul mai bine de două ore, provocându-le tătarilor pierderi de peste cinci mii de războinici. Apoi călăreții lui Mihail se retrăseseră după dealuri, urmăriți de avangarda tătară, spulberată, Însă, de atacul Apărătorilor. Călăreții Moldovei câștigaseră prima ciocnire și scăpaseră cu pierderi minime. Dar dinspre râu avansa grosul armatei tătare. Din mesajele primite până atunci, Oană Înțelese că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul mai bine de două ore, provocându-le tătarilor pierderi de peste cinci mii de războinici. Apoi călăreții lui Mihail se retrăseseră după dealuri, urmăriți de avangarda tătară, spulberată, Însă, de atacul Apărătorilor. Călăreții Moldovei câștigaseră prima ciocnire și scăpaseră cu pierderi minime. Dar dinspre râu avansa grosul armatei tătare. Din mesajele primite până atunci, Oană Înțelese că Ștefan se retrage spre păduri. Acolo, În Țara de Jos, fiecare pas era un infern. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stâng și deloc pe cel drept. - Bine... Ți-am promis la plecare și am să-mi țin cuvântul. Acum spune-mi ce ar trebui să văd În ceața dinspre râu. - Nu e nici o ceață spre râu. E o armată de călăreți care așteaptă ceva. Câțiva s-au adunat În jurul unui tătar călare pe un cal negru, cu șa aurită. Lângă el se află purtătorul de tui. - Semnul conducătorului... Eminek Mârza. - Dă niște ordine și ridică brațul drept. Tătarii din margini Încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Atenție la semnalele mele și la mișcările vânătorilor domnești, care vor micșora presiunea asupra voastră atacând pe flancuri! Dacă dau semnalul de retragere, reveniți prin ieșire laterală din luptă, În spatele crângului! Pe poziții! O clipă, marginea satului Ștefănești apărată de călăreții Moldovei Încremeni Într-o liniște neașteptată. Se auzeau, tot mai distinct, tropotele cailor tătari și ordinele strigate de căpetenii Într-o limbă aspră, guturală. Apoi trapul tătarilor deveni galop, iar călăreții din primele rânduri se ridicară În șei, cu arcurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Pe poziții! O clipă, marginea satului Ștefănești apărată de călăreții Moldovei Încremeni Într-o liniște neașteptată. Se auzeau, tot mai distinct, tropotele cailor tătari și ordinele strigate de căpetenii Într-o limbă aspră, guturală. Apoi trapul tătarilor deveni galop, iar călăreții din primele rânduri se ridicară În șei, cu arcurile Încordate. - Sub adăpostul scuturilor, la atac! strigă Oană. Vârful de atac al Apărătorilor se transformă, deodată, Într-o suprafață albă de scuturi ridicate unul lângă altul. În secunda următoare, luptătorii țâșniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
luptă elita cavaleriei, mizând totul pe o intuiție a căpitanului Oană. 3 iulie 1476, Ora 17.00, Pâncești, Valea Siretului Înaintarea spahiilor lui Ali Mihaloglu fusese oprită de atacul curajos al voievodului, Înconjurat de Apărătorii lui Pietro și de puținii călăreți ai spătarului Albu. Dar valul ienicerilor nu putuse fi oprit. - Retragerea În pădure! porunci Ștefan, imediat ce ajunse În mijlocul răzeșimii. Un ceas de marș aproape de lizieră, apoi lovim cu o mie de răzeși primul regiment de ieniceri! Trebuie să-i Întârziem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
codrului, aerul avea să devină mai răcoros. Se simțea mireasma frunzelor de fag și a ierbii crescute sălbatic În apropierea Siretului. Era vreme de cules recoltele de pe câmpiile și dealurile țării. Voievodul știa asta, cum o știau și răzeșii și călăreții plecați să oprească valul tătarilor. O vară fără recolte Însemna un an de foamete și de sărăcie. Nimeni nu știa, Încă, de ordinului secret al domnitorului. Dacă spătarul Mihail și căpitanul Oană izbândeau măcar să salveze Suceava, călărimile aveau să primească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
poate restabili Încrederea oștenilor. Cei doi se priviseră o clipă și Înțeleseseră că se gândesc la același lucru. Însoțit de mica lui gardă, cu calul Erinei aproape lipit de Crivăț, căpitanul trecuse printre rândurile deznădăjduite ale vânătorilor domnești și ale călăreților de Timiș, ajunsese În locul În care Apărătorii continuau pătrunderea spre Eminek și deveni vârful de atac. Avea frâul calului Înfășurat În jurul pumnului strâns al mâinii drepte și Îi avea, tot În dreapta, pe Erina și pe arcașul Simion. Scoase spada cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stânga, zdrobi scutul mic și rotund al primului tătar și, dintr-o răsucire de braț, Îi tăie partea stângă a gâtului. Tătarul se prăbuși din șa, dar piciorul Îi rămase agățat În scări, iar calul continua să alerge târându-și călărețul fără viață. Pesemne că era una din căpetenii, fiindcă moartea lui provocă strigăte de furie În rândurile tătarilor. Apărătorii strânseră rândurile În jurul căpitanului, iar avansarea spre centrul armatei dușmane reîncepu. Între Oană și Simion, Erina era apărată. Pericolul putea veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]