2,351 matches
-
mici. SCRIERI: Starea de grație, București, 1971; Călătorie în natură, București, 1973; Pământ sub zăpadă, București, 1976; O piatră albă pe o piatră neagră, București, 1978; Floarea care merge, București, 1983; Îngerul coborât în stradă, București, 1997; Eu, meseria de călău și melancolica regină, București, 1997; Triumful dantelei, București, 1997; A doua Islandă, București, 1999; Felipe și Margherita, București, 2000; Casa Verdi, București, 2001; Măcelul cămătarilor, București, 2002. Repere bibliografice: Corneliu Popel, „Starea de grație”, CRC, 1971, 50; Mircea Iorgulescu, „Călătorie
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
săraci versus bogați) cu „viitorul luminos” (falsa egalitate socială preconizată de comunism). În Jurnal de bord, chiar dacă narațiunea capătă mai multă importanță, se exemplifică și se demonstrează „idei” impuse: Partidul Comunist ca erou colectiv angajat în lupta clasei muncitoare împotriva „călăilor poporului” ș.a.m.d. Diverse povestiri, prezentând „cazuri” detaliate, sunt construite după același tipar ideologic. Și istoria va fi folosită și falsificată, voievozii devenind purtători ai „idealurilor” contemporane. Lipsite de valoare literară, fără a respecta adevărurile documentare, aceste scrieri țintesc
MANUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
1927; Brândușa, București, 1929; Cumpăna vremii, București, 1943. Traduceri: Guy de Maupassant, Sicilia. Messina, București, 1909, Nuvele din război, București, 1909, Pe coastele Italiei, București, 1909, Pe coastele Africei..., București, 1909, Dolofana, București, 1910, Răzbunarea, București, 1915; Honoré de Balzac, Călăul, București, 1910; Alphonse Daudet, Tartarin în Alpi, București, f. a. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, „Zări senine”, VLT, 1908, 7; I. S. [Izabela Sadoveanu], „Zări senine”, VR, 1908, 3; Ion Marin, „Grădina raiului”, „Clipa” 1923, 19; Mihail Dragomirescu, Critică, I, București, 1927
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
Fenomenul analizat aici ar reprezenta un unicat românesc absolut. În termenii lui I., e vorba de „dezagregarea psihică prin schingiuirea deținuților de către alți deținuți”. Personajele unui asemenea scenariu infernal suferă o schimbare radicală de semn: „Victima e transformată metodic în călăul semenului său”. Dintre cărțile publicate în primă ediție în țară, Dimpotrivă (1994) continuă tematic și retoric polemicile inaugurate în volumul Românește, ca și subțirimile categoriale exersate acolo: „O primă categorie [de colaboraționiști] se referă la casta retorilor, nu numai limbuți
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
o intuiție deosebită presimte un pericol și îi interzice iubitului ei să meargă la o întrunire, salvându-i astfel viața. Intriga este adesea aproape inexistentă, un singur element fiind suficient pentru a coagula „miezul” povestirii: pe un condamnat la moarte călăul nu are curajul să-l împuște (Vertical), un furt de mere se transformă în furtul unor cărți de la bibliotecă (Mere căzând). Autorul întreține uneori o stare de incertitudine, de neliniște, cititorului nefiindu-i îngăduit să „vadă” decât parțial acțiunea revelată
GHIDRIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287260_a_288589]
-
elemente ideologice teroriste. Ulterior, În perioada dictaturilor postbelice (mai ales a ultimei, ceaușiste), și Miorița a oferit armătura mitologică defetismului românesc dispus să-și argumenteze paralizia printr-o structură antropologică (autoatribuită) conținând doze diverse de resemnare, fraternizare a victimei cu călăul, imolarea propriului partener de viață, conștiință a eșecului oricărei inițiative creatoare și strategie a zborurilor frânte. Asemenea „manipulări” au fost alimentate nu doar de realități politice și sociale inducând imobilism, suspiciune, paranoia și schizofrenie la nivelul unor Întregi segmente sociale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este opțiunea dumneavoastră”. Foarte important, de asemenea, ca efect al reacției studenților la ceea ce Înțeleg ei prin memoria suferinței și memoria rezistenței este faptul că s-au oferit singuri să construiască un site (www.comunism.ro) despre comunism, victime și călăi. Eu nu i-am Împins de la spate, ei singuri au dorit să construiască acest site, În care să existe un forum de discuții. Ca să Închei, mai vreau să spun că eu nu cred că există o memorie coercitivă În legătură cu istoria
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o struțocămilă?”. „Nu, i-am spus, fiecare răspunde pentru faptele lui - tu pentru ale tale, bunicul tău pentru ale lui.” Dar m-am Întrebat atunci: oare câți oameni din România au avut astfel de cazuri În familie, de hibridare Între călău și victimă? Marius Lazăr: Probabil că nu există familie În care să nu fie așa. Andrada Fătu-Tutoveanu: Pe acest fond, fiecare are dreptul la o atitudine nuanțată, nu maniheistă. Anca Hațiegan: Mie mi-a rămas În minte Întrebarea domnului Borbély
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Neagu. În sumar mai intră articole cu caracter documentar, scrisori, un catalog alfabetic al persoanelor ucise în lupta contra comunismului și o listă a celor 188 de scriitori români trecuți prin închisorile comuniste, fișe ale nomenclaturiștilor (la rubrica „Tirani și călăi”, din 1992), comentarii de istorie, eseuri despre arta plastică, ilustrații. M.V.
MEMORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288088_a_289417]
-
pe cercetătorul însuși într-o crisalidă incandescentă (Triumful lui Crookes); un „străin” își transferă viața în umbra proprie și moare când aceasta este lovită de o piatră (Omul și umbra); Bronislav inventează un aparat care întipărește pe retina victimei imaginea călăului (Ochiul de mort). Logica povestirii este strânsă, întemeindu-se mai ales pe raționamente absurde, care șochează simțul comun, și pe care autorul le înlănțuie cu vervă. Fraza este cizelată, deși textul cade nu o dată în manierism. Atras de teatru, L.
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
floare, București, 1992; Drumul spre Damasc, București, 1995; Democrația locală, București, 1995; Spionii birocrați, București, 1996; Fiii risipitori ai Europei, București, 1997; Iarna iubirii, București, 2000; Cartea episcopilor cruciați, București, 2001; Amintiri din Casa Scriitorilor, București, 2002; Romanul plângerilor sau Călăul lui Dracula, București, 2003. Repere bibliografice: H. Zalis, Un debut promițător, „Steagul roșu”, 1956, 1 septembrie; Eugenia Tudor, „Vârsta de aur”, VR, 1958, 2; Teodor Vârgolici, „Sângele și apa”, O, 1959, 11; Ion Dodu Bălan, Delimitări critice, București, 1964, 273
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
din Vechiul Testament. 37% dintre cei care sunt În favoarea pedepsei cu moartea spun că se bazează pe maxima „ochi pentru ochi” din Vechiul Testament 11. În ciuda faptului că atunci când murea pe cruce, Hristos l-a rugat pe Dumnezeu să-i ierte pe călăii săi, „fiindcă nu știu ce fac”, americanii sunt mult mai puțin dispuși să ierte. De fapt, sentimentul american În ceea ce privește crima este mult mai răzbunător. Sondajele de opinie arată că mulți americani cred că cei condamnați la moarte Își merită pedeapsa. Unii observatori
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dărâmată", indiferent dacă versul dă de înțeles și că râsul cu pricina "scârțâie" ca o roată de car în stare foarte rea. Tentația e mare de a vedea în celălalt, pur și simplu, un dublu al eului. Nu însă un călău - un gest creștinesc îi unește: Când trecem Pe la-ncrucișări de uliți, Ne scoatem pălăriile tăcuți. Treptat, atelajul se rodează. Traversarea unei livezi e o adevărată baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
violență care taie respirația cititorului, el critică tot ce întreprinde clasa politică. Energia investită în acest act pedepsitor este atât de mare, încât justițiarul suferă mai mult decât cei sancționați. Mi-l închipui pe editorialistul de la Adevărul ca pe un călău patetic care aplică lovituri de bici unor nesimțiți, până când se prăbușește el însuși, extenuat, sub privirile lor batjocoritoare. În mod curios, Cristian Tudor Popescu nu-i critică niciodată pe oamenii simpli, ca și cum nu ar vedea că printre ei există atâția
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
a fost condus într-un simulacru juridic. Apoi, la zidul execuției și al extincției lumii pe care a înscenat-o. Execuția ca operă de artă postmodernă, titrează capitolul 10. Limbajul nu ajută identificării și definirii protagoniștilor și faptelor lor. Proces, călău, victimă intră în contexte manipulate și se supun unor sintaxe variabile. A sluji și a (auto)condamna ajung, așadar, acte contradictorii. Ele impun firescul în anormalitate.
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
de înlăuntru totul.” De aici ambiguitatea ei fundamentală: „Ninge în Eldorado” și în profunzimea rănilor zac „epave de comori”. Cu toate că poartă „mănuși de petale”, poezia este totodată de o duritate de diamant. Foarte larg este și sufletul poetului, victimă și călău în același timp: „Am pe umeri capul unui animal fugărit, / mâinile sunt gata oricând să mânuiască sabia”, damnat și „țintă grației”; blestemat, el strânge cu disperare la piept „rămășițe de Hristos”. „Nu mai am în minte/ decât vocea descărnată a
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
și conflicte legate de noile realități. Două nuvele - Balerina singuratică și A treia zi după război - surprind acel moment unic în care femeia începe să existe pentru bărbat. Trecerea la proza bazată pe simbol, pe parabolă se înfăptuiește în romanul Călăul cel bun (1965). Înnebunită de ororile războiului, bântuită încă de spaimele cataclismului, lumea întruchipată aici simte nevoia purității, a candorii și a tandreții. Băiatul cu fesul alb - „călăul cel bun”, menit să pedepsească în numele bunătății - pornește într-un lung pelerinaj
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
Trecerea la proza bazată pe simbol, pe parabolă se înfăptuiește în romanul Călăul cel bun (1965). Înnebunită de ororile războiului, bântuită încă de spaimele cataclismului, lumea întruchipată aici simte nevoia purității, a candorii și a tandreții. Băiatul cu fesul alb - „călăul cel bun”, menit să pedepsească în numele bunătății - pornește într-un lung pelerinaj ca să aducă în orașul dezumanizat caii, adică să le reîntoarcă oamenilor virtuțile pierdute: curajul, speranța, credința, dragostea. Luptând cu tristețea, boala și mizeria, biruind cu surâsul său chiar
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
cu surâsul său chiar moartea, învățându-i pe oameni să iubească stelele, copacii, păsările și caii, băiatul cu fesul alb iese din această experiență apăsat de suferința tuturor înfrânților. În ansamblu, cartea rămâne o pledoarie, poate prea patetică, pentru apărarea „călăilor buni”, pentru făurirea „zilei a opta”, când oamenilor li se va da „puțină tandrețe, puțină candoare, puțină fericire, puțină inocență”. Următoarele culegeri de nuvele, Pisica roșcată și îngerii și De chemat bărbatul pe stele, ambele din 1966, sunt ilustrative pentru
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
intenția mea. Este o satiră fierbinte, tragică, cu un ochi râdem, cu celălalt plângem.” Eroarea lui a fost aceea de a crede că vorbește în numele tuturor contemporanilor. SCRIERI: În plină zi, București, 1959; Casa, București, 1962; Dimineață de toamnă, 1962; Călăul cel bun, București, 1965; De chemat bărbatul pe stele, București, 1966; Pisica roșcată și îngerii, București, 1966; Marșul, București, 1967; Muntele cărunt, București, 1968; Țiganca albă, București, 1968; Securi pentru funii, Cluj, 1970; Jaguarul, București, 1972; Marele prinț, Cluj, 1972
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
cere să ne lepădăm credința noastră și nici de poruncile noastre pentru a asculta poruncile oamenilor, ci dimpotrivă, [ne îndeamnă] ca, din respect față de putere, să nu săvârșim nici o nelegiuire, ca să nu fim pedepsiți ca răufăcători. Iată de ce, adaugă el: călăul e slujitorul lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc răul [...]. Așadar, Apostolul ne recomandă să ducem o viață sfântă și credincioasă în această lume și să avem înaintea ochilor primejdia sabiei”. Edictele puterii se cuvin respectate în măsura în care conținutul lor nu aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
177, Colocviile internaționale ale CNRS, 575, Paris, 1978. . În legătură cu aceasta, P. Maraval scrie: „Α fost implicat oare, în aceste persecuții, Marcus Aurelius însuși? Chiar dacă, în cazul martirilor de la Lyon, textele vorbesc despre o intervenție a împăratului (sau cel puțin a călăilor imperiali), nu putem raporta aceste persecuții la inițiative care să‑i fi aparținut” (Les persécutions durant les quatre premiers siècles du christianisme, Paris, 1992, p. 33). . Plecând de la textele din Daniel, confirmate de Noul Testament, Irineu propune următoarea schemă cronologică: Imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vodă în lupta cu ungurii, din 1467, de la Baia; trădătorul de atunci pare să fi fost Crasnăș 64), Alexa stolnicul, Negrilă paharnicul 65 „și alții mulți”. Voievodul avea acest drept. Poruncile lui puneau în mișcare uneltele aducătoare de moarte ale călăului - sabia, securea, ștreangul (după lege, boierilor le era rezervată decapitarea, dar să nu uităm că Brâncoveanu a dat ordin ca Staicu Merișanu, uneltitorul pe care îl recuperase după multe eforturi și pe care l-a judecat (vom vedea) nu fără
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru cronica sa și Anonimul Bălenilor -, proiectate de contextul în care au fost rostite în rândul celor „ce se țin minte”, dar adunate - ne previne scriitorul - din zvon: „zic să fie zis...”, prin care condamnatul, resemnat și invidios, aprecia inventivitatea călăilor, sunt un produs al fanteziei: „atuncea zic să fie zis Ion Vodă: Caută că eu multe féliuri de morți groaznice am făcut, iară această moarte n-am știut să o fi făcutț”.) Maria (sau Marica), fiica lui Lupu Huru, pârcălabul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care urma să facă nunta; după învoirea vizirului), după care fură decapitați Ștefăniță și Constantin, cel mai mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime și barbarie”133. Astfel a pierit de sabia călăului (traducătorul lui Cantemir i-a zis „carnefice”) Constantin Brâncoveanu, figură emblematică a istoriei românești, prezență covârșitoare în viața politică românească și europeană de la îngemănarea veacurilor XVII și XVIII, iar Maria (Marica), fiica lui Neagul postelnicul, nepoată a lui Antonie Vodă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]