1,672 matches
-
ca aceasta să-l privească cu luare aminte și să se întrebe cine e omul, cine e omul ăsta care mi-e drag? Abandonat somnului, cu ochii închiși, cu buzele răsfrânte printre care șuieră de douăsprezece ori pe minut expirul călduț de CO2 și H2O rezultate din miliardele de focuri aprinse prin celule, cu filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
O să-și facă singur cafeaua, asta-i tot. La policlinică în fața cabinetului TBC e coadă. Doctorița Fulg nu se grăbește, sporovăind la nesfârșit cu fiecare pacient, pe care-l dezbrăcă pe îndelete și-i ascultă respirația întretăiată, recomandându-i băi călduțe și exerciții cu Biblia pe burtă pentru mărirea capacității respiratorii. Între timp îi povestește amintiri din studenție, șicanele pe care i le face soacra sau vorbele de duh ale fiicei ei de școala primară. Un bărbat care poartă deja masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să-mi amintesc de primele întâlniri cu băutura, când fiecare halbă era scrupulos adnotată, corelată și comparată cu paharul de vin sau cu țuica sau cu vodca (că cei mai tari beau vodcă, dar și berea e bună). Aveam după-amieze călduțe, cu ace moi de pin și mușchi, când zgomotele orașului se ascundeau după copaci, și euforia comună dată de un pet deschidea posibilități și lumea se făcea mai mică. Atunci puteai să tragi un concurs sau orice altceva, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
face din femeie o supusă a bărbatului? Unde e fluiditatea, naturalețea primilor ani, când traiul e o adevărată cascadă de plăceri ce înăbușe, cu tumultul ei, orice neînțelegeri? Ehei, zilele se consumă într-o relație blândă și reciprocă de compromisuri călduțe... Mâncarea de acasă are un gust minunat, vraja căminului ți se strecoară sub piele... Oriunde ai merge, ai certitudinea că te poți întoarce la cuibul tău și te poți destăinui partenerului (căci, nu-i așa, nimic nu e mai prețios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dubioasă în trupul unui castravete murat. Se cuibărea în sufletul tău alungând orice sunete inutile, cum erau cele ale radioului din pereți, iar acest lucru afecta pozitiv munca noastră, a angajaților. Fiecare tavă ce aștepta să fie umplută primea pachetele călduțe în ritmul alert al lui Indiana Jones. Paharul de plastic cu Cola, umed și răcoros, pe pereții căruia se făcea un condens apetisant, sosea ca un corespondent al ultimelor acorduri. Angajații loveau de două ori în tavă înainte să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oamenii lui Jo, sau ai lui Humphrey, sau ai ticălosului de Frank Sun? Vreți ca ei să fi murit în zadar? Pentru ce? Pentru ca voi să dați bir cu fugiții, să vă ascundeți în lumea din afară, într-un loc călduț? Atunci nu sunteți niște oameni de onoare. Știți că libertatea nu vi se poate lua. Sunteți liberi să plecați sau să rezistați. Dar dacă rezistați, faceți-o până la capăt. Iar dacă plecați, să nu vă mai întoarceți aici! Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau huanganas în selvă. Nu li se mai simțea mirosul. O porni pe drumul de întoarcere. Ajungând la un cot al râului, pe o plajă liniștită, sări din caiac. Apa era călduță, dar într-o clipă ajungea să se simtă chiar rece. Se culcă cu capul pe un trunchi căzut lăsându-și ochii și mintea să-i rătăcească. Străbătu cu privirea iarăși și iarăși silueta familiară a copacilor înalți, toți atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și grunjos, aspru și strălucitor, cristalizat cu reflexe sclipind sub razele de soare ce reușeau să se strecoare printre ramurile dese. Continuă să se joace distrat, în vreme ce mintea îi rătăcea aiurea, până când îi rămase în mână o piatră de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de dinți, spirt cu care să dezinfecteze o rană și leucoplast cu care să o acopere, clește cu care să îndrepte un cârlig, foarfece mici ca să-și taie unghiile de la picioare... Când se întuneca, îi revenea în memorie acel bar călduț, cufundat în penumbră, tăcut și solitar, în care intra să bea un pahar la întoarcerea acasă. Muzica era suavă și romantică și în cămin strălucea un foc frumos. Acolo a cunoscut-o pe Lola, neagră și portoricană, primul lui contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din cărțile pe care le cumpărase: Primul volum din Viața animalelor de Brehm, și se îndreptă spre ușă. — Păstrați-le! repetă el. Noapte bună! Rămase foarte liniștită, cu banii încă în mână. — Noapte bună! Străzile începeau să se golească. Noaptea, călduță, invita la ședere în aer liber și își găsi loc pe o terasă, la lumina unei reclame luminoase mari. Ceru un whisky, aprinse o țigară și deschise cartea la prima pagină. „Cu mai bine de două mii de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la Brunetti, evită să se uită În stânga, unde cadavrul Încă mai zăcea pe targa cu rotile, acum acoperit. Când ajunse lângă el, Brunetti se Întoarse și o luă Înainte spre ușă, o ținu deschisă pentru ea și ieșiră În aerul călduț al serii. Când mergeau pe sub arcada cea lungă, ea spuse: — Îmi pare rău. Nu știu de ce mi s-a Întâmplat asta. Doar am mai văzut autopsii. Ba chiar am făcut autopsii. Scutură din cap de câteva ori În vreme ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se transformă În Zâmbetul, care Încă mai putea, chiar și după douăzeci de ani alături de ea, să-i Înmoaie câteodată genunchii. O mână, apoi un braț, se ridică din apă. Paola Îi atinse dosul Încheieturii mâinii, lăsându-l ud și călduț, apoi Își trase brațul Înapoi sub pelicula de bule. — Ies În cinci minute. Îi prinse privirea și-o ținu prizonieră. — Dacă veneai mai repede, puteai face și tu o baie. El râse și strică momentul. — Dar atunci am fi Întârziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
proaspăt de primăvară, iar soarele nestemata cerului, ne mângâie blând. Ghioceii gingași și florile în culorile curcubeului vorbesc și se ceartă cine să vestească întâi primăvara. Cerul limpede ca apa râului, albastru ca opalul, ne trimite o adiere ușoară și călduță. Mii de raze mângâietoare ale soarelui vesel ne fac să simțim o stare de melancolie și ne duc cu gândul la crângurile înmiresmate și la toate clipele minunate din viață în care am avut parte de bucurii și de prezența
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
Hardwick își rupea și ea gâtul, atunci situația se schimba. În sfârșit, primea ce merita. Nu știam chestia asta. — Nici ea n-a aflat decât acum zece minute. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Amanda a întins mâna după sticluța de vin călduț, cu dop înfiletat, pusă la dispoziție de compania aeriană. Turnându-și vinul în paharul de plastic, încerca să nu se gândească la șampania frapată care știa că era servită în clipele alea la clasa întâi. Și-a aruncat privirea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ă), 007 Islington High Street, se deschideau sticlele de șampanie. Ca de fiecare dată la ocazii triumfale, tema muzicală a seriei James Bond urla prin boxele companiei. —Felicitări, bătrâne! Toby, de la Închirieri, a ridicat un pahar de plastic cu șampanie călduță în direcția lui Hugo. —Superagentul de vânzări triumfă încă o dată! Deci înțeleg că Astonul rămâne la tine. Gluma tradițională a biroului era că Aston Martinul, încredințat timp de 30 de zile persoanei care își depășea planul de vânzări, stătea parcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
țipetele Rosei deveneau din ce în ce mai asurzitoare și mai disperate. Era limpede că mai era ceva în neregulă. — Cred că-i e foame, și-a dat cu presupusul Alice. O duc s-o hrănesc. Șșșșș, draga mea, a șoptit ea în capul călduț al copilului. — Cobor și eu cu tine, s-a oferit Jake. Sincer, nu-i nevoie. N-are sens să stăm treji amândoi. Ar fi mai bine să te întorci în pat. Nu, vin și eu. Îți fac o cană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aș prefera să mă joc cu Rosa, nu să mă spetesc gătind ca o sclavă. Când a pomenit-o pe preaiubita ei fiică, vocea lui Alice s-a înmuiat. Pentru ea, paradisul însemna să-și lipească nasul de căpșorul ei călduț, cu păr mătăsos, și să privească fețișoara aceea serioasă, cu un năsturel de nas și cu ochi albaștri uriași, în timp ce Rosa se concentra asupra a ceea ce-i atrăsese atenția: cheile lui Alice de la casă, o monedă rătăcită pe podea. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Doamne, sigur, e de-o vârstă cu Theo, a exclamat Hugo pocnindu-se cu palma peste frunte. Cafeaua din ceașca pe care o ținea în cealaltă mână s-a vărsat direct pe încheietura lui. Hugo a simțit lichidul maro și călduț prelingându-i-se până la cot. Fir-ar al dracului! Altă cămașă distrusă, iar el nu avea nici cea mai vagă idee cum se scot petele. S-a lăsat din nou tăcerea. Alice a început să-și tragă mai aproape haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să te întreb dacă Amanda e tot plecată, nu? Hugo vedea în ochii Laurei flacăra răzbunării. Sentimentul lui de teamă a devenit și mai acut. Capitolul 25tc " Capitolul 25" Amanda a închis ochii și și-a întins brațele pe marmura călduță. Apoi și-a mișcat degetele de la picioare în apa fierbinte din jacuzzi. Unele dintre jeturile de apă erau direcționate, în mod deliberat, ca să producă niște senzații de-a dreptul delicioase. Oboseala datorată diferenței de fus orar se topea cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
producă. — Dacă vrei, i-a răspuns Amanda. Dar nu văd de ce. Pentru că ai vorbit despre divorț, i-a amintit Hugo cu amabilitate. Și despre faptul că vrei să-l iei pe Theo, a completat el, lipindu-și nasul de capul călduț al copilului pe care, în timp ce Amanda era ocupată să-și ia la revedere de la musafiri, îl luase din nou în brațe. Și ce s-a schimbat? l-a întrebat ea calmă. Lui Hugo i-a venit să urle din cauza șocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atât mai bine. Am venit să-ți spun, a zis Amanda după ceea ce lui Hugo i s-a părut a fi cea mai lungă pauză din istorie, că am greșit. Degetele bărbatului s-au strâns și mai tare în jurul piciorușului călduț al lui Theo. —Că ai greșit? a croncănit el. În legătură cu ce? — În legătură cu totul. Amanda continua să se adreseze zidului. Sau poate comodei care era lipită de el. —Vrei să spui...? Speranța a început să urce în Hugo ca un vulcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din ”zilele babelor”... A venit primăvara... Zilele, săptămânile se scurgeau... Iorgu rămânea zăvorât singur în durerea lui. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească. Soarele se aprinsese pe cerul albastru dintr-o dată, înseninat de vântul călduț de miazăzi, și zăpezile de pe dealuri se topiră. Aplecat pe marginea ferestrei se uita la cireșul, scăldat în soare și lumină, gata să înflorească. Viața reintra în el odată cu miracolul sufletului pe care l-a atins mila lui Dumnezeu... Si
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dexteritatea sa manuală deosebită era un corolar al acestei Însușiri paradoxale. Janet a fost Întotdeauna În viața mea un factor de stabilitate și În același timp, În mod paradoxal, un catalizator al schimbă- rii. Dacă ar fi fost un spirit călduț, mai puțin rigid, n-aș fi dorit poate niciodată să scap de sub tutela lui. Plin de căldură, cum era, m-a primit Înapoi Întotdeauna cu brațele deschise și cu un strop de ironie și de satisfacție amară că prevestirile lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
realizat. Dexteritatea sa manuală deosebită era un corolar al acestei însușiri paradoxale. Janet a fost întotdeauna în viața mea un factor de stabilitate și în același timp, în mod paradoxal, un catalizator al schimbării. Dacă ar fi fost un spirit călduț, mai puțin rigid, n-aș fi dorit poate niciodată să scap de sub tutela lui. Plin de căldură, cum era, m-a primit înapoi întotdeauna cu brațele deschise și cu un strop de ironie și de satisfacție amară că prevestirile lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prin mintea ei, prin fantasmele ei și că frisonul fin exprimat de buza de jos era semnul unui cataclism intern, al unui orgasm produs undeva în adîncuri. era ca și cum, urcînd pe un munte, ne-am fi jucat cu niște bulgări călduți rostogoliți pe pantele unui fost torent vulcanic. Dar căldura acelor bulgări nu era decît simptomul unor gigantice declanșări de energie și convulsii chimice petrecute în interiorul scoarței terestre la mii de kilometri... Domnișoara ri avea această natură vulcanică, toată combustia interioară
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]