1,044 matches
-
se dădea ca director al CIA. Cu puțin înainte de a fi împușcat, a aflat că Sydney este însărcinată. La sfârșitul episodului "Maternal Instinct", este dezvăluit faptul că Vaughn este în viață și că se ascunde în Bhutan, trăind împreună cu câțiva călugări -singura lui legătură cu lumea exterioară. Un călugăr îl informează că Sydney a născut o fetiță. În următorul episod, "There is Only One Sydney Bristow", este dezvăluit că atât Sydney cât și Jack Bristow știa că Vaughn trăiește. Această lucru
Michael Vaughn () [Corola-website/Science/303729_a_305058]
-
a lui Andrei) a început școala la Mișcolț. În 1826 a terminat gimnaziul catolic la călugării piariști din Pesta. Între 1826-1829, urmează filozofia și dreptul la Buda. În 1829 pleacă la Vârșeț unde urmează teologia. La 1 noiembrie 1833 se călugărește și ia numele de Andrei. La 15/27 iunie 1846 este numit vicar general la Sibiu. Un aspect controversat al biografiei sale a fost predarea Ecaterinei Varga, luptătoare maghiară pentru drepturile românilor transilvăneni, autorităților imperiale absolutiste în ianuarie 1847. În
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
au fost vândute Bibliotecii Centrale Universitare și a treia au fost scoase din țară. Volumele salvate de Ecaterina Cantacuzino și pe care le predase Episcopiei Romanului, au fost ulterior donate acesteia. Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul familiei Stroici. El s-a călugărit la Mănăstirea Putna cu numele de Anastasie și a fost hirotonit preot la scurtă vreme. Ca urmare a meritelor sale cărturărești, dar și duhovnicești, a primit titlul de arhimandrit (1588) și a fost numit, la cererea voievodului de atunci, ca
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
trecut în Moldova, viețuind un timp la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnul, unde l-a cunoscut pe starețul Vasile de la Poiana Mărului. În vara anului 1746 pleacă la Muntele Athos și trăiește un timp în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, și apoi este hirotonit ieromonah (1758). În vara anului 1763, starețul Paisie revine în Moldova de la Muntele Athos (unde viețuise timp de 17 ani), împreună cu
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
arcadelor gangului. La primul etaj se află un mic paraclis, iar la etajul al doilea camera clopotelor, cu largi arcade deschise pe fiecare latură. În incinta mănăstirii, la dreapta turnului clopotniță, se află trapeza, unde se hrăneau la un loc călugării. Încăperea principală a acestei clădiri este o sală mare cu două bolți în stil gotic târziu, care se sprijină pe un stâlp octogonal aflat în mijlocul încăperii. Bolțile au numeroase nervuri sculptate din loc în loc cu motive florale și scuturi. Din
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
este efectuată în ulei de către Vasile Bârgovan, care a terminat această lucrare la data de 8 iulie 1982. Din 1990, s-a redeschis schitul Orata, fiind stareț preotul călugăr Grigore, în total fiind 2-3 călugări. Ctitorul Traian Pomohaci a fost călugărit și după o lungă și grea suferință moare în 1993. Sub conducerea starețului Grigore se începe construirea unei capele-paraclis pentru slujbele de iarnă, împreună cu chiliile călugărilor. Beciul de sub chilii a fost săpat de către un echipaj Scout din Epinal - Franța, care
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
este un elogiu fără precedent adus aportului limbii și spiritului francez la cultura și progresul Europei. A mai scris și în ultimii ani câteva comedii într-un act ,ca „Felicie” și „Actorii de bună credință”. În 1745 fiica sa se călugărește. În ciuda renumelui și a primirii la Academie , situația materială a lui Marivaux, care se intreține numai din scris, rămâne mereu precară. Este nevoit să accepte un ajutor financiar periodic din partea lui Helvetius, dar, înglodat fiind în datorii ,în cele din
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
dar în zilele noastre se știe că părinții săi erau de condiție joasă, tatăl său fiind Andrés López, servitor al contelui de Molina de Herrera, iar mama lui se numea Juana Téllez. Sora să mai mare, Cătălina Téllez, s-a călugărit la mănăstirea Santa Magdalena din Madrid, sub numele de Cătălina de San José. Gabriel Tellez a studiat la Universitatea Alcalá de Henares, unde a făcut cunoștință cu Lope de Vega. În anul 1600, la 4 noiembrie, s-a călugărit, alăturându
Tirso de Molina () [Corola-website/Science/311629_a_312958]
-
a călugărit la mănăstirea Santa Magdalena din Madrid, sub numele de Cătălina de San José. Gabriel Tellez a studiat la Universitatea Alcalá de Henares, unde a făcut cunoștință cu Lope de Vega. În anul 1600, la 4 noiembrie, s-a călugărit, alăturându-se ordinului Sfintei Fecioare a Milosteniei (La Merced) și a Răscumpărării Captivilor, cunoscut că ordinul mercedian. A trăit în diverse orașe, a fost novice la mănăstirea Sân Antolin din Guadalajara (1601) , apoi a obținut autorizația de preot în 1606
Tirso de Molina () [Corola-website/Science/311629_a_312958]
-
Târgului, Județul Botoșani, formată dupe ordinul Ministeriului de Culte no.8324 din 1872”". În document sunt înscrise toate călugărițele cu numele purtat, postul pe care îl ocupau, locul nașterii (comună și județ), vârsta, locul și anul în care s-au călugărit, fizionomia, semnele deosebite ce le posedă. În acel an, viețuiau la Agafton 158 de monahii, conduse de stareța schimonahie Susana Pisoschi. În 1874, biserica "Sf. Arhangheli" a fost lărgită, construindu-se un pridvor. Maicile de la Agafton au participat ca infirmiere
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
tindă centrală, de unde are loc accesul în camerele casei, pe fiecare parte a tindei fiind plasate câte una sau două camere. Casele au un acoperiș. Mama poetului Mihai Eminescu, Raluca Iurașcu, a avut patru surori, dintre care trei s-au călugărit la Mănăstirea Agafton. Prezența lor este menționată în ""Condica de toate Monahiile ce sî află în Monastirea Agaftonul, Plasa Târgului, Județul Botoșani, formată dupe ordinul Ministeriului de Culte no.8324 din 1872”", întocmită de protoierul iconom C. Lăzărescu, cu ajutorul stareței
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Modernă a Muzeului Județean Botoșani (nr. inv. 2995). Cele trei surori Iurașcu menționate în acea condică sunt următoarele: Mai târziu, maicile Fevronia și Sofia au adus la mănăstire pe o nepoată de a lor, Safta Velisarie (1852-1926), care s-a călugărit sub numele de Xenia. Dacă maicile Fevronia și Sofia erau schimnice și se ocupau cu citirea zilnică a Psaltirii, cu postul și cu metaniile, maica Olimpiada avea ascultări la bucătărie și de primire a oaspeților. Ea a fost aleasă mai
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
la Mănăstirea Vorona se numără și Cuviosul Onufrie (1700-1789). El era rus de origine și a fost guvernator al unei provincii. În anul 1749, din cauza persecuțiilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea a fugit în Moldova, unde s-a călugărit la Mănăstirea Dragomirna. În anul 1763, l-a cunoscut pe ieromonahul rus Paisie Velicicovschi, acesta fiind cel care l-a îmbrăcat în schima cea mare (ca schimonah) la 7 martie 1774. Cuviosul Onufrie a trăit ca sihastru în codrii din jurul
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
în limba greacă deasupra ușii de intrare în pridvor, în care era precizat anul 1627 ca an al începerii construcției. De asemenea, acest an apărea și pe cele două portrete ale ctitorului din biserică. Alături de domnitor, și mama sa Elena (călugărită sub numele de Elisabeta) a fost considerată drept ctitor al mănăstirii. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți din Ținutul Cernăuți (astăzi aflate în regiunea Cernăuți a Ucrainei) și Șipote (azi
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
dăruit satele Toporăuți din Ținutul Cernăuți (astăzi aflate în regiunea Cernăuți a Ucrainei) și Șipote (azi în județul Iași) Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Iași (Mănăstirea Barnovschi), închinând mănăstirea cu toate posesiunile sale la Ierusalim. Documentul specifica următoarele: "și iarăși călugării de la acea sfântă mănăstire să n-aibă a pune acolo un dregător de la ei, ci să pună să fie un dregător de acolo și dacă se va întâmpla moarte acelui dregător, atunci iarăși sătenii de acolo să-și pună alt
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Ungarei, prin secretarul întreprinderii - Boitner, neamț. -//- 1860 se pictează icoanele principale, de pictorul Dumitrie Turcu, pentru peșteră și pentru biserică, sub comitetul lui Nedici. Se formează un comitet, în frunte cu teologul Nedici, pentru fonduri. -//- 1860. Alexa Nedici, teologul se călugărește, sub numele de Alexie și ajunge ieromonah. Fondurile strânse se întrebuințează la formarea bisericii din piatră. În acest an, moare călugărul Nedici, răpus de viața ascetică. Se sfințește biserica de episcopul Vârșețului, în frunte cu Dumitru Sola. -//- 1863 - 65. Apare
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
părintele Ioan Ciocan, actualul protopop al Făgărașului, legat pe atunci atât de parohia Dejani cât și de cea de la Pojorta, unde pornise pictura bisericii. La vremea hotărâtă de Dumnezeu, în mod providențial, în anul 1992 au venit în aceste locuri călugări din Moldova, de la mănăstirile Sihăstria și Sihla, reactivând vatra monahală. Locul a fost defrișat și curățat, s-au montat două troițe, Poiana Mănăstirii redevenind loc de pelerinaj. Cu ajutorul credincioșilor din împrejurimi s-au construit câteva chilii și un paraclis în
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
Irapalie "Dălhăuș", au văzut în inima pădurii o lumină neobișnuită și au auzit un glas spunându-le: Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi frați au înțeles că Maica Domnului dorește să se înalțe un sfânt lăcaș; ei s-au călugărit și au pus bazele așezământului monahal, construind biserica cu hramul "Izvorul tămăduirii". Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele "Dălhăuți", după numele celor doi frați Dălhăuș (satul omonim a fost întemeiat mai târziu - un vechi document păstrat la Arhivele Naționale din
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
condus soborul mănăstirii Văratec în perioada 1788-1814, fiind ajutată de duhovnicul Iosif. Ca urmare a faptului că așezământul de la Durău era abandonat, mitropolitul Veniamin Costachi l-a transformat în 1802 în schit de călugări. Ieroschimonahul Petru a adus la Durău călugări de la schiturile din apropiere. Pe la 1830, schitul Durău se afla sub ascultarea Schitului Hangu. Biserica de lemn a schitului s-a deteriorat odată cu trecerea anilor astfel că pe locul unde se afla ea a fost construită în perioada 1832-1835 o
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
anul 1933. În afara stareței mai erau maicile Irina și Alexia. Cele două erau mamă și fiică, tunse în monahism la aceeași dată, într-o impresionantă ceremonie, cum spun martorii oculari. Acum, mama care se împotrivise ca fiica ei să se călugărească i-a urmat exemplul. Fiica ei este stareță și mama îi este ucenică. Credinciosul care se roagă în frumoasa biserică a mânăstirii descoperă comorile culturale adunate aici. Dintre acestea, cea mai importantă este icoana Maicii Domnului cu Pruncul, renumită pentru
Mănăstirea Pissiota () [Corola-website/Science/312494_a_313823]
-
o mănăstire "mai primitoare". Madame de Montespan încearcă să o facă să se răzgândească prin doamna Scarron (viitoarea Madame de Maintenon)care îi ilustrează condițiile grele și suferințele ce o așteaptă în mănăstire, dar Louise nu cedează. Înainte de a se călugări, Louise cere scuze în mod public reginei Maria Tereza: s-a aruncat la picioarele reginei și a spus "crimele mele au fost publice, pocăința mea trebuie să fie publică". La 2 iunie 1674 Louise este primită ca novice în biserica
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
care a avut rangul de arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației (1874-1875). s-a născut la data de 8 mai 1814, în orașul Cernăuți. A urmat studii liceale și teologice la Cernăuți, cu rezultate excepționale. S-a călugărit în anul 1836. Este apoi trimis să-și perfecționeze studiile teologice la Universitatea din Viena (1836-1838). Este hirotonit ierodiacon în anul 1838, apoi activează la Seminarul clerical din Cernăuți mai întâi ca prefect de studii (1838-1840) și apoi ca rector
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
la 1 noiembrie 1916 în Regimentul 29 Infanterie Dorohoi, fiind combatant pe front. A fost rănit la 29 iunie 1917 în luptele de la Oituz, fiind decorat ulterior cu “Crucea comemorativa”, cu baretele Oituz și Carpați. După terminarea războiului, s-a călugărit la 21 mai 1921 la Mănăstirea Slatina, cu numele de Părtenie. În același an, la 22 iulie 1921, este hirotonit ierodiacon de către mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei și numit slujitor la Catedrala Mitropolitana din Iași . În paralel cu slujirea, urmează
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
cu negoțul de produse agricole. Răscoală cretană impotriva stăpânirii turcești determină familia Kazantzakis să se refugieze, pentru doi ani, între 1897-1899, în insula Naxos din Marea Egee. Tânărul Nikos urmează, timp de doi ani, cursurile colegiului francez din insulă, condus de călugări franciscani. Învață franceza și italiana și se familiarizează, prin intermediul lecturilor, cu civilizația occidentală. Revenit în insula natală, își continuă studiile la gimnaziul din Iraklion. Mai târziu, studiază Dreptul la Atena. În 1906 își face debutul în lumea literelor cu eseul
Nikos Kazantzakis () [Corola-website/Science/309034_a_310363]