1,177 matches
-
peste suprafața oglinzii; cînd o luă, era gri de praf. Alți oameni de vîrsta și din clasa lor socială aveau, bineînțeles, o femeie de serviciu. Ele nu puteau face asta pentru că Împărțeau același pat. La etajul superior mai era o cămăruță care le era prezentată vecinilor și vizitatorilor drept „camera lui Helen“; avea un divan de modă veche și un garderob victorian sobru, unde Își țineau paltoanele, jerseurile și cizmele de cauciuc. Dar ar fi fost mult prea complicat, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Paula să meargă spre ieșire. Doamna doctor Hamilton poate confirma că tînăra era Însărcinată. În vreme ce Cabrera inspecta baia, măsurînd pereții cu ruleta, eu am ieșit după Paula. Am traversat amîndoi platforma de scînduri și am intrat din coridor Într-o cămăruță. Aici focul se dezlănțuise cu și mai multă furie. Rămășițele Înnegrite ale unei păpuși mari zăceau pe podea, aducînd cu un copil incinerat, dar torentul de apă revărsat pe acoperiș cu furtunul ștersese toate celelalte urme ale persoanei care ocupase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cât durau jocurile miilor de oameni care veneau periodic în speranța că, cunoștințele lor din Semantica Generală aveau să le câștige dreptul de a migra pe Venus. Fiecare individ susținându-și testul, singur, într-unul din cele o mie de cămăruțe confortabile, separate... Remarcase de la început ceva deosebit în atitudinea lui Lyttle, în felul în care-și ținea corpul, capul. Adevărul era că folosirea zilnică a cunoștințelor de Semantică Generală dădea o astfel de atitudine majorității oamenilor. Dar aici se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
numai o confesiune îl putea salva de însușirile speciale ale acestui pui de drac... Numele pe care reuși cu greu să-i distingă - Gorrold - se dovedi a fi un individ de pe lista lui Blayney, cu cei două sute de susținători din cămăruța din dos. Iar Gosseyn, care se dusese drept la biroul acestuia, stătea acum în picioare, ușor nedumerit, privind la trupul mătăhălos și figura insolentă a lui Gorrold. Pentru că nu era frumos să transferi dodecimal o persoană așa de subțire îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
începeam să aflu că minciunile sfruntate loveau cel mai bine (sau, ar trebui s-o spun, cel mai rău). Ne-am despărțit fără scandal și fără să fi făcut nimic. Poate ceva totuși s-a întâmplat, eu descuiam seara o cămăruță în pivnița blocului, ei îi plăcea să vină după ore pe la mine (o ascundeam de părinți; așa se proceda atunci), cine mai poate ști și cine mai are timp să-și aducă aminte? Acolo se-adunau iarna și prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
totul, totul! Chiar astăzi!“ Ajunseseră de-acum în dreptul casei lui. VIIItc "VIII" Apartamentul lui Ganea se afla la etajul al doilea, spre el ducea o scară foarte curată, luminoasă și largă, și era alcătuit din șase sau șapte camere și cămăruțe, foarte obișnuite de altminteri, dar în tot cazul prea scumpe pentru buzunarul unui funcționar familist, chiar dacă ar fi avut el și o leafă de două mii de ruble. Însă apartamentul era destinat chiriașilor, cărora li se asigura masa și menajul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care începea chiar din vestibul. De o parte a coridorului se aflau cele trei camere destinate a fi închiriate unor persoane „cu recomandații speciale“; pe lângă acestea, pe aceeași parte a coridorului, chiar în capătul lui, alături de bucătărie, mai era o cămăruță, cea de-a patra, mai mică decât toate, în care era instalat însuși generalul în retragere Ivolghin, capul familiei, care dormea pe o canapea lată și era obligat să intre și să iasă din apartament prin bucătărie și pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai mică decât toate, în care era instalat însuși generalul în retragere Ivolghin, capul familiei, care dormea pe o canapea lată și era obligat să intre și să iasă din apartament prin bucătărie și pe scara de serviciu. În aceeași cămăruță locuia și fratele de treisprezece ani al lui Gavrila Ardalionovici, gimnazistul Kolea; și lui i se hotărâse să se înghesuiască aici, să învețe, să doarmă pe cealaltă canapea, foarte veche, îngustă și scurtă, pe un cearșaf găurit, și misiunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
proastă și se limitează doar la vreo 30 de cuvinte, câteva lozinci naziste, cu care de altfel am amuzat acele două nemțoaice tinere - una chiar avea o bunică ce plecase din Transilvania noastră. Dar astea se întâmplau când locuiam în cămăruța simpatică la etajul al doilea al unui cămin studențesc din Geneva), de care eu cred că în mod intenționat m-ai privat atunci când ai ales acest format simpatic, nu zic nu, dar restrângător al cărților poștale. Mă aflu în hotelul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
că poșta internațională pentru trei sectoare ale „orașului european“ numit București fusese transferată (temporar? definitiv?) într-o încăpere din spate, în ceea ce noi, copiii comuniști denumeam „curtea blocului“. Am rămas în așteptare timp de o oră și jumătate într-o cămăruță de 1,8 pe 4 metri, bănuiesc o fostă ghenă de gunoi. Mulți pensionari care primeau colete din străinătate, de la copii, arzând de nerăbdare să intre în posesia cutiei de carton purtând însemnele Poștei Canadiene, în cele mai multe cazuri, proletari. I-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
povestire din Oamenii din Dublin, de James Joyce, Cei morți. Începutul povestirii este următorul: Lily, fata portarului, pur și simplu nu se mai putea ține pe picioare de atîta alergătură. Nici n- apuca bine să conducă pe un domn în cămăruța dindărătul oficiului de la parter și să-i ajute să-și scoată paltonul, că iarăși țîrîia soneria la ușa holului și trebuia s-o rupă la fugă prin coridorul deșert, ca să-i deschidă altui musafir. Noroc că nu trebuia să aibă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dintre mândrii și simpaticii mei colegi, unii dintre ei mari scriitori, nu a protestat atunci, cum nu au protestat nici timp de patru ani În care „am stat pe drumuri”, cum se spune mă rog, (am fost primit În vreo cămăruță În casele de creațieă și nici nu s-au sesizat prea tare de faptul că aproape două decenii nu am avut un venit fix În România, ca toți cei de seama mea din vârful literelor române! La replica sarcastică a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
hoteluri, de care e plin „Cartierul Latin”. Apoi, prin grija soților Cornea, Aurora și Aurel, care mi-au prezentat un francez de origină rusă, Nicolas Viasnoff, acesta, cu un efort financiar și sentimental ieșit din comun, mi-a aranjat o cămăruță la mansarda unui imobil vechi, rue de l’Abbé Groult, În al cincisprezecelea arondisment. Vă imaginați emoția fericită, apoi, a călătorului literar, invadat de aprehensiuni multiple, dar și de vise literare, care, poposit În capitala literară obosit, cu mașina sa
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apăsat de gloriile sale trecute și știind că dinspre viitor (cu atât mai puțin din altă parte!Ă nu va mai putea sosi nimic care să mai amintească măcar de un Montaigne, Balzac, Baudelaire sau Proust!, m-am izolat În cămăruța mea de pe rue de l’Abbe Groult, În al XV-lea, colț cu fermecătoarea și vechea rue du Commerce (În piesa mea Bătrâna doamnă și fluturele, scrisă acolo, se află o scenă inspirată de cel mai vechi bistrou de pe această
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trebuit să meargă pentru anumite chestiuni la Constantinopol. Noii misionari i-au continuat opera cu promptitudine. Au terminat biserica din București, prima biserică catolică în acest oraș, viitoarea capitală a României; apoi au construit alături un mic convent cu cinci cămăruțe, fiind ajutați pentru aceasta chiar de domnitor și de boieri. Ambasadorul Franței la Constantinopol a cerut să fie pictată o icoană frumoasă a Maicii Domnului pentru această biserică, pe cheltuiala sa, pe care Prefectul Misiunii a trimis-o la București
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Spre bucuria sălbăticiunilor. În nordul Moldovei avea pușcă doar Ion Saldaru și era nedespărțit de aceasta. Avea reputația de cel mai calic om din Europa și poate chiar din Eurasia. Căsuța, care adăpostea o droaie de copii, avea o singură cămăruță, ocupată de un soi de sobă zidită și care servea și de pat comun. Soba încălzea cărămizile, făcute din cenușă, nisip și lut, care constituiau suportul imensului pat. Chiar înveliți cu două-trei bulendre căldura emanată de pat era totuși plăcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
răspunde Mitropolitului: Cu adevărat a înviat! Ciocnește ouă roșii. Radiază de fericire! A învins! Mai respiră oxigen și spune triumfător celor dragi: Ați văzut? Am învins! Hristos a înviat! Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele care formau acoperișul și conserva întreaga structură sărăcăcios încropită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în liniște. Aici era și dormitorul întregii familii. Cu animalele la un loc era mai cald și mai economic în vremurile geroase. Evident că se curăța zilnic întregul ansamblu și izvorul ducea în hăurile munților dejecțiile cu grijă eliminate. Din cămăruța mea, pe un geam cu închizători contemporane lui Napoleon, privesc cu nesaț vîrful Buchet. Încerc o pace pe care de mult n-am mai cunoscut-o. Nu vreau cafea, nu vreau apă, de fapt n-am nevoie de nimic. Afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în uniforme colorate și cu șepci. Erau școliți și foarte amabili, adică zîmbăreți. Trebuiau să rîdă tot timpul. Ori Pedro nu putea face asta. Avea o familie cu cinci copii, cu soacră, cu mamă și o mătușă. Mătușa avea două cămăruțe și un hol-bucatărie. Toaleta era în curte. O foloseau toți din căsoiul în care stăteau și n-o curăța nimeni. Cît era ziua și noaptea de lungă, Pedro se gîndea cum să iasă din necaz, să ducă și el o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bătrînul sare să-i facă reclamă. O scoate de pe perete și încearcă să șteargă praful așezat, ca la el acasă, pe mica reptilă. Se întreține ușor, cu o perie și cu o cremă incoloră pentru pantofi... Mă invită într-o cămăruță întunecată bine. Atunci văd că ochelarii lui corectează multe dioptrii! Cît costă? întreb oarecum dezinteresat. Treizeci de dolari, spune cu ezitarea omului care o să mai lase din preț. Dintr-un tub scoate o cremă incoloră și o întinde pe micuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
onora bunurile libertății. Îndeosebi, trebuie să păstrăm cuvântului scris privilegiul pe care-l are." Dacă adăugăm gesturile individuale de mare generozitate (G.M. Zamfirescu l-a cules de pe drum pe Bogdan Amaru, abia ieșit din sanatoriu și l-a găzduit în cămăruța lui din podul teatrului, Sadoveanu l-a recuperat pe "dezamăgitul" Panait Istrati "vino la mine, la Iași, bre, omule necăjit..." Sandu Teleajen l-a debutat pe banii lui pe G. Lesnea etc. etc.) înțelegem cum și de ce s-a organizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
când pentru doi- trei metri de stambă jegoasă stăteai la rând o noapte întreagă să poți să o cumperi, că nu-ți dădea mai mult, sau să ne aducem aminte că de unul singur sau cu familia dacă găseai o cămăruță cu chirie era plină de păduchi sau de ploșnițe, fără foc, fără geamuri, sparte sau stricate de bombardament, cu o lampă de gaz care fila de te îneca fumul. Despre opaiț n-au auzit tinerii de azi, iar dacă au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
aleea pietruită, care mergea spre treptele de piatră de la intrare și te ducea spre un grilaj de fier, deschideai portița acestuia și coborai vreo zece trepte în capătul cărora, jos, ajungeai în fața unei uși duble. Din spatele acestora, dădeai într-o cămăruță dreptunghiulară, care avea cam 6/7 m, două paturi înguste, lângă cei doi pereți mai lungi, o măsuță cu două scaune, o sobiță de metal pentru lemne și cărbune și un dulap pentru haine, ca garderobă, în partea opusă. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vara trecută. - Zlate ce face? - Ie vai de steaua lui, ie amărât tare. Nu mai are nici turiști, nu mai vine nici dracu’ la el. Stă cu gura căscată la mine să-i dau să bea. Ne-a băgat În cămăruța aia cu două paturi, unde stăteam noi, mai știi? - Îhâm. Nu-i rău acolo. - Și tu, vere, ce dracu’ mai faci? - Am ieșit și io nițel la plajă. - Te-ai mai coșcovit, eh, ai Îmbătrânit de când nu ne-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plecat din Cluj, mi-am luat o valiză, am urcat în tren, a fost o iarnă groaznică atunci, și mi-aduc aminte că am făcut aproape două zile până la destinație. În prima noapte am dormit acolo, la unitate într-o cămăruță mică de încăpeau doar un pat și o sobă. Dom'le, în noaptea aceea era să mor acolo! De fum. Sub mine era cancelaria Comandantului Batalionului III și un căpitan, Țenea Ștefan (care a ajuns apoi Comandant la Compania aprovizionare
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]