2,654 matches
-
numi simplu „oameni” și educația unitară a celor care nu s-au născut încă, va stârpi din suflete buruiana răului, crescută în fiecare dintre noi din sămânța nedreptății. - Bravo! întrerupse încântat piticul dinlăuntrul meu și recăzu să adoarmă iar, cu căpățâna rezemată pe zăbrelele coastelor mele. Până atunci, cugetai întunecat, vom crăpa ca ploșnițele, înăbușiți de gaze, contaminați de ciumă. În orașele cu hecatombe de cadavre, moartea obosită, dominând din înălțimea stârvurilor împuțite, va rânji, trecând prin coasă caravanele de șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trăit-o în toată frumusețea ei. Bălanul acesta pleșuv avea în privire expresia pruncului cu degetul în gură. Mustața lui închipuia un semicerc blond și bine împlinit, pornit din josul nărilor, peste gură, înspre bărbie, până lângă vârful ei. Cu căpățâna mare și rotundă, cu pince-nez-ul înfipt mult prea jos de rădăcina nasului bombat, cu pleoapele lăsate cât jumătatea doileului, de sub ale căror gene spălăcite, perechea unor ochi de crap, priveau imobili pe deasupra ochelarilor, Peter Altenberg a trecut viața prin imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în guler. Susținea că și-a recăpătat graiul numai de câteva minute: din momentul în care a fost lovit de piatră. - „Sunt fericit”, exclamai în scurta pauză intervenită. - „Mă interesează enorm cauza subitei dumitale fericiri”, rânji dânsul, clătinându-și admirativ căpățâna și gesticulând cu amândouă mâinile: „Sunt opt ani de când mi-am pierdut graiul”, urmă el. În intervalul ăsta am rumegat mereu primele trei litere ale alfabetului. Învățasem chiar să le pronunț și hotărâsem să scriu o carte de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de sânge, întinsă pe dușumeaua grajdului, însă izbea și cu picioarele. Mă uit sub coadă și văd altă căpățână, prea mare să iasă. S-a scremut vaca din toate puterile și n-a izbutit nimic, până nu m-am opintit să trag de frânghiile aduse pe dinăuntrul ei”. „L-am scos mort!” încheie dânsul. „Dar unul a scăpat”, susținui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe toți! hohotește el. — N-ai picioarele așa de scurte, Burgess, se scapă Minnie, apoi roșește violent. El o privește curios. — Mda, În tranșee ai și avantaje dacă ești scund, spune el. Ai mai puține șanse să ți se vadă căpățâna peste margine când te urci pe bordură ca să tragi. Atunci cum de-ai fost rănit? Întreabă Minnie cu Îndrăzneală. — Păi a fost un proiectil de mortier, răspunde el, descriind cu mâna traiectoria abruptă a unei salve de mortiere Înălțându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
După care urma încă un principiu. Piftia - la el se numea piftie - trebuia obținută din fălcile grase, din rât și din urechile groase, să se închege numai și numai de la sine. După care începea să celebreze procesul de preparare a căpățânii de porc înjumătățite, care trebuie să fiarbă molcom și acoperită de saramură la foc mic, într-o oală spațioasă, două ore bune, timp în care cuișoarele și frunzele de dafin, precum și o ceapă netăiată, urmau să-i dea un prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am făcut economie de furie și obidă care, în vremuri de neputință față de puteri violente, s-au dus pe apa sâmbetei și le-au prilejuit astfel revoluționarilor numiți ulterior șaizecișioptiști pancarte roșii de furie. La extragerea oaselor din jumătatea de căpățână, elevul a urmat însă sfaturile maestrului. Cu ambele mâini ridicate în aerul nemișcat, el ne-a arătat cum, după fierbere, trebuie desprinse carnea răcită de pe oase, râtul de pe zgârciuri, gelatina de pe urechile deosebit de productive în această privință și de pe piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
epoca barocă - cel pentru care totul era deșertăciune, Andreas Gryphius și Martin Opitz, înainte să-l răpună ciuma, dar și țiganca Courasche alături de Grimmelshausen, pe când acesta încă se mai numea Gelnhausen -, lăsau rareori să mai rămână ceva din piftia din căpățână de porc. Uneori era servită ca antreu, alteori ca fel principal. Rețeta, însă, rămânea aceeași. În timpul celor două ore care se scurgeau atât de repede, maestrul meu avea de povestit și multe alte lucruri despre scroafe, vieri, purcei de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin Laos, Indochina, iar acum se joacă de-a fiul rătăcitor... Abia pe drumul spre cea mai propiată gară mi-a surâs norocul. Cumnata țărăncii ne-a ajutat să cărăm la gară, cu un cărucior de mână, sacul cu cartofi, căpățânile de varză, calupul de brânză, halca de slănină luată ca pradă și cine știe ce mai adunaserăm noi - o pungă de fasole uscată cu bobul mare? La lumina lunii, am pornit-o pe drumul de țară care la început urca ușor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rareori se întâmpla ca refugiații și evacuații să fie primiți de bună voie. Mai ales acolo unde nu existau nici un fel de pagube vizibile, iar casa, grajdul și hambarul se sprijineau parcă netulburate pe dreptul de succesiune; în plus, nici unei căpățâni de țăran din partea locului nu-i fusese clintit un fir de păr - mai ales acolo oamenii refuzau să accepte că războiul ce fusese atâta vreme ridicat în slăvi ca victorios, a fost pierdut, împreună cu cei păgubiți. Numai fiindcă fusese obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de golul arhiplin al unei arte superficiale. Iar apoi eu aș avea voie, ca gazdă și bucătar, să-i bucur pe oaspeții mei cărora moartea le-a dat permisie. La început, s-ar servi o supă concentrată de pește din căpățâni de batog, asezonată cu mărar proaspăt. Pe urmă aș putea să pun pe masă o pulpă de miel împănată cu usturoi și salvie, cu garnitură de linte dintr-o fiertură aromată cu măghiran. Brânză de capră și nuci la desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Da mandea nu, io sunt dă fabricație specială și nu-s ca numitoru comun: i-am dat nainte cât mai patruped pân tenebre ș-am dășchis fiecare breșă cu cucuiele care Încă mă mai doare rațiunea socială, adică firma A. Căpățână. Am strâmbat dân nas, am sucit clanța și pă loc, mamma mia, auz că În imobilu care nu iera În iel nici un suflengăr urca liftu. Un Otis cu gabaritu mărit! Marea chestie iera să mă asigur dacă iera borfașii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca mobilele făcîndu-ne contemporani cu trecutul. Și am putea construi cu strămoșii un far transparent lăsînd lumina să se prelingă printre trupurile lor; sau, ne-am putea, în vizită, lăsa pălăria pe căpățîna înțepenită a vreunui soț răposat. Poate că Doctorul va născoci ceva aidoma hibernării artificiale ca să putem păstra chiar viața înăuntru! Ne-trecerea în neființă, o scurtcircuitare a timpului. V. din spital devin pentru o vreme o parte a unui astfel
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și din poșetă, iar el le duce pe ea și pe Patty Chesimard În debara, culegîndu-l pe drum și pe Gilbert Escobar din bucătărie. Gilbert opune rezistență - uite urmele de tîrÎre, plus oalele și tigăile căzute pe podea. Una la căpățînă, pac, trosc, băltoaca aia mică de sînge pe care o vezi acolo, delimitată cu cretă. Seiful este descoperit sub tejgheaua bucătarului. Una dintre cele trei victime angajate În local Îl deschide - remarcă, te rog, monedele risipite. Pac, trosc, după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
odihnă În urma epuizantului efort. Trebuie să fi leșinat din cauza anxietății, pentru că adrenalina a fost cea care m-a trezit la ora cinci și jumătate dimineața. Am sărit din pat. Nervii Îmi fuseseră Încordați la maximum toată săptămâna și-mi simțeam căpățâna pe cale să explodeze. Aveam la dispoziție exact o oră și jumătate ca să fac duș, să mă Îmbrac și să Îmi croiesc drum de la clădirea mea stil dormitor al unei frății studențești, aflată la intersecția 96 Street cu 3 Street, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu de o durere ascuțită, doar de genul acela de durere nebuloasă și persistentă căreia nu Îi poți găsi cauza, dar care știi că o să devină tot mai intensă, tot mai intensă, până când fie reușești să leșini, fie Îți explodează căpățâna. În nebunia atâtor telefoane de peste ocean, care produseseră atâta neliniște și atâta panică, uitasem să petrec treizeci de secunde dintr‑o zi Întreagă sunându‑l pe Alex la ora la care mă rugase să‑l sun. Uitasem pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încăpere cu mine, m‑a sunat pe celular ca să Îmi ceară un pahar de San Pellegrino. Din clipa aceea, telefonul a sunat cam la vreo zece - douăsprezece minute și fiecare apel Îmi transmitea un nou val de durere direct În căpățână. Țârrr. „Fă‑mi legătura cu domnul Tomlinson la telefonul lui din avion“ (am constatat că B‑DAD nu răspunde la telefonul lui din avion după ce am sunat de șaisprezece oriă. Țârrr. „Vorbește cu redactorii de la Runway care se află la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care scotea apă din gârla despletită a Gegiei, nu ostenea niciodată. Șuvoaiele repezi, pe care le alimenta roata cu cupe a bostănăriei, unduiau printre tufele sumețite de pătlăgele, de ardei, de vinete, printre curpenii de pepeni, cu frunze țepoase, printre căpățânile rotunde de varză... Parcă erau duse de o bătăioasă bucurie... Da' norocos, ca la pepeni, cum e el, greu să mai afli pe altul sau în altă bostănărie!.. Potop de roadă! oftă el cu invidie. Numai că... era zgârcit! alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ducă-se pe pustii, fiind bolnavă de dropică. Scoteau doctorii din ea, câte un lighean de zeamă roșie, în două cu cheaguri negre, ca sâmburii de pepene. Petrea Păun vindea câte o haraba uriașă, vârfuită cu ovale și verzi căpățâni de pepeni, îndesându-și bancnotele în chimir, până a le da doctorilor, care scoteau, iarăși, cu o siringă lungă, lichide roșii, din pântecele Iustinianei. Păun dădea și de pomană, totdeauna, mai cu seamă miercurea și vinerea și în zilele luminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nemțește. Mai mult de atât, auzind mereu, pe grăsunele în halat, de la bucătărie, pomenind, ca într-un refren, ceva despre o mâncare Erbsen mit Speck, desluși că e vorba de mazăre cu slănină, meniu neabătut, pe care soldatul având pe căpățână casca teutonică îl întâmpina după instrucție la Gulaschkanone. Fiind sătul până peste cap de respectiva tocană, ce i se răsturna cu polonicul în gamelă, neamțul valid ori cel rănit primeau mâncarea, cu zilnice și năstrușnice bombăneli. Ba, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu primejdie, am scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându-i pe toți, ai noștri, cei de față, aflați în mare cumpănă Iar Enea Căpută și-a ridicat cu greu căpățâna, întocmai ca un bivol din cei bătrâni, arătându-ne, în țărcalanul luminii lămpii, obrazul înrămat de suferință și de disperare, spunând Da' mai îngăduie-mă, măi, Daniele, fiindcă asta mi-e meteahna mea, că fără să mă căptușesc pe dinlăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de pivnițe mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci din Țara Sfântă, cu sugiuc cleios și halva marmorată de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de vechime în butii cu doage de stejar, cu roșcate coarne de mare și curmale aurii și cu alte mărfuri, precum cafeaua, untul, uleiul de calitate și uleiul de măsline, scrumbia de Dunăre, pastramele, șuncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ordine, Vladimir se așternu drumului spre casă. De la ieșirea din autostradă, pe ruta secundară către aeroport, se înșiruiau țărănci din Moldova cu funii de usturoi adus la vânzare. Pentru prima dată văzu la ele, pe un scăunel, cununi împletite de căpățâni de usturoi, de care era proptit un dreptunghi de carton cu un slogan promoțional cu totul neobișnuit în trecuta orânduire: usturoi de la Mărăția, întărește inima și bărbăția! După broboada comerciantei destul de tinere, o identifică a fi de pe Valea Siretului, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un surâs larg, dantura sa orbitor de albă, indică obstacolul imaginar, imposibil de trecut cu vederea, al masivului păduros, ce-și unduia penajul verde de pasăre uriașă, până departe, pe creasta zimțată fumuriu a Munților Violeți. Un individ blond, cu căpățâna cioplită parcă în unghiuri dificile, precum la statuile de piatră din Insula Paștelui și, de la gât în jos, având mușchii reliefați peste tot, încât părea un manechin gonflabil din cauciuc se îndreptă cu pași mlădioși spre coborâre. Întrebă în treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acum, ne privim prostește unul pe celălalt. Din spatele meu apare Leac, trece de mine, ajunge lângă canapea, Îi Întinde mâna, ea Îl apucă delicat, de parcă ar vrea să coboare dintr-o caleașcă. Râde, ridică un picior și-l trece peste căpățâna senatorului, saltă scurt pe celălalt, Își pierde echilibrul, Leac o prinde În brațe, n-apucă s-o țină lângă el prea mult, Andreea alunecă, se unduie galeșă, patinează. E mai trează decât credeam, se mișcă bine, trece de mine, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]