2,073 matches
-
ochii ațintiți pe sculele lansate, căci nu mai aveam răbdarea să servim prânzul liniștiți, fără să ne pese de pescuit. Ne amăgeam cu gândul că la cină vom avea masa principală. Numai cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume, de colegi, familie, șefi, sau subordonați. Eram doar noi doi și natura... Pomii, cu frunzișul lor verde și răcoros, nu lăsau să pătrundă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
muncind pe digurile faraonului, și nu mai veneau să muncească pământurile sale. Asta îl înfuria, și punea slugile sale să provoace cât mai multe șicane evreilor din satul vecin, fie să le distrugă cumva ogoarele cu turmele sale lăsate fără de căpătâi să hălăduiască pe ostrovul evreilor, fie luând uneori cu japca din vitele evreilor pentru diferite pricini oricât de mici. De bună seamă, aceste fapte supărau cât se poate de mult pe evreii din sat, dar aceștia știau deja că nu
FĂCLII PE NIL (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376211_a_377540]
-
te las câteva momente să te odihnești și vorbim mai târziu. Nu își dădea seama dacă el ieșise din încăpere sau nu și nici nu reușea să își stăpânească relaxarea din ce în ce mai profundă a mușchilor. Se rezemă de perna uriașă de la căpătâiul patului și privi în sus. Părea că tavanul se deschisese, dezvăluind pășuni verzi scăldate într-un soare limoniu, șiruri lungi de oi încă netunse, cu blana atârnându-le mițoasă printre picioare și câini alergându-le sprinteni către țarcurile deschise. De după
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
seara Cu pași de joc zăpezile de-april Și răsturnam tot cerul din oglinda Unui surâs când zborul mă striga... Uitasem și de soarele din tinda Amurgului și cum mai alerga În jurul mesei noastre-n trei picioare O bucurie fără căpătâi Fiindcă ne-aveam... Uitasem ce ardoare Mă întorcea la dragostea dintâi De fiecare dată când cuprinsul Mi se scria cu-n dor nemărginit... Uitasem cu desăvârșire visul Ce ne-a-mprimăvărat când ne-a-ntâlnit... Uitasem ...Mi le-am amintit pe toate Și că
AMNEZIE de AURA POPA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379770_a_381099]
-
ca fiind sec subînțelese într-o fizică cuantică alternativă poate nici măcar complementară, fiind rearanjată-n virtutea unor formule noi, neașteptate. Faptul că există „Ritualul său” nu face decât să întărească justificata convingere în sensurile necesare pentru a fi puse la căpătâi de orișicare drum ales... „Până la urmă/ E un alt început/ Și/ N-am încotro/ Sub tăcere/ Nici un drum nu mă duce la tine/ Mai devreme decât azi/ A apus steaua mea/ Și cu cât mai sus mă sui/ Cu atât
UN DEMERS NECESAR ÎNTR-UN EXCURS DELOC ÎNTÂMPLĂTOR PRIN GRĂDINILE MINŢII DE DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374753_a_376082]
-
limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă și gura mincinosului aduce sufletului moarte” (Cartea Înțelepciunii lui Solomon, 1, 11-14). Și precum aceste învățături, sunt mii și mii în Cartea Cărților, Cartea noastră de căpătâi, doar să ai răbdarea și bunăvoința să le descoperi și să ți le însușești. Dar și mai interesant este un citat, tot din această sursă, despre Viață și Moarte: „Nu vă grăbiți moartea prin rătăcirile vieții voastre și nu atrageți
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
ia cuvântul, domnul Marian MALCIU - scriitor, prezent la Pădureni în calitate de invitat special pentru prezentarea volumului și a autoarei, domnia sa oferă întâietate Preacucernicului părinte Burlacu Claudiu Ștefan, rugându-l să binecuvânteze cinstita adunare și evenimentul literar. Se începe rostirea Rugăciunii de căpătâi, „Tatăl nostru”, toți cei prezenți unindu-și glasurile cu ale părintelui, moment de mare emoție și împlinire. Apoi, părintele dă curs binecuvântării și face vorbire despre autoare, despre felul în care aceasta este cunoscută din întâlnirile prilejuite de vizitele acesteia la
CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE CARTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371655_a_372984]
-
scufundă esența în adevărurile pure pe care le oferă cititorului în forme personale, rezonante cu sufletul ei. Barierele în versificație își pierd relevanța, este adepta unui edificiu bine făcut, construit după dorința tumultului ei interior. Poemul "răzbate" este scrierea de căpătâi a volumului. Cuvântul se naște ca Har Divin, curs prin mâna Annei Marie. Ea este aleasă să înlănțuie cuvinte într-o formă cât mai plăcută, atunci când sunt eliberate de traume sufletești infernale. „...privesc durerea ca pe o păpușă infinit maternă
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
a căror licărire aproape a pierit. „Nu mă lăsați să mor”... se aude din nou o șoaptă în liniștea salonului și atunci mama tresare ca dintr-un vis, ridicându-și privirea deznădăjduită și lăsând-o să curgă în gol, peste căpătâiul patului, peste pereți, departe în asfințit. Asistenta iese o clipă și revine cu pași apăsați ținând în mână o seringă. „Tratamentul de ora 8”, explică mai mult ca pentru ea întrucât pacienta aproape a adormit iar mama continuă să privească
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
o zi de-ai sta, Prin ploaia de petale să umblăm Și tainic să m-ascunzi în palma ta, De puntea către lume, să uităm. Și aș mai vrea să-mi dai o noapte, Iar brațul tău să-mi fie căpătâi, Să mă-nvelești în mii de șoapte, Obrazu-nmiresmat, să mi-l mângâi. Însă cu nonșalanță iarăși pleci, Lăsând singurătatea și tăcerea, Prin liniștea haotică a gândurilor reci, În vălul de tristețe, îmi înfășor iubirea. Și-n clipa de tristețe când
CLIPA DE TRISTEȚE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375688_a_377017]
-
Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când... Când ziua-și cerne clipa pe geana de amurg Pe pleoape, în cascade, vin inserări ce curg. Adun pe palme cerul să-l pun la căpătâi, Printre mătăsuri fine, în noaptea cea dintâi.. Când nopții îi e foame de geana de lumină.. Aștept un vis, clădit pe ziua ce-o să vină. Să-l împletesc, zâmbind, fâșie cu fâșie, Cunună să-ți așez pe-a inimii câmpie
CÂND... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375765_a_377094]
-
vrut să rămână în trupul aproape uscat, dar...acum...Gâjâiturile sacadate scădeau în intensitate și ritm: - â...â...â... Ti-a pierit glasul, tată socrule? Să-ți fie clar! Nu-mi cheltuiesc eu bruma de pensie ca să-ți vin la căpătâi. Nici la priveghi, nici la-nmormântare. Direct la notar. Vreau moștenire, vreau partea mea! Dacă fie-ta n-o să vrea, o cotonogesc, o trimit la tine. Când mai era ceva de cărat de-acolo...mă mai deplasam. Scoteam cheltuielile de
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MAICĂ FĂCĂTOARE DE MINUNI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului 15 August, mereu... Acest poem în sinea lui se frânge Pentru tine, Duh de Dumnezeu, La căpătâiul tău Iisus iar plânge Și lacrimile ard în versul meu... Cu sufletul de Poezie plin Ca floarea hohotind între petale Lângă icoana Plânsului mă-nchin Acum, în Ziua Adormirii Tale! O, Maică Făcătoare de minuni, Fecioară Născătoare de Hristos, Din
MAICĂ FĂCĂTOARE DE MINUNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379308_a_380637]
-
și vei rămâne-Mama Lui! Vindecătoare fie-aceste ploi, Clipa de-Aici miroase a tămâie, Tu roagă-L să se-ndure pentru noi, Apocalipsa lumii s-o amâie... Copilului IISUS poate i-e Dor Dumnezeiesc la piept să îl poți strânge, La căpătâiul tău mântuitor De bună seamă că acum El plânge... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Maică făcătoare de minuni... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2054, Anul VI, 15 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia
MAICĂ FĂCĂTOARE DE MINUNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379308_a_380637]
-
pline de avânt. Poetul Nicu Doftoreanu caută ”calea-mplinirii în toate”, conștient fiind că timpul rămas este prețios și neînduplecat, totodată, că ”esența fericirii” nu trebuie risipită. ”Doresc să te alint, iubito!,/ Și să-ți promit că țelul meu de căpătâi rămâi,/ Chiar dacă simt cum ceasul biologic / Mă-mpinge logic spre teren minat,/Pe care timpul l-a marcat / ...Premeditat”... Lirismul capătă nuanțe tensionate, uneori, sufletul sensibil se zbuciumă, îți ascunde lacrima târzie, sperând că o nouă dimineață îl poate salva
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
tale, Mă torturai lăsându-mi dorințele-aprinse Și plecai! Ce dor îmi lăsai iubite și ce jale! Îngenunchiată în lacrimi te rugam să rămâi, Dar îmi lăsai numai dorul de tine aprins, Aș fi dat orice atunci, de-aș fi avut căpătâi Trupu-ți în clocot zvâcnind, de mine cuprins. Nemărginirea și infinitul doream să le-ating, Să pot să le gust cu trupu-ți și cu buzele tale, Să mă plimb prin iernile cerului, apoi să te ning Cu plăceri albastre, iubite, și
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
le-au avut. Se poate face istoria diferitelor expresii religioase. Dar hermeneutica este descoperirea sensului din ce în ce mai profund al acestor expresii religioase“, pe care Mircea Eliade o numește „creatoare“. „Reconstruirea sensului primordial, expus riscului căderii «în profan» a fost grija de căpătâi a lui Eliade“. Totul pornește în opera lui Mircea Eliade de la mit, care: „povestește o istorie sacră, adică un eveniment primordial care a avut loc la începutul timpurilor și ale cărui personaje sunt zei sau eroi civilizatori. De aceea mitul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
țigani aurari, ursari "care merg din oraș în oraș și din sat în sat cu urșii pe care-i prind de pui din Carpați și pe care-i învață diferite dansuri". Există lingurari și lăieși, oameni fără Dumnezeu și fără căpătîi. Aceștia din urmă sînt, după Kogălniceanu, cei mai corupți. Ei sînt liberi să se ducă unde vor, plătesc un tribut anual statului și își pasc caii în apropierea satelor. Sclavii particulari aparțin mănăstirilor și boierilor. Ei se împart în două
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se bazează pe ele când cere de la Poartă reintroducerea domniei naționale, și Divanurile ad-hoc n-au găsit alte arme mai puternice înaintea Areopagului Europei decât tot pe acestea. Așadar "independența", precum o numim astăzi, nu este un "copil găsit" fără căpătâi și fără antecedente, ci un prinț care dormea cu sceptrul și coroana alături. Căzută în desuetudine prin necumpănitele acte ale lui Dimitrie Cantemir și a generalului de cavalerie Toma Cantacuzino, neatârnarea noastră a fost pururea reală, ca drept pururea în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
toate păsurile și toate nenorocirile ți s-ar întîmpla încai sans phrase. Daca ți se-ntîmplă fericirea de-a muri, ea e unită cu neplăcerea că unuia din pretinșii amici îi va veni mâncărime de limbă și-ți va ținea la căpătâi un discurs cât toate zilele; daca te lovește vreo nenorocire, părerile de rău ale cunoscuților, după cari în genere se ascunde părerea de bine, îți mai îngreuiează încă sarcina vieții. Nu a fost lipsit de isteție muritorul acela care, pentru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a zidului cetate ("Căci piatra / nemuritoare-i în zidirea eternă" Decebal, dramă), fie ca măsură a travaliului creației, ca operă a spiritului uman ("...Arta care din pietre durerile cheamă, / Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat..." Povestea magului...). Piatra devine însemnul de căpătâi al existenței omului fără de care dispare în oarba uitare: "Ș-acela între oameni devină cel dintâi / Ce mi-o răpi chiar piatra ce-oi pune căpătâi..." (Rugăciunea unui dac). Care este însă rezistența, durata stâncii/pietrei, de care se agață
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pietre durerile cheamă, / Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat..." Povestea magului...). Piatra devine însemnul de căpătâi al existenței omului fără de care dispare în oarba uitare: "Ș-acela între oameni devină cel dintâi / Ce mi-o răpi chiar piatra ce-oi pune căpătâi..." (Rugăciunea unui dac). Care este însă rezistența, durata stâncii/pietrei, de care se agață omul eminescian, în eternitatea universului? * Tușele în care poetul-sculptor "lucrează" imaginarul muntelui sunt adevărate reverii ale pietrei: termenul de "stâncime" creat în acest cutremur al formelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
restaurant Miorița. Insula Trandafirilor urma să fie transformată în helioport. Lacul Morilor în pistă pentru hidroavioane. Proiectul mai prevedea herghelie, terenuri de tenis, piscine. Grotesc și deriziune. Ca și cum ipochimenul nu s-ar fi născut la sat. Ca și cum cartea lui de căpătîi (marxistă) n-ar fi fost alianța frățească, vezi bine, dintre muncitor și țăran. Memoria milenară a acestuia din urmă, materializată de oameni luminați în perimetrul bucureștean de ruralitate ancestrală, la cheremul unui... Dar mai poate fi luat în discuție discernămîntul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
împrejurări, țăranii părăseau satul adeseori în mod ilegal, fugind în orașele mai mari, în special în capitală, unde își pierdeau urma, găsind scăpare fie în corupția poliției, fie în protecția unui stăpân influent, fie intrând în rândul numeroșilor „oameni fără căpătâi”, pe care poliția n-a reușit niciodată să-i înregistreze pe toți. Fuga le crea însă o existență precară; de aceea țăranii foloseau un procedeu prin care reușeau să escamoteze prevederile restrictive ale strămutării, forțând într-o oarecare măsură lucrurile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din orașe și sate, care apare ca un element însoțitor al epocii, de trecere de la feudalism la capitalism. Orașul atrăgea către sine oamenii ce-și pierdeau mijloacele de întreținere”. În Moldova, o asemenea categorie o formau căpătăierii, adică oamenii, fără căpătâi, fără domiciliu stabil, fără ocupații certe. Din rândul lor se recrutau slugile și argații, „vagabonzii” și cerșetorii, dar mulți dintre ei erau salahori, lucrători „năimiți cu ziua”. Puțini ajungeau calfe sau negustori și meșteșugari de ultima treaptă. Unii se angajau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]