3,031 matches
-
după ospăț, de o ceremonie religioasă și, apoi, de băutură. Se bea vin împreună, de unde expresia sun-pinein (syn-pinein = „a bea”). Nu era o simplă bețivăneală de cheflii, ci un ritual, probabil cu origini dionisiace. Petrecerea bahică era condusă de o căpetenie a symposionului, care se numea symposiarh. Symposiarhul era maestru de ceremonii care fixa: cantitatea de vin, tăria lui, felul petrecerii (care presupunea, în anexă, recitări, jocuri, cântece acompaniate de flaut, dansuri, glume, elogii) și, bineînțeles, lista nominală a participanților. Dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teatral, Doctorul fără voie de Molière (1835) și a făcut, cu totul sporadic, comentarii de spectacole în „Albina românească” (1846), preocupat mai îndeaproape de jocul actoricesc. A compus chiar și o mică dramă, Recrutul răscumpărat (1842), a cărei însușire de căpetenie, dacă nu și singura, este ambianța autohtonă; totuși, piesa ar putea fi și o prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de prejudecăți, nu îngăduie însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
îmbogățească și să parvină prin ruinarea celorlalți. El îi trădează, uneltind cu autoritățile hasburgice prinderea și executarea conducătorilor comunității românești. Branga triumfă pentru scurt timp, deoarece răzbunarea celor scăpați din dezastru îl va zdrobi chiar în momentul în care devenise căpetenia comunității. Întoarcerea Vlașinilor răstoarnă cronologia evenimentelor, „înviindu-l” pe Branga și înfățișându-l ca pe un mare afacerist în climatul fanariot din Țara Românească. Abia în finalul romanului, când revine cu obștea în locurile de origine, Branga va fi pedepsit
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
sub direcția lui A.G. Grama până în 1936, cu numărul 33/1937 N.D. Cocea devenind redactor responsabil. În primul număr, articolul-program, intitulat Justificare, semnat de directorul publicației, trasează profilul acesteia: „Fără să încetăm să dăm literaturii și artelor locul lor de căpetenie, nu vom neglija nici problemele politice și nici pe cele economice, de care depinde însăși existența noastră.” Sunt prezenți oameni de litere, precum și personalități ale jurnalisticii social-politice. Majoritatea numerelor publică pe prima pagină editoriale semnate de A.G. Grama și N.D.
REPORTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289174_a_290503]
-
ilfovenii strecurați în spațiul culturii, „homunculuși livrești” etc. În sfera politicii caracterizările sunt ultimative și colorate ca o injurie: Hitler este un actor ratat, cu o „natură histrionică și neroniană”, Armand Călinescu e „un Tersite urât, mic, chior și șchiop”, căpetenia „nicadorilor” - „un paria ambițios și catilinar” etc. Ca sociolog, P. își pune problema statului și a evoluției sociale. O temă care preocupă generația tânără din anii ‘30. Elevii lui Nae Ionescu vor să construiască un stat cultural bazat pe ortodoxie
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
pistă reală de comunicare. Burebista (1978) prezintă cititorilor literaturizarea unui episod al istoriei îndepărtate și anume unirea triburilor dacice sub sceptrul primului lor mare rege. Tensiunea provocată de obsesia unirii - posibilă prin abilitatea și înțelepciunea lui Deceneu - și de orgoliile căpeteniilor de triburi este bine dozată. Celălalt palier al scrierilor lui P. - „teatrul-dezbatere” și „proza-document”, cum au fost numite - revelează un autor preocupat de tema vinovăției și de examinarea propriei conștiințe. Metafora „sălii de așteptare”, prezentă într-o piesă de teatru
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
caz particular al legii refracției” (p. 81). Toți acești termeni, cu sferă mai mult sau mai puțin Întinsă, Înseamnă niște generalități abstrase de pe fapte similare și sunt echivalentul termenului lege. Asemenea generalități posedă, după oamenii de știință, două Însușiri de căpetenie: ele slujesc Întâi a prevedea faptele viitoare, apoi a le explica. Asupra punctului dintâi d1 Picard zice că „știința se Înfățișează ca văzută a lumii din afară, prin mijlocirea conceptelor trase prin abstracție din experiență și apropiate unele de altele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de la Iași, catastrofele și suferințele provocate de războiul propriu-zis pe frontul de Răsărit sau în alte împrejurări). Fresca epică e focalizată prin personaje-reflectori, ale căror solilocvii și dezbateri lăuntrice sunt esențiale pentru motivarea narațiunii. Nu vigoarea epică este însușirea de căpetenie a prozei lui P., ci arborescența și profunzimea comentariului. „Carnația” existențelor individuale în istorie este restituită plauzibil, cu arta mânuirii elementelor de culoare. Romancierul practică un tezism moderat, propunând personaje în cele din urmă viabile literar. Recurge la o varietate
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
însuși numește „inima mea caldă”. Numai atunci când, aidoma parnasienilor, își vede iubita înveșnicită prin grația cuvântului sculptat cu scumpătate, P., cel care se iluzionează a sfida timpul, se regăsește în zona poeziei din care și-a făcut o lectură de căpetenie. De altfel, în afară de o tălmăcire din Jean Richepin („Rampa”, 1912), el a transpus în românește toate poemele lui José-Maria de Hérédia (o bună parte vor fi publicate în „Adevărul literar și artistic”, 1936-1937). A tradus în franceză sonete de Mihai
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
cea a luptei dintre doi voinici, Miu Cobiul (sau Mihu Copilul, Miul Zglobiul) și Ianoș (sau Ianuș) ungurul. În miez de noapte prin codru trece călare Miu cântând din cobuz. Cântecul său de dor se aude până în tabăra lui Ianoș, căpetenia unei cete vestite de haiduci. Presimțind o primejdie, calul se poticnește sau se abate din drum. Miu, încrezător în forța lui și în armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
Miu, încrezător în forța lui și în armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei în natură: „Vântul vâjâia, / Frunza șuiera, / Codrul răsuna”. În unele variante, Ianoș încearcă prin viclenie să îl omoare în somn pe Miu, dar calul
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
cu tacâmuri speciale, din linguri de argint, suflate, eventual, cu aur. „Regii neamurilor domnesc peste ele și se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, și căpetenia ca acela care slujește” (Luca 22, 25-26). Când ați văzut vreun episcop călătorind modest, într-un vagon de tren accelerat? V-ați salutat vreodată ierarhul în drum spre poștă, la biblioteca Universității sau poate în vizită la spital? Arareori. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
calcă legea Mea și pângăresc lucrurile Mele sfinte; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt și nu fac deosebire între curat și necurat; de la zilele Mele de odihnă și-au întors ochii, și Eu sunt înjosit de către aceștia. Căpeteniile Ierusalimului în sânul lui sunt ca niște lupi care sfâșie prada; ei varsă sânge și ucid sufletele, ca să-și sature lăcomia. Prorocii lui tencuiesc toate cu ipsos, cu vedenii deșarte și cu prevestiri mincinoase, zicând: „Așa grăiește Domnul Dumnezeu”, când
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
artei «de a-și pune tot talentul și puterea lor de muncă pentru a asigura Înflorirea culturii În țara noastră și a contribui În mod activ la construirea orânduirii socialiste» constituie de fapt un mare angajament și o sarcină de căpetenie pentru creatorii noștri, constituie de fapt o obligație de conștiință pentru fiecare scriitor, pictor, compozitor etc. față de drumurile culturii și artei românești, față de Însuși drumul de construcție și de progres al Republicii noastre. (Ă)”. De altfel, Flacăra va găzdui opinii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
căci autorul trece foarte grăbit tocmai peste partea cea mai importantă. (Ă). Autorul ar fi putut da povestirii sale un emoționant conținut patriotic, așa cum de altfel se petrec lucrurile În realitate: tot mai mulți consideră Învățătura ca sarcina lor de căpetenie, ca mijlocul de a participa, alături de cei mari, la Înfăptuirea unor mărețe visuriă Macarenko vorbind despre metodele de educație observă că «procesul pedagogic nu poate fi dedus nici din psihologie, nici din biologie pe cale de deducție, pe calea unui simplu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
conduce la aceste situații, ci devenirea interioară a eroului. Limbajul este barometrul sensibil ce înregistrează toate aceste mutații: de la strălucirea și grațiozitatea dialogurilor din cărțile de început la amărăciunea și resemnarea din ultimele. Faptul că Marlowe renunță la atributul de căpetenie al oricărui cavaler rătăcitor - burlăcia - e semnul eșecului, nu al împlinirii. Eroul rămâne un model atâta vreme cât se mișcă liber și mintea lui nu ajunge prizoniera unor obligații exterioare. Formal, Marlowe iese învingător din toate confruntările. Însă acumularea decepțiilor, constatarea că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
trucul s-a mai folosit uneori, mai ales în Anglia - notează, pe bună dreptate, autorul (Chandler, 1977, p. 64). Stilul bate misterul, cum s-ar spune. Concentrându-se pe latura compozițională a mystery-ului, Chandler atrage atenția asupra unei cerințe de căpetenie: simplitatea structurii. Arborescența, excrescențele dramatice inutile, suprapopularea cu personaje și întâmplări dăunează în cel mai înalt grad prestigiului povestirii polițiste. Pistele false își au rolul doar atunci când pot fi explicate în funcție de logica generală a textului. Altminteri, în viziunea autorului, deznodământul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e o parte vie dintr-un întreg însuflețit și, după cum cunoștințele ei igienice o fac să deschidă larg ferestrele casei ei spre aer și soare, tot așa va deschide inima familiei pentru cauzele mari, sociale și umane. Însușirea ei de căpetenie e înțelegerea luminată pentru oameni, pentru cauze, pentru lucruri. și cum, de când lumea, înțelegerea nu a semănat decât pace și bună învoire, în familia intelectuală va domni pacea, omenia și dragostea. Căci e o dragoste adânc omenească, adevărat omenească, una
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
afla canonic și rector la seminarul român din Oradea, iar în 1857 - prepozit capitular la Lugoj. Lui A. i se datorează mai multe cărți religioase, dar și pedagogice. Astfel sunt Catihetica practică (1843), Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor (1847), Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români (1850). A., care cunoaște pe Seneca, Plutarh, Tit Liviu, se servește de izvoare latinești și bizantine. Numele său apare și în publicații precum „Gazeta
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
carea, prin adevărate mărturisiri a mai multor scriitori vechi, începutul românilor din romani adevărați la mai mare lumină îl pune, Buda, 1828, reed. parțial în Lupaș, Cronicari, I, 166-170; Catihetica practică, Buda, 1843; Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor, Buda, 1847; Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români, Pesta, 1850. Repere bibliografice: [Theodor Aaron], FMIL, 1860, 20; Encicl. rom., I, 2-3; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 218; Lupaș, Cronicari, I, 166
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
Pactizând cu diavolul, Chișinău, 1999. Traduceri: A. Barto, Poezii pentru copii, Chișinău, 1952; S. Ognev, Viața pădurii, Chișinău, 1952; Din Lin, Soare pe râul Sanguan, Chișinău, 1953; A. Griboedov, Mintea-i cu bucluc, Chișinău, 1954; O. Henry, Povestiri, Chișinău, 1957, Căpetenia pieilor roșii, Chișinău, 1964, Nuvele, Chișinău, 1985; A. Blok, Opere alese, Chișinău, 1958 (în colaborare cu Igor Crețu), Versuri, Chișinău, 1965 (în colaborare cu Igor Crețu); F. Tiutcev, Versuri alese, Chișinău, 1963 (în colaborare cu Igor Crețu); J. Hasek, O
BUSUIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
pădurii. Jertfa cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și sugerând „frăția” Diavol-Dumnezeu sau aducând în scenă identitatea dintre căpetenia moților, tribunul Avram Iancu, și o pasăre „fără nume”, blestemată să se „facă om”, așa cum spun niște stranii versuri populare. Daria și Fapta sunt piese freudiene, cu o substanță dramatică extrasă din complexul oedipian. Limbajul poetic și factura expresionistă au
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
vechii civilizații, pe de alta, că, împotrivindu-se așa-ziselor produse sufletești ale păgânismului și unor învățături socotite eretice, a declanșat o îngustare a orizontului intelectual chiar pentru cărturarii timpurilor, “îngustare în care trebuie să căutăm una din cauzele de căpetenie ale exclusivismului și inferiorității culturii medievale”. O carte lipsită de complexe care motivează declinul Occidentului medieval, dar și al Orientului bizantin, punându-ne în contact cu posibilitățile de desfășurare intelectuală ale europeanului, remarcând atât meritele celui din Apus, cât și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ne ies în cale, spre a le explica, unele fapte istorice și genealogice mai de seamă în privința cărora prea adesea marii și serioșii istorici ai creștinătății ni s-au părut a cădea din greu în greșeală. Între acestea, locul de căpetenie trebuie dat comparației dintre era creștină și anul Hegirei, cu ajutorul căreia, urmând socoteala mohamedanilor, am socotit că expunerea aceasta „o putem” înșirui mai potrivit. În al doilea rând, va fi de cercetat despre numele și neamul turcilor. În sfârșit, în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
acolo a intrat În slujbă la curtea lui Pilat, pe atunci guvernator. Și fiindcă cele asemănătoare se potrivesc, Pilat și-a dat seama că Iuda e pe măsura apucăturilor sale și a Început să-l Îndrăgească foarte tare. Iuda ajunge căpetenie peste toată curtea lui Pilat și toate se Împlinesc la porunca (nutum) sa. Într-o zi, uitându-se Pilat din palatul său Într-o curte cu livadă (pomerium), a fost cuprins de o asemenea poftă de merele acelea, Încât părea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]