1,241 matches
-
ea. Trecând de Bergdorf Goodman, asculta ritmul străzii, sunetele din jur - un vechi truc actoricesc pe care Îl Învățase la cursurile de teatru și pe care Îl exersa pentru a se menține În formă. Observă un bărbat Înalt, cu părul cărunt, mergând alături de ea. În mod ciudat, ritmul pașilor lui era perfect sincronizat cu ritmul pașilor ei. Purta un costum italian scump și părea o combinație Între un comerciant și un mare ștab din lumea filmului. Vorbea tare la telefonul mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ocupat pentru mai mult de un scurt schimb de amabilități. Scopul lui era să strângă bani pentru documentarul pe care plănuia să-l distribuie Înainte de alegerile din toamnă. Pentru că se simțea oarecum ca peștele pe uscat printre toți acei investitori cărunți, Kitty se uită În jur după cineva „normal“ cu care să vobească. Dintr-odată se simțea timidă și oarecum copleșită. Se duse la bar să-și ia ceva de băut și un tânăr evreu hasidic Însoțit de o fată drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
frig. Cele trei femei Îi Întrebară pe necunoscuți dacă se puteau așeza la masa lor, În jurul focului. Încântați, cei doi acceptară compania lor. — Chiar vă rugăm, doamnelor! spuse unul dintre bărbați, scund, cu o față rotundă și cu părul ciufulit, cărunt. Eu sunt David, proprietarul terenului pe care e construit restaurantul. Prietenul meu, aici de față, mă plictisește de câteva ore, spuse el vesel, arătând spre amicul său Paul, un tip Înalt, brunet, cu nas lung, acvilin, și o privire opacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajunseră. Față de New York, unde artiștii stau Înghesuiți În apartamente minuscule, atelierul acela spațios era un adevărat șoc cultural. Pictorița se numea Huan Lee Pong, o chinezoaică În jur de șaizeci de ani, căsătorită cu un curator WASP1 grăsuț, cu părul cărunt. Păreau un cuplu birasial neconvențional, dar nu și la o privire mai atentă. Când Kitty intră În bucătărie și ceru un pahar cu apă, soțul, foarte versat În arta chineză contemporană avangardistă, se dovedi la fel de neajutorat ca un copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Oricum nu era nimeni care s-o vadă. Ba nu, un bărbat se uita la ea, se Îndrepta spre ea. Se Îndrepta? Alerga, de fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat, cu ochi albaștri și părul ondulat, castaniu Închis, cu câteva șuvițe cărunte. Purta o pereche de blugi, o bluză albă cu dungi de un albastru pal și o jachetă neagră. — Bună, ce faci? Întrebă el, afișând un zâmbet relaxat. Era mult mai În vârstă decât ea și nu prea atrăgător. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era timid și nu-și găsea sub nici o formă iubite. Nu Înțelegea În ruptul capului cum o femeie tânără și drăguță, precum Kitty, care arăta de douăzeci și ceva de ani, putea să placă Într-adevăr un bărbat cu părul cărunt. — Nu știam că stau În apartament cu o Lolita nedeclarată... glumi el. — Hei, Lolita avea doisprezece ani, eu sunt femeie În toată firea. — Pot să te Întreb ceva... se Încumetă el, timid. Ce a făcut, cum te-a convins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
avea nici un sfanț și situația ei - lipsită de drepturi, În așteptarea cărții verzi - era disperată. Și nici nu cunoștea pe nimeni În New York. În autobuzul cu care mergea la adăpost l-a Întâlnit pe Jack, un bărbat drăguț, cu părul cărunt, bâlbâit și oricum altcumva, numai sexy nu. După ce i-a spus povestea ei tristă, a invitat-o la el acasă. Era văduv, locuia cu mama și cu fiul său. Nu a simțit nici o amenințare, așa că a acceptat oferta și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-ntuneric îmi sărută geamul, simt câteodată un fior din creștet străbătîndu-mi trupul, întocmai ca și cum mâni reci mi s-ar juca în păr cu degete de gheață. E moarte-atunci la căpătâiul meu? Și în lumina lunii îmi număra ea oare firele cărunte? LUMINA RAIULUI Spre soare rîd! Eu nu-mi am inima în cap, nici creieri n-am în inimă. Sunt beat de lume și-s păgîn! Dar oare ar rodi-n ogorul meu atâta râs făr-de căldura răului? Și-ar înflori
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
perdelele de pe pereți erau pe alocuri zdrențuite. Ghemuit într-un mic tron de piatră, drapat în alb și roșu aprins, ne aștepta episcopul, un omuleț cu nasul mare, cu un cap îngust și lunguieț pe care mai dăinuiau câteva smocuri cărunte; avea pielea atât de albă și de subțire, că se putea vedea sângele cum se scurgea prin vine. Am îngenuncheat și i-am sărutat picioarele. Cu glas stins mi-a spus: - Ridică-te, Stiliano, fiu al lui Evangrio, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la tatăl meu. Cârciumarul ne-a păstrat o odaie, locuri la masă, îngăduindu-ne chiar să ne spălăm într-o adăpătoare din spatele tavernei. Băiatul s-a întors împreună cu Mattia. Era un bătrân slăbănog, aproape chel, cu excepția unui cerc de păr cărunt, rar și lung ce-i atârna la spate. Deși era uscat, avea un pântece proeminent, și o groază de vinișoare albăstrui făceau din nasul lui un bob mare de strugure copt. Felul de a se îmbrăca era simplu, dar țesătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
folos. - Blestemată soartă, se căi tovarășul meu. Omul putea să tot aibă patruzeci de ani. Era îmbrăcat în haine de lână țesută fin, albă, cu dungi subțiri albastre. Avea un nas frumos drept, ochii negri și ageri, o barbă scurtă, căruntă și, trasă pe ceafă, o kippah. - Suntem oameni buni, i-am spus surâzând. Cu cine am norocul să vorbesc? S-a îndreptat de spate și și-a ridicat bărbia. - Sunt Aronne, din tribul lui Levi, primul născut al lui Hiyya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
călători era redus la minimul necesar. Comandantul era un bărbat taciturn, cu glas repezit, de care se folosea doar atunci când dădea ordine; musculos și totuși uscat, cu o față ieșită în afară în formă de cioc, ascunsă într-o barbă căruntă și creață contrastând cu țeasta fără fire de păr, semăna cu unul din pescărușii ce târcoleau deasupra noastră. Cei șapte marinari se temeau de el. Călătoria a fost lungă, primejdioasă și obositoare. Înaintam urmând din ochi coasta, cârmaciul fiind mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au estompat din ce În ce mai mult milostenia, solidaritatea, sentimentul familiei. Zero se Îndreptă spre scenă. Trecu pe lângă rânduri și rânduri de scaune. Exceptându-i pe suporterii plătiți, În sală nu erau mai mult de douăzeci de persoane. Toți erau bătrâni cu părul cărunt care nici n-ar fi Îndrăznit să se gândească la conviețuirea cu o persoană de același sex și care, cu siguranță, ignorau faptul că fiii și nepoții lor făceau acest lucru. Zero Întâlni privirea obosită a secretarului tatălui său. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
N-am cui să spun "Iubitul Meu", nu mai există... Refuz un alt, (instantaneu), oricât insistă. Nu-mi spuneți basme, de nu sunt inclusă-n basme; La vremea gândului cărunt nu vreau marasme, Prefer jertfelnice iubiri vindecătoare. Și duhu-n aste primeniri nicicând nu moare.
Vâltoarea gândului. In: Ca niște lungi ecouri... by Valentina Lateș () [Corola-publishinghouse/Imaginative/477_a_702]
-
N-am cui să spun "Iubitul Meu", nu mai există... Refuz un alt, (instantaneu), oricât insistă. Nu-mi spuneți basme, de nu sunt inclusă-n basme; La vremea gândului cărunt nu vreau marasme, Prefer jertfelnice iubiri vindecătoare. Și duhu-n aste primeniri nicicând nu moare.
Vâltoarea gândului. In: Ca niște lungi ecouri... by Valentina Lateș () [Corola-publishinghouse/Imaginative/477_a_703]
-
demult să răspundă spunând: „Copilăria”, și tot ea să mă întrebe: „Cât e ceasul?”, iar eu cu surâsul meu ostentativ și calm de odinioară să-i răspund: „E acum”. Privesc oglinda și,oricât mi-aș trece cu mâna peste părul cărunt, imaginea de pe sticlă rămâne aceeași: o fetiță cu fundițe cu alai de fluturi în păr,cu stele în palmă, cu baghete fermecate, cu zâne și povești, cu păduri și ape,cu ulițe prăfuite,cu doruri și împliniri. Este o oglindă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vede tot. Hainele îi erau purpurii - culoarea regalității, a sfințeniei și a bogăției. Vălul de pe cap era lung și negru, brăzdat cu benzi de aur care dădeau impresia unui păr luxuriant, deși din părul ei adevărat rămăseseră doar câteva șuvițe cărunte. Rebeca n-a observat că mă uitam fix la ea. Bunica nu avea ochi decât pentru fiul pe care nu-l mai văzuse de când era un băiat cu puf pe obraji, iar acum se făcuse bărbat, avea fii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să stea de vorbă cu mine, dar tata, foarte dur, le-a spus să nu facă așa ceva, doar au și ei copii și știu cum e, ce mai contează cinci minute, și atunci unul dintre colegii lui, un bărbat înalt, cărunt, în costum gri, a ridicat din umeri și a zis că fie, cinci minute chiar nu mai contează, și atunci tata a venit la mine, s-a oprit în fața mea, dar nu m-a mângâiat, nici nu m-a îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de el în acel institut de cercetări, va rămâne acolo o săptămână, dacă situația e foarte gravă, atunci ceva mai mult, până se vor lămuri lucrurile, și mi-a mai povestit câte ceva despre mare, dar atunci colegul ăla înalt și cărunt a venit la noi, și-a pus mâna pe umărul tatei și a spus, haideți, domnu’ doctor, au trecut cele cinci minute, acum trebuie să plecăm, întârziem la avion, și atunci tata s-a aplecat, m-a pupat pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ușă, așa că până la urmă am deschis-o, totuși. Nu erau milițienii, ci colegii lui tata, ăia cu care plecase atunci când l-am văzut ultima oară, am rămas atât de mirat încât n-am putut rosti nici un cuvânt, ăla înalt și cărunt s-a uitat la mine și m-a întrebat dacă e mama acasă, eu am dat din cap că da, gândindu-mă că în mod sigur tata a trimis prin ei cadoul aniversar și eram gata să le spun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din cap că da, gândindu-mă că în mod sigur tata a trimis prin ei cadoul aniversar și eram gata să le spun să intre, că mama se va bucura foarte mult, dar înainte de-a apuca să zic ceva, căruntul s-a răstit la mine, n-auzi, te-am întrebat ceva, și atunci am zis că da, e acasă, la care celălalt, mai scund, a spus că atunci ei o să intre și m-au dat la o parte și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strident ce caută ei la noi, și a pus cana pe masă, trântind-o, încât restul de apă din ea s-a vărsat, iar lor le-a spus să plece, dar amândoi se și înființaseră lângă ea, ăla înalt și cărunt nici n-a dat bună ziua, ci a întrebat-o de-a dreptul, cum se face că nu i-ați spus băiatului nimic, și atunci mama și-a scuturat capul, spunându-i că asta nu-i treaba lui, iar ăla înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-a dat bună ziua, ci a întrebat-o de-a dreptul, cum se face că nu i-ați spus băiatului nimic, și atunci mama și-a scuturat capul, spunându-i că asta nu-i treaba lui, iar ăla înalt și cărunt i-a spus că a fost o greșeală, mai devreme sau mai târziu tot o să afle, chestiile astea trebuie lămurite de la bun început, pentru că minciuna minciună naște, și atunci mama a început să râdă zicând, desigur, dumneavoastră doar sunteți prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de la bun început, pentru că minciuna minciună naște, și atunci mama a început să râdă zicând, desigur, dumneavoastră doar sunteți prietenii adevărului, și atunci cel scund s-a răstit la mama să-și țină gura, și mama a amuțit, iar cel cărunt s-a pus în fața mea, întrebându-mă, tu, băiete, tot mai crezi că noi suntem colegii lui taică-tu, și atunci eu n-am mai zis nimic, dar am simțit cum mi se răcește trupul ca la ora de sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
colegii lui taică-tu, și atunci eu n-am mai zis nimic, dar am simțit cum mi se răcește trupul ca la ora de sport, după alergare, când trebuie să te apleci în față ca să poți respira, și atunci cel cărunt mi-a zâmbit și mi-a spus că tot trebuia să aflu, odată și odată, că ei nu sunt colegii lui taică-meu, ci sunt de la Securitate, iar tata este arestat pentru că a luat parte la organizarea unor activități antistatale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]