1,541 matches
-
să caute printre umerașe. — Ia uitați-vă, le atrage atenția Părințelul, holbîndu-și ochii în direcția intrării, încercînd să străpungă cu privirea perdelele de fum care l împiedică să vadă clar. — E prea frumos ca să fie adevărat, rămîne Curistul cu gura căscată, privind și el la cele trei siluete care se apropie pășind cadențat în direcția lor, apropiindu-se din cealaltă parte a ringului de dans. — Sincronizarea e partea cea mai importantă a oricărei acțiuni, se distrează Roja, urmărind și el atent
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
n-am dreptate? — Spuneți-mi și părerile voastre, spune Roja, cercetîndu-i cu privirea pe Gulie și Dendé. — Eu sînt perfect de acord, se aude tot vocea lui Tîrnăcop după un moment de liniște, de ce ați rămas cu toții așa cu gura căscată? Localul era pustiu. Nu se auzea decît zgomotul făcut de dozatoarele de suc și mașinile frigorifice. Vînzătoarea zăcea pe un scaun în dosul tejghelei dezlegînd pe genunchi o integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu cu același rahat din cap pînă în picioare. Iar în privința lui Milițică și a Părințelului, e vorba de principii. Niciodată nu m-am lăsat călcat în picioare și nici luat de fraier. — Cum adică știați? rămîne Tîrnăcop cu gura căscată. Și nu ne-ați spus nimic pînă acum? Ne ați lăsat să ne zbatem degeaba, să dormim pe străzi pentru nimic, să ne riscăm viața? — Calmează-te, că nu e chiar așa, îl temperează Gulie, e doar un fel de-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cine. Ai dreptate, nașule. Numai că acolo sub nuc nu l-aș mai aduce pe mutul ista de Petrache ferita sfântului. Astăzi nu o scos o vorbă... Măi Costache, ce era să mai spun și eu? Am ascultat cu gura căscată ce spunea inginerul și nu-mi venea să cred că e adevărat. Dacă trăia tata, parcă l aș fi auzit: „Măi copchii! Aici în cartea asta spune că lummea va trece din nou prin foc... Aici anii se numără de la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lor și a esploatări lor! De asta ne-am adunat noi aicea ca să sfârșâm cu esploatarea omului și să facem întovărășală între noi... Cu boi cu pluguri cu... Până la urmă, Chersân a rămas cu mâna în aer și cu gura căscată, ca un pește pe uscat. Nu mai știa ce să spună. Privea disperat când spre tovarășul de la raion, când la adunare. Auzi-l numai și te crucește! Luceafărul mamei lui de neisprăvit! - a șoptit Petrache către Costăchel. Au ei treabă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
al lui Mao. Am ascuns atâția ani această informație. Sunt aproape de capătul vieții și simt că sunt dator Partidului cu adevărul: Jiang Ching și Chun-qiao sunt trădători. Dosarul a fost distrus, dar adevărul rămâne. Cel două femei rămân cu gurile căscate. L-aș fi vizitat eu însumi pe tovarășul președinte, dacă ar fi vrut să mă asculte, zice Kang Sheng printre lacrimi. Doar că nu mai am mult timp ca să lucrez pentru el. Trebuie să-și dea seama de loialitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dar în momentul în care auzise că Luther era pe moarte... Mark pufni și o expedie cu un gest. Nu vorbeam despre tipul ăla. Niciodată n-a însemnat nimic pentru mine. Mă refeream la domnul Thurman. Ea rămase cu gura căscată, îngrozită. Mark râse doar, un râs grav, sacadat. Mă gândeam, prietenii ăștia imaginari... după ce termini cu ei, se duc să bată la cap alt puști dereglat? Și, hei! Fața i se boți, uluită. Cine ți-o fi spus de călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era marea speranță a echipei Bearcats de la Kearney High. La treisprezece ani, făcuse două sute de kilometri până la Lincoln cu autostopul și reușise să se strecoare la Farm Aid III1, după care se întorsese acasă, la prietenii lui rămași cu gura căscată, cu amprentele lui John Mellencamp pe o sticlă de rom Myers. La cincisprezece ani, furase cele patru steaguri care fluturau pe clădirea municipală de pe Twenty-second Street - al orașului, al statului, al țării și al POW-MIA2 - și-și decorase camera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai spus, îi zise Barbara lui Daniel. Dar zi-mi o chestie. Ce crezi că vor să facă oamenii ăștia cu complexul în cele cinci șesimi din an când nu e picior de cocor pe-aici? Daniel rămase cu gura căscată la eșecul comun al ecologiștilor de a ridica această problemă în timpul dezbaterii. Poate niște săli de conferință? Barbara reflectă. —E posibil. De ce nu? Apoi, cu o viteză care o ameți pe Karin, adăugă: Ei, mă bucur că te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
regi, unde prințul e provocat la duel de cavalerul lipsit de scrupule, după care i se acordă mâna prințesei. Rex se lungise chiar lângă mine, cu labele întinse, burta i se mișca întruna în sus și în jos, avea gura căscată și din bot i se prelingea salivă. Limba îi atârna într-o parte. Dacă i-aș fi tras un șut în falca de jos cu pantoful meu cel greu, și-ar fi retezat-o cu dinții. Rex mi-a udat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
devenim milionari în America, închiriem un avion, îi aducem pe toți peste ocean și tragem un chef pe cinste. Cum îți place ideea?” „Înseamnă că n-o să ne mai vedem zece ani”, am tras eu concluzia. Tata rămăsese cu gura căscată. „De unde scoți treaba asta cu zece ani?” „Păi, ca să devii milionar, e nevoie de zece ani. Am văzut eu la televizor de curând, la signora Maria. Așa zicea unul, că a durat zece ani.” Tatei îl juca un zâmbet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le place să răpească oameni de pe Pământ și să-i cerceteze cu de-amănuntul, înainte de a le șterge amintirile din memorie. La partea asta a poveștii, dacă nu mai devreme, puștanii încetau joaca, iar băieții mai mari ascultau cu gura căscată. Eu așteptam câteva secunde, până când unul din ei își pierdea răbdarea și începea să strige: „Ți-ai înghițit limba? Hai, spune mai departe ce fac indivizii ăia de pe alte planete.” Atunci eu îl cântăream pe ăla din priviri și ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
seară, ședeam înșirați cu toții pe canapea, iar cutia cu imagini licărea înaintea ochilor noștri. De priceput nu pricepeam nici o vorbă, căci încă nu exista un post în limba noastră, iar ce vedeam noi se transmitea din Iugoslavia. Priveam cu gura căscată, ca tâmpiții, și de atâta emoție, uitam să mai scoatem un cuvânt, ceasuri întregi. Apoi, cândva pe la începutul toamnei - lăsam noaptea ferestrele deschise, ca să alungăm căldura - sârbii - căci, trebuie să știi, ei erau mereu cu un pas înaintea noastră, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de câteva ori și nu știam de unde aș putea să încep, când am avut o inspirație fulgerătoare - crede-mă, și azi mă mândresc cu ea. Ce i-am spus atunci l-a lovit ca un trăsnet, a rămas cu gura căscată și a făcut ochii cât cepele. Și știi ce i-am spus? Ei, ia zi, știi sau nu știi? Firește că nu, cum ai putea, o manevră ca asta nu se întâlnește oricând. Vrei să afli cum a reușit tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ar fi ceva. Câteodată mi-aș dori să fiu întocmai ca Huck, să fac ce-mi trece prin cap și să-i aduc pe profesori la disperare. Imaginează-ți-l numai pe Pintea, dirigintele nostru, cum ar rămâne cu gura căscată dacă aș ieși din clasă pe geam, sub nasul lui, în timpul orei. Imaginează-ți. Sau profesoara de română, ce ar mai da din mâini și din picioare, dacă i-aș ascunde o broască în geantă. Așa era Huck. Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
anglo-franco-israelian. E o negură mare, este și lumina unui fulger, care stăruie ca un astru nevăzut, ascuns de marginea dantelată a unui nor negru cu un contur Înfricoșător și el vede un om care aleargă spre un gard cu gura căscată și ochii măriți de spaimă. Această imagine i se pare că scoate un sunet prelung: Uuuuuuuuuuuuuuuuu! și stă cu mâinile peste urechi și clipește repede și Îi e frică. Și face pipi pe el. Despre Marele Război pentru apărarea patriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a ascuns aceeași informație. Se întunecă, așezându-se pe un pui care începu să se miște încoace și încolo pe arcul de la bază. Nu poți să-i spui! Nu ar fi corect pentru nici unul dintre noi. Am rămas cu gura căscată la atâta ipocrizie. — Dar tu ești cel care mi-a spus despre Mark și Tally. — Asta pentru că am crezut că știi. Tu și Mark ați fost mereu foarte apropiați, am presupus că ți-a spus cu ani în urmă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mărunte, ieșeai cu aceiași prieteni, aveai chiar și aceeași tunsoare. Și mă gândeam, bun, viața mea nu e exact ce mi-aș fi dorit, dar cel puțin m-am maturizat și am depășit niște faze. Eu am rămas cu gura căscată. Ce lucru oribil ai spus! De ce ne condamnă toată lumea pe mine și pe Mark pentru că am vrut să păstrăm ceva ce funcționa foarte bine? Poate că el are dreptate și cuplurile se apucă de făcut copii numai când s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Asta nu o pot ști. Dacă vreți pot suna la biroul ei... —Biroul ei? Ce vrei să spui? Bineînțeles că are biroul ei, domnișoară, mi-a răspuns pe un ton evident. Lucrează aici. M-am holbat la el, cu gura căscată. îmi venea din ce în ce mai natural să par proastă. —Dar eu credeam că lucrează la o firmă de consultanță managerială, undeva în West End. Vorbim despre aceeași persoană? — Da, domnișoară. O cunosc pe Laura Archer. Lucrez aici de șase luni și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aceea de pictură umplând toată grosimea zidului despărțitor dintre naos și pronaos. Era un om - neamul lui Adam, cum spusese vlădica -, agățat cu mâinile de ramurile unui pom ce ieșea din gura hâdă a unui balaur. Sta omul cu gura căscată să prindă picăturile de miere ce se prelingeau de sus. De o parte și de alta a copacului erau două capete de șerpi, iar sub ei doi șoareci, unul negru și unul alb. În dreapta se căsca o prăpastie din care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
politicos... A zis că a venit să facă o vizită unei domnișoare care i-a dat adresa noastră. SONIA: Vai de mine! Și? FANE: Eu aveam pozele Maricicăi. Tocmai terminasem... De privit. Cînd le-a văzut, a rămas cu gura căscată. M-a întrebat dacă le vînd. Nu s-a tocmit. A zis că are bani, că e doctor în economie. GETA și BUNICA: Doamne! SONIA: Era Gigi! Era Gigi al meu. FANE: Nu mai spune! Mă bucur că l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
oglinzii de pe dulăpiorul cu medicamente, cu chiloții pe vine, ca s-o văd și eu cum arată când țâșnește din mine. Sau, dacă nu, mă încovoiam deasupra pumnului meu aflat în plină mișcare vibratorie, cu ochii închiși, dar cu gura căscată, ca să-mi vină pe limbă și pe dinți sosul ăla cu gust de zer și de Clorox, deși nu o dată, cuprins de orbire și extaz, nu s-a întâmplat să mă trezesc stropit pe freză, de-ai fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându-și viscerele motoarelor, și ea așteptând și amânând de pe o zi pe alta, Mirelo, oare ce o ținea în loc de nu se mișca odată să se rezolve? Velicu nu se zgârcise, plătise de se uscase pentru cine mai știe câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi rămas indiferent. Cine știe ce boală grea îl ținuse în loc și lăsase să treacă atâta vreme fără să insiste și să se invite la ea, în cuibușorul ei de nebunii, și bineînțeles că ea ar fi acceptat. Îl aștepta, cu gura căscată, ca broasca gata să-l înghită, asta el o știuse din primul moment. Se vedea pe ea că primise niște lovituri care o slăbiseră și o amețiseră poate mai mult decât pe Roșioara și pe celelalte, pe care degeaba le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-o în așa hal, dragostea mea, ce idiot am putut să fiu, și tu, atât de slabă de înger și trufașă în draci... Păi, în felul ăsta se alinta, adică ei nu-i trebuie, când de fapt așteaptă cu gura căscată, ca broasca, să-i pice și să-i intre... Păi, cu cine dracu’, Doamne iartă-mă, dacă nu cu un creștin de bărbat? Păi, de bună seamă că nu-i ceea ce pare, ba-ntotdeauna-i așa, și uite că Mărgărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]