KorAP: Find »[drukola/base=cadavru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...448 >

11,186 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441

ale vieții publice românești a acelor vremuri (de pildă Nichifor Crainic sau Cezar Petrescu). De cealaltă parte, cremaționistii români repurtaseră și ei până la 1934 victorii importante: deschiderea crematoriului era cea mai semnificativă întrucât însemna transpunerea în realitate a ideii arderii cadavrelor în România. Un timp au beneficiat de un sprijin consistent din partea Primăriei Capitalei, însă acesta se diminuase în timp, dar, pe de altă parte, până la 1934, clădirea Crematoriului Cenușa era în mare parte finalizată, numărul membrilor societății Cenușa crescuse semnificativ

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
înspre adoptarea greșită a unei conduite anticremațiune în 1910 și arăta deslușit faptul că poporul constituie vocea adevărată a divinității, Șerboianu se lansa în acuze directe formulate împotriva Bisericii Ortodoxe, privind eroarea pe care aceasta o săvârșea în problematica arderii cadavrelor. El evidenția faptul că forurile ortodoxe nu utilizau aceeași unitate de măsură privind diverse rătăciri ale vremii față de spiritul creștin, pe unele dintre acestea chiar tolerându-le și încorporându-le în propriile obișnuințe. Erau astfel blamate tolerarea reclamelor pentru vrăjitori

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
de cultură, de credință religioasă și de viețuire în societate", fiind active doar din momentul în care decesul era însoțit de vreun ceremonial 147. Stabilea de asemenea și o apariție și succesiune cronologică a diverselor maniere de a dispune asupra cadavrului, considerând că expunerea în aer liber și aruncatul în apă a cadavrelor au fost primele urmate de incinerare și, în final, de înhumare. În opinia sa înhumarea a fost condiționată de apariția uneltelor și a fost ulterioară incinerării. Din punct

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
doar din momentul în care decesul era însoțit de vreun ceremonial 147. Stabilea de asemenea și o apariție și succesiune cronologică a diverselor maniere de a dispune asupra cadavrului, considerând că expunerea în aer liber și aruncatul în apă a cadavrelor au fost primele urmate de incinerare și, în final, de înhumare. În opinia sa înhumarea a fost condiționată de apariția uneltelor și a fost ulterioară incinerării. Din punct de vedere arheologic, astăzi se cunoaște că o asemenea afirmație este complet

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
spiritului Lui sfinților să-l curețe de toată tina păcatului și să facă organ bine plăcut Sieși"151. Șerboianu interpreta, totodată, anumite întâmplări din Vechiul Testament într-o manieră subiectivă. Astfel, conform lui, lipsa referinței la modalitatea concretă de dispunere asupra cadavrului, pentru multe din momentele în care se preciza că un personaj biblic decedase, constituia o dovadă că existau mai multe maniere de distrugere a corpului uman pentru care trebuia să fi fost și cremațiunea. În ciuda faptul că evreii valorizau focului

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
fixa mult mai bine pe tematică, pornind de la diversele interpretări eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului ridicarea în picioare a mortului în timpul arderii, zvârcolirea lui, țipete, întinderea mâinilor 153 etc. Toate acestea erau denumite de către arhimandrit "mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin", cu atât mai periculoase cu cât erau livrate

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
reprezentarea divinității prin icoane. Dacă focul semnifică puritatea divină și Dumnezeu întotdeauna s-a arătat omenirii prin foc aceasta ilustra că focul nu atinge dogma spiritualității sale. Arhimandritul se revolta astfel în fața ignoranței unor preoți ortodocși care considerau că arderea cadavrelor ar afecta procesul învierii la sfârșitul veacurilor. Identifica două cauze principale ale categorisirii cremaționiștilor drept păgâni și idolatri, de către teologii vremii: pe de o parte interesele materiale, iar pe de altă parte ignorarea crasă a Scripturilor 154. Cea de a

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
primordial al Mântuitorului, precum și la divizarea mai crudă a creștinilor. După exemplificarea pe baza scripturii a lipsei de veridicitate a retoricii anticremaționiste (pilda cu "jertfirea lui Isaac"), arhimandritul aducea în discuție un alt argument central al pledoariei sale pentru arderea cadavrelor: tratamentul sfintei împărtășanii, conform Liturghierelor vremii, în caz de mucegăire sau vărsare din greșeală pe jos trebuia locul ras, ars, iar cenușa îngropată sau aruncată într-o apă curgătoare. Acest argument îl punea în directă conexiune cu confesiunea sa ortodoxă

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
precedentele sale articole, de această dată tonul adoptat a fost unul mult mai radical. Arhimandritul își delimita poziția pornind de la diversele zvonuri privind crematoriul și operațiunea incinerării care circulau în acea vreme. Printre acestea se numărau arderea la crematoriu a cadavrelor unor disidenți politici, arderea de vii a unor persoane, utilizarea grăsimii pentru prepararea de vaselină și farduri, modificarea trupurilor morților la ardere, prepararea de zahăr din cenușă umană etc., unele dintre asemenea zvonuri ajungând la urechea sa sub "patrafir", adică

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
fost arși. Crematoriul nu devenea în aceste condiții decât o instituție de interes public: "La noi, crematoriul nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii, nici pentru cei morți, ci un mijloc maiestuos și igienic de dispariție a cadavrului omenesc, care mijloc devine și mai măreț prin binecuvântarea religioasă dată de preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat"178. Sărbătoarea Paștelui din 1938 a constituit un nou prilej pentru Șerboianu de a încerca

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
vocea principală a unor atitudini fundamentale ale cremaționiștilor români interbelici, ce au depus cele mai serioase eforturi în a demonstra că între incinerare și religia creștină nu există vreo discordanță, că nu exista o interdicție în textele sfinte asupra arderii cadavrelor, ci aceasta era doar o chestiune bazată pe tradiție și ignoranță. Fostul președinte ceh Vaclav Havel, decedat de curând și incinerat, vorbind la un moment dat despre acțiunile sale dintr-un timp când frica era poate principalul instrument de măsură

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
în colecția "Gazeta Țăranului", anul XVIII, numărul 16 și 17 din 18-25 Aprilie 1910. În această scrisoare P.C. Sa Arhim. Calinic Șerboianu, pe atunci Ierodiacon al Capelei Rom. de la Paris, dă sub formă de scrisoare amănunte înfiorătoare despre arderea unui cadavru omenesc, la un cimitir din Paris. Ceia ce este surprinzător, e faptul că P.C. Sa, de acum 18 ani, ne-a prevestit că și Românii, vor face la fel ca și Francmasonii francezi, lucru îndeplinit astăzi. Iubite Prieten, Nu ți-

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
de multe ori și pe la periferia orașelor, unde locuitorii târăsc pe maidane și locuri virane, vitele moarte lăsându-le ne-ngropate și pradă câinilor și animalelor sălbatice, cu toată rigoarea legilor sanitare și a celor de poliție rurală. Concomitent cu expunerea cadavrelor în aer liber se mai practica și metoda aruncării în apă, firește, acolo unde omul primitiv avea cursuri de ape. Când se găsi focul, fie prin mijlocirea trăsnetului ce aprinse pădurile seculare, fie prin puternicele radiațiuni solare, ori prin inteligența

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
fericire pe pământ, căci numai grație focului progresă omenirea și civilizația ei, în toate gradele. Cu ivirea focului,a cărui acțiune rapidă de descompunere întrecea lenta acțiune a aerului, soarelui, apei și pământului, începu practica incinerațiunii parțiale sau totale a cadavrelor omenești, iar îngroparea sau înhumarea este cea din urmă metodă de nimicire practicându-se după născocirea și perfecționarea uneltelor de săpat. Iată deci, în rezumat, diversele feluri de nimicire ale corpului omenesc: 1. Expunerea corpului în aer liber, acțiunii solare

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
nimicire ale corpului omenesc: 1. Expunerea corpului în aer liber, acțiunii solare ori pradă fiarelor sălbatice. 2. Aruncarea în apă. 3. Incinerațiunea parțială sau totală. 4. Înhumarea sau îngroparea în pământ. Vom sublinia că toate aceste metode de nimicire a cadavrului omenesc au fost întrebuințate din necesitate și nicidecum ca aparținând unui cult oarecare. Așa numitul "Cult al morților" începe numai din momentul când nimicirea cadavrului era însoțită de un ceremonial oarecare, în legătură cu credința religioasă a celui dispărut și cu sentimentele

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
4. Înhumarea sau îngroparea în pământ. Vom sublinia că toate aceste metode de nimicire a cadavrului omenesc au fost întrebuințate din necesitate și nicidecum ca aparținând unui cult oarecare. Așa numitul "Cult al morților" începe numai din momentul când nimicirea cadavrului era însoțită de un ceremonial oarecare, în legătură cu credința religioasă a celui dispărut și cu sentimentele de iubire și fraternitate a celor rămași în viață. Prin cultul morților a dispărut aruncarea cadavrelor omenești pe maidane și locuri virane, dar expunerea lor

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
Cult al morților" începe numai din momentul când nimicirea cadavrului era însoțită de un ceremonial oarecare, în legătură cu credința religioasă a celui dispărut și cu sentimentele de iubire și fraternitate a celor rămași în viață. Prin cultul morților a dispărut aruncarea cadavrelor omenești pe maidane și locuri virane, dar expunerea lor la aer și la soare tot a mai rămas în unele țări , precum India, Alaska (America de Nord), unele țări din America de Sud și unele triburi din Africa. Aruncarea-n apă se mai obișnuiește

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
aud punându-mi-se și susținându-se o mulțime de întrebară, care mai de care mai simpliste, ba unele chiar sub valoarea rațiunei. Așa, de exemplu, am fost întrebat "sub patrafir" dacă este adevărat, că la Crematoriu se aduc "noaptea" (?!) cadavrele celor presupuși a fi omorâți de poliție și de jandarmi în diverse rebeliuni și greve, pentru ca să li se piardă urma; dacă-n adevăr Crematoriul cumpără trupuri omenești, încă fiind în viață; dacă e adevărat că din grăsimea incineraților se prepară

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
fosta viață terestră, ca suflet, într-o altă lume mai bună șu superioară celei de aici, ceia ce-l îndeamnă la meditație și rugăciune. Ceva mai mult încă. În puterea obișnuinței, nu se poate deprinde cu ideea dispariției definitive a cadavrului său după moarte și sub înrâurirea magică a renașterii naturii în primăvară, i se pare că trupul celui dispărut va reînvia și el, așa cum va fi odată și odată. De aici au născut multele și frumoasele concepții despre "lumea cealaltă

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
morți lipsește animalelor inferioare, cât și unor oameni dezordonați sufletește, pentru care însăși justiția socială din diferite țări a trebuit să ia anumite măsuri, sancționând cu aspre pedepse pe profanatori. Vechiul nostru Cod Penal pedepsea pe profanatorii de morminte și cadavre, iar Noul Cod Penal "Regele Carol al II-lea" (1937) sub influența noilor orânduiri sociale și a înființării unor așezăminte noi, cum de pildă "Crematoriul și Columbariile sale" a formulat și cuprins în două articole și Crematoriul, cu privire la delictele contra

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
5000 de lei. Aceiași pedeapsă se aplică aceluia care, prin violență sau amenințare, tulbură un cortegiu sau serviciu funebru, ori împiedică îngroparea sau INCINERAREA unui mort. Art. 314. Acela care, prin orice mijloace săvârșește un act de profanare asupra unui cadavru, comite delictul de profanare a cadavrului și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani". Am fi dorit să nu existe aceste articole în Codul Penal, căci ele ne arată josnicia omenească, dar în fața realității nu avem

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
aplică aceluia care, prin violență sau amenințare, tulbură un cortegiu sau serviciu funebru, ori împiedică îngroparea sau INCINERAREA unui mort. Art. 314. Acela care, prin orice mijloace săvârșește un act de profanare asupra unui cadavru, comite delictul de profanare a cadavrului și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani". Am fi dorit să nu existe aceste articole în Codul Penal, căci ele ne arată josnicia omenească, dar în fața realității nu avem nimic de zis. Aceasta instituție funerară

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
a fost un mare vinovat, iar nu cei ce l-au răstignit pentru osândire. La noi, crematoriul nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii, nici pentru cei morți, ci un mijloc maiestuos și igienic de dispariție a cadavrului omenesc, care mijloc devine și mai măreț prin binecuvântarea religioasă dată de preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni ca să definim și mai bine, ce va să zică respectul datorat

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
făcea o primă crestătură-n corp și îndată apoi o lua la fugă, urmărit de rudele răposatului, care aruncau cu pietre după dânsul, ca și cum l-ar pedepsi pentru că ar fi comis un atentat asupra făpturii lui Dumnezeu. În urmă, înfășurând cadavrul cu fășii, emblemă a unei a doua copilării, îl depuneau să se odihnească la Necropole (orașul morților), sub paza geniilor bune. ORFEU (Homer 907 ani înainte de Christos). Sufletul nemuritor, ziceau Grecii, se află pus în creieri, în partea corpului cea

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
a grației, ea atrage la credință; dacă din contră este a justiției, acela care avea credință o pierde negreșit, deși prin greșeala sa. CEREMONII LA MOARTE. Mahomedanii pun lângă morții lor tămâie aprinsă pentru a goni diavolul, care dă ocol cadavrelor. Înfășură pe mort într-un lințoliu necusut, ca să poată zic ei a sta mai lesne în genunchi, la ziua judecății de apoi. Convoiul este compus din imami (preoți), care merg pe drum, rugându-se. După ei vin rudele și prietenii

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]