1,129 matches
-
pe Bret din toate unghiurile. - M-am decis să nu port nici o mască, am zis eu cu mândrie. Vreau să fiu adevărat, dragă. E ceea ce se cheamă Fața Oficială. În timp ce continuam să mă rotesc l-am observat pe Victor, labradorul cafeniu, privindu-mă atent, tolănit într-un colț. Câinele mă fixă atent, după care scoase un căscat. - Și asta va însemna că ești... ce? Activist mexican pro marijuana? întrebă ea, prea obosită să se mai încrunte la mine. Ce să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gândesc la American Psycho. Kimball scoase ceva din carnet și se întinse să mi-l înmâneze: o notă de plată de la restaurantul Ming’s, într-o folie de plastic. Nota era mototolită și - am înghițit în sec - împroșcată cu picățele cafenii. Pe cealaltă parte se vedeau scrise cu cerneală cuvintele: „O să ți-o trag și ție...cățea.“ Kimball făcu o pauză după ce i-am dat înapoi nota de plată. - Această comandă a fost livrată familiei Rubinstein. Kimball așteptă reacția mea, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fixați pe păpușa neagră din brațele ei și gândurile mele recapitulau toate relele de care o știam în stare, dar pe urmă am observat că nu mai avea gheare. Crescuseră și se îngroșaseră; acum erau pinteni, mânjiți de niște pete cafenii. Am început să mă gândesc la mai multe variante de a scăpa pasărea asta cât puteam de repede. Sarah știa cumva că existau monștrii în casă - pentru că acum locuia în aceeași casă cu mine - și mai știa că n-aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
potolit, orice comentariu ar fi fost tot pentru noi. Vorbesc cu Juri Ehlvest, un alt scriitor estonian, care-mi confirmă că Martin a exagerat cu băutura, ieri, la serbarea campestră. S-a și culcat foarte târziu. Ehlvest poartă un breloc cafeniu din lemn, cu o gravură complexă pe una din fețe. În mână ține un bețișor bine lustruit, un fel de totem. Probabil are un cult pentru spiritul păgân, care trăiește o revigorare în țara sa... La frontiera poloneză, grănicerii ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alaltăieri seară. Ar merge la patru dolari pe cutie și iau acum cinci cutii. Ești ocupat? Vin la tine. Ne-nțelegem noi cumva. CÎteva minute mai tîrziu a bătut la ușă. Era-mbrăcat cu un costum În carouri și o cămașă cafeniu Închis. Ne-am salutat. S-a uitat În jur cu un aer absent și a zis: - Dacă nu te deranjează, o să-mi fac una acum. Am desfăcut cutia. A scos o siretă și și-a injectat-o-n picior. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Erau așa de voinici, rumeni și drăgălași, încât ți se umplea inima de bucurie. Păcat numai că sfârșitul a întunecat și aici atmosfera cu defileul sașilor, începând cu pestuceanii (?), pe cai frumoși, cu șei și frâie bogate, îmbrăcați în catifea cafenie, cu căciuli de castor, lanțuri și cordoane mari de aur, femeile cu coifuri aurii, rochii de catifea și mătase; se prezentau cu toată bogăția scoasă din această țară, rămasă săracă numai pentru autohtoni. Erau mândri și demni, dar reci și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cutezanța de a privi pe Ulise În pielea goală - Își Îndemna spre râu catârii Înhă mați la carul cu rufe rămase nespălate, leneșa de ea, până În ajunul nunții sale; apoi, pungulițele mele Întocmite dibaci din peticele de oaie vopsite În cafeniu, În galben și În roz tandru, cu zeamă de coji de nucă, de scumpie, de ceapă și alte buru ieni, și [cu] lem nișoare de băcan, strânse la gură, ca o babă fără dinți, cu baiere Înflorate și petrecute apoi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ore întregi. Taică-su și maică-sa numărau dolarii și se minunau ce bine se câștigă în Italia cu contrabasul, iar după ceasurile de meditație, Nini se închidea în baie și se freca pe tot corpul cu buretele, până ce devenea cafeniu ca și contrabasul. Apoi mergea la biserică și se spovedea. „Dumnezeu, băiete - îi spunea popa -, pe babele alea o să le arză în flăcările iadului. Da’ măcar te plăteau bine?“ Într-o zi, primarul, care aflase de la popă cum stătea treaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întreba o dată: o cunoașteți pe Inge Wenzel în drum spre Rimini? În anii ’80, ea era o imagine publicitară - făcea reclamă vagoanelor de dormit ale Căilor Ferate Germane. Imaginea avea aproximativ 20 cm lungime și 35 cm lățime, rama ei cafenie de plastic o vedeai lipită pe pereții multor compartimente de tren. Mi-a plăcut în acea vreme și reclama cu trenul călătorind prin noapte ușor curbat ca un șarpe strălucitor. Dar nu putea concura cu Inge Wenzel în drum spre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea stacojiu sub masca prea strâmtă, nasul său de Cyrano înșelat străpungea tifonul cafeniu de la atâta sterilizare, amușinând liber dezastrul. Piedica piramidală se lubrifia, iar ochelarii îi aterizau scurt în plagă. Întregul univers era de vină - toți sfinții și toate ceasurile rele, mașina care nu pornise de dimineață, bricheta care nu se aprinsese la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acest document ca fiind Ultimul meu testament legal. UNU: Prin prezentul revoc toate testamentele și codicilele anterioare întocmite de mine. DOI: (a) Încredințez și las moștenire lui SUSAN CLEATH-STUART colecția mea de pantofi, toți jeanșii mei, haina mea de piele cafenie, toate trusele mele de machiaj, în afară de rujul Chanel, taburetul meu cubic de piele, geanta mea Kate Spade + inelul meu de argint cu piatra lunii și tabloul meu cu doi elefanți. (b) Încredințez și las moștenire mamei mele, JANE BLOOMWOOD, toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
id="(156, p. 133)"/>. Și prozatorul român Liviu Rebreanu face din chipul unui personaj al său - Ițic Ștrul, hangiu evreu din Fălticeni (nordul Moldovei) - o colecție de Însemne identitare considerate specifice nației : el are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din mijlocul feței păroase și roșcovane, nasul coroiat și subțire se ridică brusc, dominator” <endnote id=" (263, p. 169)"/>. Marcu Goldstein, curelarul dintr-un roman al lui Gala Galaction
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de vrabie” <endnote id="(660, p. 172)"/>. Și Liviu Rebreanu și-a „colorat” protagonistul nuvelei Ițic Ștrul, dezertor (scrisă În 1919) cu tușe și Însemne identitare considerate specifice. Hangiu din Fălticeni, Ițic Ștrul are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din mijlocul feței păroase și roșco vane, nasul coroiat și subțire se ridică brusc, dominator” <endnote id="(263, p. 169)"/>. „Barbă roșcovană” are și cârciumarul evreu Avrum din romanul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prin Atacama, spre Norte Grande, nu a fost una monotonă, ci dimpotrivă, peisajul schimbându-se de la o oră la alta în funcție de lumina soarelui și de umbrele proiectate de munții fără urmă de vegetație. Uriașii Atacamei ne apăreau când gri, când cafenii, când negri și lipsa oricărei forme de viață, vegetală sau animală, ne transpunea exact în filmul "Odiseea spațială". Pe sute și sute de kilometri nu se auzea decât torsul aproape imperceptibil al motorului mașinii și cam atât, ceea ce-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am Înțeles ce era În fața mea. Mergând cu mașina prin deșertul Sinai, mi s-a p)rut ciudat s) fi c)zut din camioane atât de mult) pânz) de cort și saci. Curând mi-am dat seama c) acești saci cafenii erau cadavre. Apoi le-am simțit miasma. Dup) aceea am v)zut vulturii, câinii și șacalii care se Înfruptau din ele. Și-apoi, deodat), au ap)rut niște tranșee egiptene cu numeroase cadavre În putrefacție, sprijinite de parapeți, m)dulare
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sunt zbârcituri. Și de ce nu am zâmbi? V)rul Notă Gordon vine de la Țel Aviv spre sfârșitul s)pt)manii și atunci sunt trei chipuri Înrudite În aceeași camer). Tenul lui Notă este diferit de al nostru - are nuanțe de cafeniu. În plus, poart) o șapc) de tip sovietic și are câțiva dinți Îmbr)câți În aur. Avem Ins), evident, acelasi fond genetic. Notă produce pulovere la Țel Aviv cu mașini de tricotat importate din Italia. Sun) m)reț, dar nu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
efect asupra mea. Când ajunsesem la New York, cu nici un an În urmă, fumatul de hașiș sau marijuana era foarte la modă În Greenwich Village. În fiecare weekend, după repetiții, artiștii hippy se adunau la un party, unde foițe de culoare cafenie erau rulate de mâini experte În jurul prețiosului conținut. The joint, cum e numită În argou țigareta cu „iarbă“, era trecută ceremonios de la unul la altul. Eu, novicele proaspăt sosit din Est, unde pe atunci Încă nu se practica această metodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de incantație plină de elan, Îmbelșugată și profund satisfăcătoare, cuvântul englezesc „childhood“ (copilărie), care sună misterios și nou și devine tot mai străin pe măsură ce se amestecă În mințișoara mea ticsită și febrilă, cu Robin Hood și Scufița Roșie, cu bonetele cafenii ale bătrânelor zâne cocoșate. În stânci sunt scobituri pline cu apă de mare călduță și șoaptele mele magice Însoțesc anumite vrăji pe care eu le urzesc deasupra minusculelor bazine de safir. Locul unde mă aflu este desigur Abbazia, pe țărmul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când Îmi atrăgea atenția asupra cutărui sau cutărui lucru frumos de la Vira - o ciocârlie avântându-se spre cerul ca laptele covăsit al unei zile mohorâte de primăvară, fulgere fotografiind noaptea, un pâlc de copaci, paleta frunzelor de arțar pe nisipul cafeniu, urmele palmate ale picioarelor unei păsări mici pe zăpada proaspătă. Ca și cum ar fi simțit că peste câțiva ani partea tangibilă a lumii ei va pieri, cultiva o extraordinară conștientizare a diverselor vestigii ale timpului distribuite pe tot domeniul nostru de la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca la sfârșitul vreunei zile ploioase, soarele să mai licărească palid Înainte de a apune deasupra mesei jilave pe care erau Întinse ciupercile ei, foarte colorate, unele purtând urmele vegetației din jurul lor - câte un fir de iarbă lipit de o pălărie cafenie vâscoasă sau o bucățică de mușci ce Îmbrăca baza bulboasă a unei codițe cu puncte Întunecate. Și mai era printre ele câte o omidă micuță șerpuindu-și trupul și măsurând cum ar face un copil cu degetul mare și arătătorul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu frunze groase, impregnată cu un miros greu, de urină. Deși când eram mici era situată alături de camera noastră, nu părea să aparțină casei noastre plăcute, bine aerisite. În ceața aceea bolnăvicioasă, duhnind, printre alte efluvii mai dense, de mirosul cafeniu de coajă de măr oxidată, flacăra lămpii abia pâlpâia și pe masa de scris licăreau obiecte ciudate: o cutie de lac cu bețișoare de lemn dulce, din care hăcuia cu briceagul ei segmente negre pe care și le vâra sub
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ar trebui două ore!) și - să zicem - douăsprezece minute să fac baie, să mă Îmbrac (cu ajutorul lui Ivan), să fug jos ca să dau pe gât o ceașcă de cacao călduță de pe suprafața căreia pescuiam din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu tata. Eu dădeam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate, la picioarele mele, o muscă de cal moartă, lângă rămășițele cafenii ale unui mâțișor de mesteacăn. Porțiunile văruite În curs de dezintegrare de pe interiorul ușii fuseseră folosite de diverși intruși pentru mâzgăleli de genul: „Dașa, Tamara și Lena au fost aici.“ sau „Jos Austria!“. Furtuna s-a sfârșit repede. Ploaia, o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o scară și am bătut la o ușă masivă care era ușor Întredeschisă. „Intră“, a rostit o voce de departe, cu o bruschețe găunoasă. Am traversat un fel de sală de așteptare și am intrat În biroul Îndrumătorului meu. Amurgul cafeniu sosise Înaintea mea. În birou nu era altă lumină decât licărirea unui cămin masiv lângă care ședea o siluetă Întunecată, Într-un fotoliu și mai Întunecat. Am Înaintat spunând: „Numele meu este...“ și m-am Împiedicat de serviciul de ceai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
terenurile de joc de la Cambridge. Ah, desigur, aveam și eu zile În care simțeam că prind aripi - mirosul plăcut al gazonului, bucuria de a-l vedea pe acel celebru Înaintaș al echipei interuniversitare driblând tot mai aproape de mine cu mingea cafenie nou-nouță În bombeul lui strălucitor, apoi șutul vijelios, norocul de a-l apăra, senzația de fericire prelungită... Dar mai erau alte zile, mai ușor de ținut minte, mai esoterice, sub un cer mohorât, când zona din jurul porții era o masă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]