1,023 matches
-
cărora corabia transporta mărfuri din Europa spre țărmul Trebizondei. Transportul nu avea nimic ieșit din comun, fiindcă Genova Întreținea relații comerciale cu toate cetățile turcești de la Marea Neagră și adeseori navele ei ancorau la Istanbul. Cei opt inspectară puntea, coborâră În cală, verificară cabinele și apoi reveniră. Morovan vorbea perfect limba turcă, și deprinsese obiceiul de a-i flata pe reprezentanții Imperiului Otoman, ceea ce conta mult În raporturile sale cu autoritățile. La plecare, Îi dărui comandantului echipei de inspecție vamală o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mi stă În putință să vă duc Înapoi, În fața măriei sale Ștefan, cu misiunea Îndeplinită. Nu ne vom revedea decât atunci când vom ridica ancora ca să pornim spre Moldova. Mergeți cu bine! Căpitanul dădu mâna cu fiecare dintre luptători și dispăru În cala navei, unde avea de sortat mărfurile ce trebuiau descărcate. Cei doisprezece rămaseră În jurul conducătorului lor, Gabriel. - Puține au rămas de adăugat, spuse acesta. Fiecare din voi știe ce are de făcut. Nimeni nu angajează nici o confruntare. Dacă unul din voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu Înțeleg. Și n-avem timp de amintiri acum. Trecuseră mai bine de douăzeci de minute până când ajunseră la corabia cu pavilion genovez. Echipajul termina pregătirile de plecare. Pe catarg, pânzele erau ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
termina pregătirile de plecare. Pe catarg, pânzele erau ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul să aflăm măcar două lucruri. Unu: care e motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără Îndoială, Dunărea e Înghețată. Nu putem intra În Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără Îndoială, Dunărea e Înghețată. Nu putem intra În Moldova. - Vă spun atât cât știu și eu, spuse Gabriel. Urmăm procedurile. Semnalul primit astăzi a fost anularea din motive de catastrofă În țară. În cală se lăsă liniștea. Nu putea fi vorba de o invazie a trupelor otomane, căci informațiile adunate chiar de ei spuneau că un război de mare amploare se pregătea pentru primăvara lui 1476. Un război În care Moldova nu avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre chei. - Vă previn, spuse Morovan, că ancorarea În această zonă este interzisă! Riscăm să trezim suspiciunile pazei de coastă! Apărătorii ieșiră pe punte. Alexandru urcă pe vârful provei, așteptând să sară pe mal. Apoi Își aminti ceva, fugi În cală și se Întoarse cu șevaletul sub braț. - Atenție! strigă Gabriel. Suntem observatori, nu actori. Ne răspândim În piață și imediat ce Întâmplările sunt clare, la semnalul meu, revenim pe corabie! * Amir intră În palatul Ak Sarai după o goană de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din golf nu oferea nici o șansă. Pentru ca misiunea să fie Îndeplinită, trebuia ca mesajul să ajungă la măria sa. Viața lor era pe plan secund. - Cifrăm mesajul... spuse Alexandru. Și luptăm până la ultimul. Ceilalți aprobară. Doi Apărători ai misiunii coborâră În cală, scoaseră seiful și citiră repede informațiile de pe fiecare raport. Apoi, unul dictă semnele cifrate, iar celălalt Începu să le scrie cu repeziciune. * - Care e sistemul de semnalizare? Întrebă Ștefănel. - Vizual, răspunse Amir. Steaguri În diferite culori, fluturate de pe acoperișul palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos luneta și Își descheie nasturii. Nu, sulul nu mai era la el. Căută pe punte, coborâ În cală, dar nu găsi nimic. Reveni pe punte și privi din nou prin lunetă. O luă din nou de la ochi, simțind că se Întâmplă ceva ciudat. Într-adevăr, tunurile de pe galere nu mai trăgeau. La cincizeci de pași de babord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se părea palidă și goală, dar În lumea lui de acum existau pești de toate formele și de toate culorile, arici de mare vineții, stele de mare care pulsau; iar dincolo de bariera de coral se afla promisiunea vreunei epave cu cala plină de comori din vremuri demult apuse. Cu vremea, Karl avea să-i povestească istoria tuturor acelor epave. Una transportase opiu spre China, alta fusese dezafectată de englezi. Cea mai mare dintre ele conținea sute de butelii cu vin de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu mă așteptam să fie atât de hotărâtă, pentru că știi ce i-a răspuns: Dacă pleacă el, plec și eu." Asta l-a amuțit și iritat la culme: Atunci, luați-vă boarfele și dispăreți amîndoi", am auzit eu răbufnind din cală, "diseară sîntem în Madagascar, n-aveți decât să coborâți împreună". Am înlemnit, mai ales că nu știam ce să mă fac cu ea, mi se părea o responsabilitate prea mare pentru mine, să am grijă de mai mult de o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă, încrețită la gât. Era frumoasă, se gândise Ivan, plimbându-și privirea pe carnea pufoasă a brațului, pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub buza de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și primăvăratec. Era... frumoasă. Știa. Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl apăsau. Îl sufocau ca o bucătărie îmbâc sită de carne
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
neamurile de pește. Nasul le cu noștea pe fiecare. Așa, din tainițele somnului, știuse când încărcaseră morunul și când fuseseră pescuiți guvizii, cum se înspica în griuri calde carnea roz a somonului cumințită în blocuri enorme de gheață, jos, în cală, câte feluri de crevete umpleau cămările bucătarului-șef (64, parcă... da, 64!), că păstrăvul ales de prim-ajutorul de bucătar nu era din cel mai bun soi sau că încărcătura de caracatiță fusese jumătate aruncată peste bord, pentru că-și schimba
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
doctor Simba mai înfricoșat ca niciodată se agita frenetic, dând ultimele instrucțiuni. Nimic nu putea egala, în acest final grăbit de partidă, voracitatea lui Amin Barra - la ordinele sale, toate mobilele din palat erau îngrămădite pentru a fi transportate în cala avionului. „Nu am să las ceva în urma mea. Iau totul, totul. Sunt mareșalul Azaniei”, murmura președintele-mareșal, ce ale sese în ziua fugii sale să poarte uniforma de comandor al aviației din Azania. Un vuiet ce semăna cu izbucnirea unei mări
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
întîmplase asta era un mister. Dar dacă Făuritorii de Arme de pe Pămînt aveau un sistem de transmisie cu vibrații, prin care obiectele de metal puteau fi trimise prin pereți și la distanțe mari, atunci absorbirea bărcii sale de salvare în cala unei mașini de proporții mai mari era fără doar și poate de domeniul posibilului. Se simți sfîșiat de o înțelegere din ce în ce mai clară a situației lui. Recăzu pe speteaza scaunului, slăbit și epuizat de intensitatea conflictului său emoțional. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
era orbitoare. Macaraua scotea, cu un scârțâit asurzitor, pachetele din plasa de bagaje și le îngrămădea într-un colț. — Voila! Marinarul cu ochi albaștri le arătă cu degetul o deschizătură la picioarele lor. Era o intrare pătrată, care ducea în cală. O scară metalică, perpendiculară, dispărea în întuneric. Mirosea oribil... — Deci așa arată clasa a patra, suspină Tomoe fără să vrea. — Gaston Bonaparte! Marinarul s-a lăsat pe vine și a strigat înspre cală. A apărut un cap dinspre întunericul calei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Era o intrare pătrată, care ducea în cală. O scară metalică, perpendiculară, dispărea în întuneric. Mirosea oribil... — Deci așa arată clasa a patra, suspină Tomoe fără să vrea. — Gaston Bonaparte! Marinarul s-a lăsat pe vine și a strigat înspre cală. A apărut un cap dinspre întunericul calei, de parcă ar fi așteptat să fie strigat. Nu era Gaston Bonaparte, ci bucătarul vasului. Avea un șorț alb, legat la brâu, și un satâr în mână. Era un bărbat gras, cu un un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cală. O scară metalică, perpendiculară, dispărea în întuneric. Mirosea oribil... — Deci așa arată clasa a patra, suspină Tomoe fără să vrea. — Gaston Bonaparte! Marinarul s-a lăsat pe vine și a strigat înspre cală. A apărut un cap dinspre întunericul calei, de parcă ar fi așteptat să fie strigat. Nu era Gaston Bonaparte, ci bucătarul vasului. Avea un șorț alb, legat la brâu, și un satâr în mână. Era un bărbat gras, cu un un stomac proeminent. Își freca mereu nasul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și a zis, dând din cap: — Vous cherchez Gaston, n’est-ce pas? — Da, da. Takamori nu știa nici o boabă de franceză, dar auzind numele lui Gaston, răspunse „da“. Omul îi pofti, din ușa dreptunghiulară, să coboare pe scara metalică, în cală. — Descendez, Monsieur. Descendez, Mademoiselle. — Cobori? întrebă Tomoe care, cu tot curajul ei, părea să ezite acum. Era un aer greu în cala încinsă și înăbușitoare, miros de ulei și vopsea amestecat cu un fel de duhoare de cocină și staul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
auzind numele lui Gaston, răspunse „da“. Omul îi pofti, din ușa dreptunghiulară, să coboare pe scara metalică, în cală. — Descendez, Monsieur. Descendez, Mademoiselle. — Cobori? întrebă Tomoe care, cu tot curajul ei, părea să ezite acum. Era un aer greu în cala încinsă și înăbușitoare, miros de ulei și vopsea amestecat cu un fel de duhoare de cocină și staul de vite. Văzându-i nehotărâți, bucătarul le spuse iar ceva, repezit, în franceză. — Da, da, spuse Takamori. S-a apucat bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
două-trei paturi. O călătorie de la Yokohama la Marsilia costă peste o sută cincizeci de mii de yeni. Mulți nu știu că se poate ajunge în Franța și cu cincizeci de mii de yeni, și anume la clasa a patra, în cală. Aici nu se acordă servicii pasagerilor. Ei se servesc singuri. Paturile de campanie, care seamănă cu niște tăvi cu viermi de mătase, sunt rânduite în spațiile libere din cală, care nu se folosesc pentru bagaje. Aici călătoresc, de obicei, hamali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de mii de yeni, și anume la clasa a patra, în cală. Aici nu se acordă servicii pasagerilor. Ei se servesc singuri. Paturile de campanie, care seamănă cu niște tăvi cu viermi de mătase, sunt rânduite în spațiile libere din cală, care nu se folosesc pentru bagaje. Aici călătoresc, de obicei, hamali și muncitori chinezi care se urcă pe vas la Singapore sau Hong-Kong și pornesc în căutare de lucru prin alte părți ale lumii. E un permanent du-te-vino în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vasul, alții se îmbarcă. Takamori și Tomoe au descins în măruntaiele dezgustătoare ale vasului fără să cunoască asemenea amănunte. S-au străduit din răsputeri să facă față situației. — Takamori, ce miros oribil! — De ce oare? Deși era ziua-n amiaza mare, cala era întunecată și domnea o tăcere mormântală. Ici-colo se zăreau prin întuneric câteva beculețe, care lăsau impresia unor boabe de fasole. Într-un colț se aflau niște paturi de campanie legate cu lanțuri. În razele de lumină ce străbăteau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a abținut să nu rostească cuvântul care i-a venit pe buze când l-a văzut ridicându-se și venind spre ei. „Asta e... ce să-i faci?“ gândi ea. Conturându-se în raza de lumină ce pătrundea în cala întunecată prin hublou, bărbatul părea că tremură de bucurie când i-a întins mâna lui Takamori. Fața îi era atât de bronzată, încât îl puteai lua cu ușurință drept oriental, și era atât de lungă... față de cal, ce mai! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i ardă un șut. — Gaston. — Da. — Îmi înțelegi japoneza? — Da. Da. — Atunci hai să ieșim de aici! Unde-ți sunt bagajele? Gaston arătă spre sacoșa din pânză. — Asta-i tot? întrebă Takamori mirat. — Da, zise Gaston dând din cap. În cală, care nu avea mai mult de cincizeci de rogojini, pe lângă mirosul de ulei și vopsea, mai era ceva, mult mai neplăcut. Tomoe și-a dus batista la nas și s-a întors să vadă despre ce era vorba. A văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
A văzut WC-ul cu ușa larg deschisă - de-acolo venea, deci, mirosul acela îngrozitor. Văzuse cu mulți ani în urmă filmul Vaporul sclavilor. Două-trei sute de sclavi africani, legați cu lanțuri unul de altul, au fost băgați într-o cală înăbușitoare ca aceasta. — Cum ți-a plăcut călătoria, Gaston? Gaston nu a înțeles ce-a spus Takamori, dar după ce a mai repetat o dată, rar, s-a dumirit. — Da, a fost foarte frumos. Au început să urce scara cu grijă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]