198,527 matches
-
Căci a tăgăduit de pildă prin limbă și iarăși s-a mărturisit prin ea. Sau a furat prin mâini și iarăși a dăruit prin ele. Și în altele la fel. Dar cel ce a curvit nu se întoarce prin aceeași cale prin care a căzut. Ci prin alta. Căci plânge, postește, suspină. De aceea se numește curvia în chip propriu cădere, nu greșeală. Aceasta cu atât mai mult când e vorba de viețuirea călugărească. Pentru că e proprie călugărului fecioria și făgăduința
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de dorit [...] cele de după ea și de aceea socotește mai de cinste trupul decât duhul. De asemenea face mai atrăgătoare posesiunea celor văzute decât slava și strălucirea celor duhovnicești 143. În patima desfrânării, sexualitatea devine pentru om un obstacol în calea întâlnirii cu Dumnezeu. Ea încetează de a mai fi expresia pe plan trupesc a iubirii ancorate în sfințenia Duhului, de asemenea încetează de a mai fi un act spiritual, devenind un act pur carnal, mărginit la trup144. Se poate ajunge
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în această iubire adevărată, sfințită prin taina Sfintei Cununii și cu ajutorul harului dumnezeiesc, fiecare om dăruiește celuilalt nu moarte, ci viață, îl ajută pe celălalt să devină el însuși în forma proprie lui de slujire și creație 179. Numai urmând calea adevăratei vieți creștine vom putea să spiritualizăm tot ceea ce este trupesc în noi, ridicând iubirea senzuală la treapta înaltă de iubire duhovnicească. Patima desfrânării se desfășoară după un scenariu și potrivit unui mecanism ce are mult mai multe în comun
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
duhovnicesc trebuie să convingă pe cel cuprins de această înjositoare patimă că întoarcerea la normalitate este posibilă doar în sânul comunității ecleziale. De aceea, fiecare credincios are o mare responsabilitate față de comportamentul semenului său, ajutându-l să se îndrepte pe calea pocăinței și a virtuților creștine. 213 Ierodiacon Cleopa, Creștinul ortodox în lumea televizorului și internetului, Edit. Panaghia, Sfânta Mănăstire Rarău, p. 105.
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
eul empiric și eul auctorial constituie trăsătura comună a tuturor jurnalelor, poate că ar trebui să căutăm alte concepte pentru a parcela acest gen nărăvaș. Și n-ar fi de mirare ca vechiul criteriu tematic să-și reconfirme pe această cale utilitatea. Există, astfel, trei tipuri de jurnal. Primul este jurnalul de condiție sau de "vocație", care focalizează o anume trăsătură definitorie pentru statutul autorului: creația, sexualitatea, apartenența etnică sau religioasă etc. Dintre toate tipurile, el se apropie cel mai mult
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
postum. Experiențe de toată mîna, din cele care se spun și, mai ales, dintre acelea ascunse sub pietatea gustului burghez trec, în carte, de la unii la alții, urmînd două fire: traiul la comun, vag promiscuu, instilat cu poezia "manejului", și căile pe care apucă niște "bagaje" (vieți, amintiri...) ale nimănui. "Comisionul" e, la început, un caiet cu scoarțele negre, ajuns într-o noapte la un scriitor-ventuză, prădător feroce de istorii brute (în fond, ca toți romancierii...). Cel care i-l dă
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
sale mai profunde asupra structurilor socio-identitare. Aceasta este și miza studiului lui Caius Dobrescu: "A înțelege cum e modelată opoziția public/ privat de imaginarul eminescian și, reciproc, cum modelează reprezentările sociale gata constituite ale acestei opoziții creația poetului reprezintă (...) principala cale către o regândire a operei eminesciene." Evitând sociologismul vulgar, Caius Dobrescu demontează mai întâi imaginea meteorică a geniului sustras contingențelor istorice, arătând ecourile spiritului vienez în opera lui Eminescu, precum și convergențele acestuia cu principalele orientări literar-filosofice din epocă (romantismul Biedermeier
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
omite aici faptul că, deși resursele imaginarului au fost adesea utilizate în scopuri politice, una din "politicile" imaginației rezidă tocmai în capacitatea sa de a transgresa ideologicul. Mai mult, chiar și fără a recurge la asemenea esențialisme estetice, o asemenea cale de lectură mi se pare păguboasă din punctul de vedere al "randamentului" lecturii: se pierde mai mult decât se "traduce". În al doilea rând, distincția public/ privat dezavantajează așa-zisa poezie "vizionară". Dacă, pe de o parte, Caius Dobrescu încearcă
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
mai abătuți și mai speriați parcă de pantagruelismul celei mai inteligente ființe terestre... Dar, deodată - să fi fost vorba despre o oarecare psihoză ? Despre vreun virus din aceia rebeli care hoinăresc prin lume atacând cu parșivism tot ce întâlnesc în cale ? Să fi reintrat brusc în funcțiune ancestrala și eficienta comunicare animal-om ? Nu se știe și, probabil, nu se va ști niciodată. Cert este că pe micul ecran a apărut brusc domnul Ion Iliescu, cu figură de speriat că masele
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
înainte să plece își aranjează părul și se rujează în oglinjoara aia". Tandra atenție acordată vitrinelor și manechinelor, amintind kitsch-ul lui Bruno Schulz, poate fi circumscrisă aceleiași atracții funerare, manechinele avînd o alură cadaverică. Dramatismul existențial adoptă așadar o cale ocolită, din pudoarea pe care o putem descifra adesea în lumea creatorilor valahi, în pofida aparențelor melodramatice și truculente, a culorilor țipătoare, dar și a sarcasmului ce funcționează ca un amortizor al suferinței. Floarea Țuțuianu e o senzuală frenetică. Stihurile sale
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
D-sa trece pe portativul avangardist poezia delicată a lucrurilor, ŕ la Petre Stoica. Rezultă un melanj de insolențe și timidități, de avînturi și căderi în sine, conturînd fizionomia unui sentimental și introspectiv ce-a apucat, în mod imprevizibil, pe calea hazardului: "stam pe o bancă în parc miram lumea dansam puțin cu cîte o femeie/ întrețineam public noțiunea de primăvară mă lăsam mirosit/ scriam despre tine cu creta poeme pe drumul pe care știam c-o să vii/ uneori ajungeam în
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Lucian... Miriam nu-și putu stăpâni maxilarul și dinții începură să-i clănțăne. îngăimă: - Mamă... - Da sau nu. Trebuie să-mi dai un răspuns. - Unde ai fost? își ridică ochii spre el. Vocea ei speriată deveni rugătoare. Lucian îi tăiase calea ca un tâlhar. - Am fost la Varșovia. Am vândut bijuteriile. Ne ducem la Lemberg și apoi la Paris. Acolo o să ne căsătorim. Miriam-Lieba se uită în jur, înfricoșată că s-ar putea ivi cineva de-al casei. - Le-ai spus
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
și curios să vadă starea turmei. Dacă problema noastră, prin străduința vieții creștine, e cum să ajungem la cer, printre cei drepți, problema argheziană a lui Isus este cum să ajungă pe pământ, printre oameni, și să-i îndrepte pe calea cea bună, înainte de a fi prea târziu. Ion Buzași, Poezia religioasă românească, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, 354 p.
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
o celulă, eventual săpînd discret, dar eficient, la un tunel prin care să încerce o evadare cum nu s-a mai văzut. "Or - constată Eugen Istodor -, ei se mișcă. Se aerisesc, se plimbă, joacă fotbal, șeptic, pocher, pun lumea la cale. Merg la Club, la spectacole sau la făcut artă. Merg la Regina-Mamă, comandantul închisorii, Carmen Mihail, să se plîngă. Merg în camera comandanților lor, Mihaela Bonațiu și Mihai Cosmescu, să-și ceară drepturile: norma de țigări, norma de plicuri, norma
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
stabilite de cele zece porunci, despre implicarea creatorului în creația sa, și condiția fără de care nu se poate omul dumiri, căci "o poruncă nu poate fi înțeleasă fără cunoașterea celui ce o poruncește. Ioan Buduca, întrebându-se cine te învață calea discernământului? Tradiția? Istoria? Toate la un loc? Dan Stanca, despre interedicția luării Numelui Domnului în deșert, ca să fii ferit de ispita relativizării, să nu-i atribui Domnului mesaje mediocre, să nu crezi că Numele Său poate fi oricând invocat. Adrian
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
Cu altă, eventuală, ocazie toate acestea s-ar putea dezbate mai profund, mai elevat, s-ar putea înspica cu noțiuni și concepte înalte, cu citate și bibliografii monumentale. Deocamdată am ales, pentru a spune ce a fost de spus, această cale simplă de teamă ca nu cumva unii să nu înțeleagă... Altminteri (că nu știu cum să închei) ar mai fi de pomenit, așa, într-o doară, spre sporirea tonusului vital, vreo două cărticele, bune și bine de (re)citit în aceste zile
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
de fabuloasa capacitate a insului de a uita suferințele, nopțile când durerea zvâcnind magnetic în câte o măsea vulnerată, pretindea câte un algocalmin la fiecare sfert de ceas. Natural că atingând vârsta când Matusalem se gândea să-și croiască o cale în viață, numărul de hapuri pe care înainte și după fiecare dintre mese trebuie să le dau pe gât, cu multă apă, a crescut, într-atât încât în acele de taină colocvii, când doctorul mă îndeamnă la un discurs coerent
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
trio activ ce-mi poate fi prescris pe rețeta compensată și care mă va regenera. Sunt medicamente tot mai sofisticate, mai tari ar zice vulgul, chimicale de complexă sinteză, prin urmare și cu efecte secundare - greață, vomă, hemoragii pe diverse căi de ieșire, pierderea echilibrului, halucinații, surzire, orbire, demență. însă fără ele șchioapeți mai departe, rabzi dureri mistuitoare, incredibile junghiuri ce-ți distrug răbdarea și te fulgeră, transformându-te în martir fără voie și crez. Așa că desfaci capacul și scoți rotunda
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
fi fuga din țară, într-o "dimineață cenușie și rece din acel 17 noiembrie 1961", în timpul unui turneu la Berlin, când printr-un mare noroc reușește să treacă Zidul, din Est către Vest. Devine astfel primul balerin român care ia calea exilului, cu tot ce implică acest lucru: cerere de azil politic, lagăr, derută temporară profesională, persecutarea familiei rămase în țară, în frunte cu tatăl său, compozitorul Filaret Barbu, căruia i se scot de pe afiș toate lucrările. Și totul trebuia luat
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
Dumnezeu decît acesta: El repară perturbațiile normalului, lăsînd natura să-și urmeze cursul, așa cum a hotărît Creatorul. în esența ei, lucrarea medicului stă în evlavia și grija față de opera dumnezeiască". în consecință, opera artistului e o victorie a vieții pe calea producției de artificial (cuvîntul artificial provine din cel de artă!), în timp ce "opera" tămăduitorului e o victorie a naturalului și, după caz, o corijare a artificialului. Așezat sub bolta unor atît de elevate considerații, scrisul lui C. D. Zeletin răsfrînge, în
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
ariergardă existențială. Paseist prin fidelitatea sa față de instrumentul expresiei tradiționale ("Uneori îmi pare că arta există anume pentru ca trecutul să se poată exprima"), poetul adoptă, în relația sa cu stihia imprevizibilului, un stoicism elegant: "Fii tare sub loviturile vieții: e calea cea mai comodă...". Ceea ce nu e decît o variantă păgînă a umilinței. I se potrivește lui C. D. Zeletin însuși percepția ce-o are asupra unui însemnat poet băștinaș din trecut, a cărui operă "aduce cu ea enigmatice vuiete de
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
M-aș fi așteptat să ne anunțe ce programe de recuperare socială derulează, cât din fondurile accesate sunt folosite pentru programe și cât pentru salarii. Nu - democrația e bună, dar nu pentru căței! Anonimii sau anonimele din organizație au ales calea cea mai jenantă de a aborda problema: vorbind despre "dreptul la imagine" al tragicelor victime! Sigur, când vezi realitatea prin lentila deformatoare a ideologicului, poți susține, fără să clipești, absolut orice: că negrul e alb și albul negru, susul jos
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
la altul -/ născuți cum sînt în aceeași cristelniță -/ ei au reușit chair performanța de a intra în dicționare/ încă înainte de a intra în literatură... Vezi,/ locurile pe soclu sînt deja ocupate. O altă generație a puterii,/ care mătură totul în calea ei, care din orfelinata cenaclieră/ a sărit direct în manuale, vezi, la statuia lor/ silexul verbului lucra încă înainte de litera A.../ Cum plouă cu elogii, atmosfera a devenit de-a dreptul/ sufocantă, așa că voi ieși repede la aer curat" (Occident
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
comunism la capitalism este un război fără învingători. Mesajul nescris al acestei cărți este că atunci cînd se cîștigă ceva la nivelul societății, se pierde altceva la nivelul individului. Inclusiv învingătorii tranziției, cei care au reușit să se îmbogățească pe căi mai mult sau mai puțin licite și să urce pe scara socială pe poziții inimaginabile în vechiul regim, au partea lor de eșec. De aceea, tonul celor mai multe dintre povestiri tinde spre tragic. Umorul lipsește cu desăvîrșire, iar notele optimiste sunt
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
se construia pentru milenii". Firește, eseistul nu este ispitit de futurologie. Nu crede că viitorul ar putea fi prevăzut, el neavănd "formă", iar prezentul însuși n-ar fi decăt "ultimul stadiu al trecutului". enomenele tehnologice, de la mașina cu aburi și calea ferată pănă la telefon și avion, socotite frecvent drept "mari performanțe", n-ar constitui decăt "un progres mărunt", întrucăt ființa umană nu progresează, schimbăndu-se doar exterior, în ritmul modei. Viața impune prin constanța și invariabilitatea ei de factură esențială: "Noi
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]