1,031 matches
-
(محمد بن منصورالمهدى ) (n. 744 - d. 785) a fost al treilea calif abbasid care a domnit între anii 775-785. Numele de Mahdi înseamnă „cel bine îndemnat (de Dumnezeu)”, supranume pe care și-l autoatribuiau califii pentru a-și exprima calitățile morale și religioase. Cei zece ani de domnie ai lui au fost
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
(محمد بن منصورالمهدى ) (n. 744 - d. 785) a fost al treilea calif abbasid care a domnit între anii 775-785. Numele de Mahdi înseamnă „cel bine îndemnat (de Dumnezeu)”, supranume pe care și-l autoatribuiau califii pentru a-și exprima calitățile morale și religioase. Cei zece ani de domnie ai lui au fost zece ani de prosperitate pentru califat. Eforturile lui al-Mansur de a construi numele dinastiei și trezoreria pe care a strâns-o i-au
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
călători de-a lungul drumului, era excesiv de generos cu donațiile pe care le făcea locuitorilor Meccăi, iar în anul 782 a adăugat o rețea poștală între Mecca, Medina și Yemen. Toată acestă atenție s-a adăugat practicilor deja stabilite ale califilor abbasizi de a face pelerinaje dese către Mecca(sau numeau un membru al familiei în locul lor pentru a conduce ceremonia în locul lor), precum și vizite ocazionale către Ierusalim și alocarea resurselor pentru întreținerea acestora. Pe de altă parte, al-Mahdi este considerat
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
lor), precum și vizite ocazionale către Ierusalim și alocarea resurselor pentru întreținerea acestora. Pe de altă parte, al-Mahdi este considerat a fi cel care a introdus la curtea sa moda iraniană și obiceiuri luxuriante care aveau în mod clar influențe străine. Califul nu mai ducea viața austeră pe care o dusese tatăș sau, al-Mansur, ci ducea o viață poleită de lux și plină de distracții. În tot acest timp autoritățile guvernamentale țineau un control și mai stric asupra sistemului fiscal, pe care
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
medineze. Spre deosebire de omeyazi, abbasizii au demonstrat un interes către activitățile învățaților religioși și au încercat să îi facă să servească în posturi oficiale. Începând cu al-Mahdi, califatul a început să își refacă simțită prezența în campaniile militare, pe care uneori califul de conducea în persoană, precum cea din 780, când a fost însoțit de fiul său Harun. Doi ani după ce Harun a fost pus la comanda propriei sale armate, acesta și-a dovedit calitățile de bun strateg, fapt ce i-a
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
a câștigat titlul de al-Rashid (ortodoxul) și a fost numit succesor la califat după al-Hadi. Atenția pe care a acordat-o al-Mahdi conflictului bizantino-arab a format stâlpul de sprijin în propaganda sa religioasă în numele califatului. Aceste expediții au stabilit imaginea califului care a reluat misiunea neterminată ale primelor cuceriri islamice, și a revitalizat potențialul de cucerire a Constantinopolului. Pe lângă importanța sa religioasă, atenția crescândă a abbasizilor către frontiera Bizantină a subliniat politica de restaurare a rolului militar pentru fostele surse tribale
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
zona de sud est a Anatoliei. Această familie a produs mulți conducători și războinici ce au devenit faimoși pentru curajul și calitățile excepționale de conducători. După cel de-al doilea război civil sau "fitna" (683-692), omeiazi ajung la conducere. Primul calif marwanid, 'Abd al Malik ibn Marwan, conduce din anul 692 până în anul 705. Cea de-a doua "fitna" a adus califatul Omeiad aproape de declind. Cu toate acestea, conducerea omeiadă avea să fie reconstituită, dar procesul de reconstruire a fost încet
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
a ridicat sau renovat moschei în Medina, Ierusalim și Damasc, continuând munca tatălui său. În același timp el a continuat și extinderea limitelor califatului cucerind multe teritorii, dintre care cele mai active fiind acelea din Nordul Africii și Asia Centrală. Următorul calif a fost fratele lui Al-Walīd, Sulayman ibn 'Abd al-Malik (715-717). În timpul domniei lui au apărut primele semne a ceea ce mai târziu aveau să devină facțiuni politice în toată regula între trupele siriene. Pentru a combate acest fenomen, el a încercat
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
apoi pe sectoare, fiecare nivel administrativ având un oficial responsabil. La cel mai înalt nivel erau guvernatorii de provincie, iar responsabilitățile erau cel mai adesea împărțite între un oficial militar și un oficial administrativ (sau fiscal), care erau numiți de calif. Fiecare guvernator avea propriul judecător, corp de protecție militară și consilieri. Cu excepția zonelor din inima califatului, ce erau dominate de familia conducătoare, exista o periferie de provincii unde autoritatea marwanizilor nu era la fel de resimțită, ceea ce le dădea uneori mai multă
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
a fost culoarea preferată a profetului Muhammad, care purta o robă și un turban verzi, în același timp simbolizând vegetația și viața (putere în deșertul uscat). Se pare că această culoare, după moartea lui Muhammad, poate fi purtată doar de califi la turbane. Totodată, în Coran (Sura 18:31) este menționat faptul că locuitorii Paradisului vor purta costume din mătase fină, de culoare verde. În alte zone ale lumii musulmane, verdele este asociat unui hadith aparținând lui Muhammad, în care se
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
mai curând i-a permis să își lărgească universul de cunoaștere. Battuta mai consemnează că ordinul a fost înființat de două personaje, unchi și nepot,Abū al-Najib Suhrawardī (1097-1168),Abū ͑ Hafs Umar Suhrawardī (1145-1234), acesta din urmă fiind favoritul califului ʻabbasid al-Nasir și adevăratul fondator al ordinului, reprezentând un sufism ortodox, mai intelectual decât popular, mai conformist decât contestatar. Se pare că ordinul s-ar regăsi și în India în acea perioadă, unde reprezentantul principal al confreriei ar fi Zakariya
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
care Libanul se poate integra. Această viziune face referire directă la perioada clasică a civilizației arabo-islamice, unde întâlnim un mare stat islamic, format din mai multe comunități și popoare mai curând distincte, decât întrudite, și condus de o mare autoritate - califul.
Hassan Nasrallah () [Corola-website/Science/331126_a_332455]
-
în comun și socializarea erau aspecte importante. O caracteristică principală a acestor grupări era militantismul pentru bunăstarea populației iar, din acest motiv, frățiile s-au aflat într-o permanentă opoziție cu puterile guvernante. De aceea, în secolul al XII-lea, califul abasid Al-Nasir a devenit membru al acestei organizații în încercarea de a o aduce sub conducerea statului și de a-și extinde influența dincolo de frontierele califatului . Din cauza asocierii califului cu misticul Abu Hafs Umar Al-Suhrawardi, principalului său sfătuitor, mișcarea "futuwwa
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
opoziție cu puterile guvernante. De aceea, în secolul al XII-lea, califul abasid Al-Nasir a devenit membru al acestei organizații în încercarea de a o aduce sub conducerea statului și de a-și extinde influența dincolo de frontierele califatului . Din cauza asocierii califului cu misticul Abu Hafs Umar Al-Suhrawardi, principalului său sfătuitor, mișcarea "futuwwa" a căpătat pronunțate influențe mistice, care s-au reflectat cel mai bine în ritualurile de inițiere. În această perioadă a apărut practica investiturii cu "libas al-futuwwa" (pantalonii, centura și
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
s-a remarcat, printre altele, prin faptul că a fost un calif războinic, purtând în mod constant războaie, atât împotriva Imperiului Bizantin, cât și împotriva diverselor grupări rebele din interiorul Califatului Abbasid. Cea mai notabilă realizare a sa pe plan intern a fost înăbușirea revoltei khurramite. , fiul lui Harun al-Rashid și al
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
scopul de a îi antrena pentru a deveni soldați. Mai mult, acesta a reușit să ajungă la o înțelegere cu samanizii, care controlau cea mai mare parte a regiunii Samarkand, prin care îi erau trimiși sclavi direct din Turkistan. Viitorul calif abbasid a reușit constituirea unui corp de armată propriu, format din doar 3000-4000 de soldați, însă aceștia erau foarte disciplinați și extrem de bine pregătiți. Având la dispoziție această armata, al-Mu'tasim s-a impus în interiorul dinastiei abbaside, iar al-Mamun a
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
motivul pentru care al-Ma'mun s-a hotărât să renunțe la ideea de a-l numi pe fiul său, al-Abbas ca succesor, numindu-l în schimb pe al-Mu'tasim. Astfel, al-Mu'tasim s-a remarcat încă dinainte de a deveni calif, prin personalitatea să puternică și dominantă. Al-Mu'tasim a devenit calif al Imperiului Abbasid în august 833, după ce fratele său, al-Ma'mun, a murit în timpul unei campanii împotriva bizantinilor, însă nu fără să fie contestat de cei care au
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
la ideea de a-l numi pe fiul său, al-Abbas ca succesor, numindu-l în schimb pe al-Mu'tasim. Astfel, al-Mu'tasim s-a remarcat încă dinainte de a deveni calif, prin personalitatea să puternică și dominantă. Al-Mu'tasim a devenit calif al Imperiului Abbasid în august 833, după ce fratele său, al-Ma'mun, a murit în timpul unei campanii împotriva bizantinilor, însă nu fără să fie contestat de cei care au anticipat, într-un fel, ceea ce avea să aducă noua conducere a
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
fie contestat de cei care au anticipat, într-un fel, ceea ce avea să aducă noua conducere a statului abbasid. Unii conducători militari din statul abbasid și-au arătat susținerea pentru al-Abbas, fiul lui al-Mamun, dorind că acesta să fie noul calif, insă al- Mu'tasim s-a impus, reușind să-și asigure poziția dobândită, aceea de suveran al imperiului. La întoarcerea dintr-o campanie împotriva bizantinilor, al-Mutasim a realizat faptul că se planifică înlăturarea să de la tron, de către al-Abbas bin al
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
complex de palate și și-a localizat armata formată în special din turci proveniți din Asia Centrală. Unul dintre cele mai importante aspecte din perioada de domnie a lui al-Mu'tasim este introducerea așa-numiților "soldați-sclavi" turci în centrul lumii islamice. Califul al-Mu'tasim a reușit să se impune într-un mod ferm în cadrul statului, bazându-se pe acest corp de armată constituit de el însuși. Acești "mamalik" sau "mawali", proveniți de la marginea lumii islamice, au format o elită militară cu un
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
în anul 837, cănd al- Mu'tasim a pus capăt revoltei pornite de persanii schismatici, conduși de Băbak, care coopera cu grecii. Tot în 837, împăratul bizantin, Theophil, a invadat Mesopotamia și a ocupat orașul Zapetra, locul de naștere al califului al-Mu'tasim. Reacția lui al-Mu'tasim nu s-a lăsat așteptată prea mult. În 838, acesta a invadat Asia Mică, l-a învins pe Theophil, a ocupat Ankira (Ankara) și a pornit spre Amorion, locul de naștere al lui Mihail
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
mai mare parte a taxelor provenite din Egipt aveau să fie îndreptate către Samarra pentru a contribui la plata soldaților turci. Astfel, s-a pus capăt unui sistem de plată constituit în divan de către Umăr, cel de-al doilea dintre ,califii cei drepți" ai islamului. Al-Mu'tasim a reușit să pună capăt unei controverse mai vechi în statul islamic. Este vorba de colectarea taxelor de către guvernul central al statului. Încă din perioada celui de-al treilea dintre califii cei drepți, Usman
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
al doilea dintre ,califii cei drepți" ai islamului. Al-Mu'tasim a reușit să pună capăt unei controverse mai vechi în statul islamic. Este vorba de colectarea taxelor de către guvernul central al statului. Încă din perioada celui de-al treilea dintre califii cei drepți, Usman, califii au întâmpinat dificultăți în a aduce la centru veniturile provenite din taxele impuse în diferitele provincii. Umayyazii au reușit să rezolve problema parțial, iar primii califi abbasizi au îndreptat și mai mult situația, insă Al-Mu'tasim
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
cei drepți" ai islamului. Al-Mu'tasim a reușit să pună capăt unei controverse mai vechi în statul islamic. Este vorba de colectarea taxelor de către guvernul central al statului. Încă din perioada celui de-al treilea dintre califii cei drepți, Usman, califii au întâmpinat dificultăți în a aduce la centru veniturile provenite din taxele impuse în diferitele provincii. Umayyazii au reușit să rezolve problema parțial, iar primii califi abbasizi au îndreptat și mai mult situația, insă Al-Mu'tasim a reușit a concretizeze
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
al statului. Încă din perioada celui de-al treilea dintre califii cei drepți, Usman, califii au întâmpinat dificultăți în a aduce la centru veniturile provenite din taxele impuse în diferitele provincii. Umayyazii au reușit să rezolve problema parțial, iar primii califi abbasizi au îndreptat și mai mult situația, insă Al-Mu'tasim a reușit a concretizeze triumful puterii centrale a statului. Chiar și provinciile considerate dificile din acest punct de vedere, cum ar fi Khorasan, au în început să trimită sume substanțiale
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]