1,530 matches
-
Noimann, cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu ochii ațintiți În gol... Momentul de luciditate nu dura Însă decât câteva clipe și starea de confuzie se instaura din nou. Secundele se dilatau odată cu porii și calvarul reîncepea, luând o altă turnură. Insectele care pieriseră apăreau din aer, strecurându-se prin porii dilatați pe sub pielea lui Noimann, unde Își depuneau ouăle și se Înmulțeau, Înlocuind Încetul cu Încetul celulele din corp. Curînd, tot trupul lui Noimann se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
legionarilor sunt doar o umbră pală, un trist dangăt de clopot, pentru a trezi pe cei ce nu cunosc drama noastră, a deconspira pe făptuitori și a despovăra pe cei resemnați. Cei ce nu cunosc și nu au auzit despre calvarul durerilor noastre de la Pitești, unic în lagărul comunist, țin umbră degeaba pământului. Mă refer la cei care au o viață publică, o răspundere socială, la istorici. Iar cei care cunosc și nu recunosc, neagă sau tac, mă refer tot la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu acei camarazi la care s-au găsit două pistoale inutilizabile. Gheorghe Mântulescu va fi judecat de Curtea Marțială Galați, învinuit de complot și condamnat la moarte, pedeapsă comutată în 25 de ani de muncă silnică. Așa începe negrul său calvar. Stoic, cu fruntea sus privind la cer, liniștit și tăcut, el își va duce osânda până la capăt fără a-și reproșa ceva și fără a blestema pe tirani. Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să schimbe teribila situație. Lesnick făcu o pauză, expiră profund și stinse țigara. Mal văzu cum i se umflă pieptul osos, bănuind că omul nu mai avea mult până să devină hrană pentru viermi, și simți că bătrânul ezita între calvarul vorbirii și justificarea rolului său dublu. În cele din urmă inspiră adânc și continuă să le vorbească, iar în ochi îi licări un soi de înflăcărare: — Am fost unul dintre acei oameni - acum douăzeci de ani. Am semnat petiții, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pete de mâncare, strălucește acum roșie de sânge. Bobby îl examinează cu un fel de milă detașată. Băiatul alcoolic care trebuia să se ducă în Anglia. A avut o ultimă noapte de distracție. Ce ciudat! Deși a trecut prin acest calvar și-a păstrat bidonul de băutură la brâu. Bobby se apleacă și-l ia din mâna mortului. Când îl întoarce, observă inițialele J.P.B. gravate pe o parte, ceea ce-l face să se simtă încă o dată vinovat, dar nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din motive de filozofie personală - acel nenorocit de carton pe care scrie Diplomă, eram suplinitor plătit numai pentru studii liceale. Ceea ce, până și voi vă puteți da seama, era și este strigător la cer. Și fiecare suplinitor trebuia să Îndure calvarul dosarelor și hârțoagelor duse la Inspectorat Înainte de orice Început de an școlar. Suplinitorul stă, oarecum, la mila directorului, care Îl poate propune - ori nu - pentru continuitate pe post. Iar faptul că nu mi-aș fi obținut diploma din motive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
flanelă roșie, zdrențuită prin spini, și Într-o pereche de chiloți prea largi, care scoteau din când În când la iveală câte un testicul păros și nerușinat ce parcă Își bătea joc de publicul Însetat de victorie. Și a Început calvarul. La fiecare șut pe poartă al adversarilor, ai noștri primeau gol, căci Baronu se arunca exact În direcția În care nu trebuia, se rostogolea amarnic, expunându-și, cu acele prilejuri, bijuteriile de familie vederii spectatorilor și luminii soarelui. Când scorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
își amintea Katsuie. Cât e de regretabil! Ar fi trebuit să învăț măcar un dans, numai pentru seara asta. În adâncul inimii, fostul său senior îl lipsea, fără-ndoială, cu adevărat. Și mai era și altceva. Cu toate că fusese împins spre calvarul său de-acum - care, la drept vorbind, era, pur și simplu, fără nici o speranță - de către un singur militar cu chip de maimuță, e clar că, în taină, spera ca măcar să piară de-o moarte glorioasă. Avea numai cincizeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
este necesara și așteptata lumină în întuneric! Noiembrie 1943: aflat în dispozitiv la Limanul-Bug-Nipru, trăiește la modul dramatic retragerea spre Odessa. În fine, iată momentul de cumpănă din aprilie 1944: rănit grav la brațul stâng, locotenentul Alexandru Mânăstireanu traversează lungul calvar al militarului rănit care-și vede moartea cu ochii și trebuie să spună Adio, arme! Fiece moment trăit pe front ori acasă, în permisii, este atent încadrat istoric, cu referiri precise la mersul războiului și la protagoniștii lui, cu judecăți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
acasă, adânc marcat de cele prin care trecuse, socotit și el ”bandit și dușman al poporului”, ca și mine. Prin anii ’65-66, după ce i-am scris, mi-a făcut o vizită la Bârlad, unde mi-a povestit cu amănunte despre calvarul prin care trecuse, când a fost cercetat. Mi-a adus atunci o superbă căciulă brumărie din mieii pe care-i creștea în propria gospodărie, cadou pe care eu i l-am returnat pe măsură. Le-am mai scris tuturor din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ducă zilele, închipuiți-vă ce se va întâmpla atunci când guvernul, va vinde pământul țării, celor care dau comisionul mai mare iar oamenii se vor trezi pe drumuri. De asta nimeni nu le vorbește moldovenilor și poate ei nu intuiesc ce calvar îi așteaptă, dacă vor intra în Europa. Totuși se pare că au fost și glasuri, care au văzut această alunecare spre neant a acestei țări și au avertizat că întoarcerea Basarabiei către Occident, ar însemna o aventură primejdioasă și umilitoare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vadă. M-am hotărât să plec. Apoi m-am oprit. M-am forțat să mă așez pe un scaun și am comandat ceva de băut. Zece minute, mi-am jurat. Atât aveam de gând să stau. A fost un adevărat calvar. Tresăream violent din cauza nervilor și mă tot uitam la ușă, rugându-mă ca Luke să apară. După venirea celei de-a douăzecea persoane care nu era Luke, nenorocită, m-am decis să plec. Am început să cotrobăi prin geantă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iau o gură mare de vin. După care mă trezesc că mă uit pe furiș la ceasul de mână. Dacă bag repede scuza cu trenurile care Întârzie, pot pleca la patru. Nu mai am decât o oră și jumătate de calvar. Și poate ne uităm la televizor sau ceva de genul ăsta... — Tare mult aș vrea să știu la ce te gândești, spune bunicul, mângâindu-mă pe mână, cu un zâmbet, iar eu ridic ochii, ușor vinovată. — Ăă... la nimic, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la un loc în care orice femeie își dorește sè ajungè cât mai rar, dar unde, mai ales dacè are o familie, îndatoririle casnice o determinè sè meargè în mod regulat, Piața este locul care reprezintè în mintea oricèrei femei calvarul fèrè vinè al vieții de gospodinè, plasele grele, banii pe care trebuie sè-i distribuie dupè un complicat altgoritm în care intervin atât de mulți factori, de la timp și disponibilitate gastronomicè pânè la ce nu-i place și ce-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de fiică-sa, deși, nu-i vorbă, odată ieșită pe leafă și măritată, s-ar fi văzut și ea scăpată de el - oful tău, Mirelo, căzută-n nas cum erai după Ticuță, care, vezi Doamne, te-ar fi scăpat de calvarul de-acasă. Ticuță plecase din Câmpulung de câteva luni, își găsise de lucru în București, și uite-l că s-a întors s-o ia și pe ea acolo, ca să-și pună împreună viitorul la cale. Până una alta, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a unei trăsuri cu patru cai, În timp ce funcționarul ne poftea categoric să revenim a doua zi, iar un birtaș respingător, În mod limpede complicele său, Își oferea deja serviciile. Mă consolam pentru toate aceste dificultăți ale drumului gândindu-mă la calvarul călătorilor care mă precedaseră. Cu treisprezece ani mai Înainte, nu se putea ajunge În Persia decât pe străvechiul drum al cămilarilor, care, pornind din Trapezunt, ducea spre Tabriz, prin Erzerum, vreo patruzeci de etape, șase săptămâni epuizante și costisitoare, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urmă, la fel ca atâția și atâția alți oameni, Încă respira de treisprezece ori pe minut, deși puține alte semne de viață se puteau percepe În trupul său degradat, sub baldachinul patului său. Majestatea sa mulțumi, spuse că regina-mamă suferea calvarul cu demnitatea proprie a sângelui care Încă Îi curgea prin vene, și imediat trecu la chestiunile aflate pe agendă, dintre care prima era declarația de război a republicanilor. Nu pricep ce i-a apucat pe acești oameni, spuse el, țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în fiecare zi, de zece ani, și o dată ce le încep, ele merg a-a-au-automat. Dacă sar peste o singură mișcare, se duc t-t-to-toate naibii. Nu mai aveam replică. Ce puteam să mai spun? Cea mai rapidă cale de a pune capăt calvarului ar fi fost să aștept să plece din cameră și să-i arunc vechitura aceea de radio pe fereastră, dar știam că un asemenea gest ar fi pornit un scandal de nedescris. Cavaleristul era un individ care ținea la lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai știu eu cine, au grijă de toate. Aduc sake, comandă sushi, încearcă să-i liniștească pe cei năpăstuiți, plâng, jelesc mortul, deapănă amintiri despre defunct. E ca un picnic pentru mine... nu știu cum să-ți spun ca să înțelegi bine. În comparație cu calvarul îngrijirii unui bolnav... Eu și sora mea eram atât de obosite, încât nici nu am putut plânge, nu mai aveam lacrimi. Zău, crede-mă. De fapt, nici n-am vrut să plângem, pentru că așa suntem noi, chiar cu riscul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe grupul ăsta. Scuze! Cu toate acestea, voi continua să vin. Dacă n-o fac, nu mai scap de tristețe! Doamne, e greu, nu-i așa! Cel mai greu! Îmi vine să-l omor pentru că mă face să trec prin calvarul ăsta. Când ajung luni la serviciu găsesc un plic sprijinit de computer, adresat Domnișoarei Rebecca Havers. Domnișoară? Chiar așa? Mă uit în jur și văd unele identice pe birourile tuturor celor care n-au ajuns încă. Îl flutur pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu știu Îmi vorbește de undeva, de aici, cred...” Își duse mâna la sân. „Cum i-a zis În seara aceea cardinalul Lambertini unei doamne cu o splendidă cruce de diamante pe decolteu? Ce fericire ar fi să mori pe calvarul ăsta. Tot așa mi-ar plăcea mie să aud vocile acelea. Acum trebuie să mă scuz eu, și față de amândoi. Vin dintr-o epocă În care ai fi făcut pe dracu-n patru, numai să aduci un omagiu frumuseții. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
jurnalul de azi-dimineață, la cât a urcat prime rate la Wall Street. Nu ne privește, spuneți? Uite că ne privește. Știți că ne taxează până și depozitarea? Eu nu vând, iar ăia Îmi taxează retururile. Eu plătesc și insuccesul, acel calvar al geniului pe care filistinii nu-l recunosc. Hârtia asta velină - e foarte fină, Îmi permiteți, să ai textul bătut pe hârtia asta așa de subțire, te și simți poet, un șarlatan oarecare ar fi folosit hârtia extrastrong, ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mamei mele, aminti toate dățile când cedase un iepure sau un pui pentru un preț de nimic, mama se Închise Într-o tăcere demnă, mătușa Caterina continua să dea afară spumă alburie. Eu plângeam. În sfârșit, după două ore de calvar, auzirăm niște strigăte și unchiul Carlo apăru pe o bicicletă pe care o conducea cu un singur braț, și părea că se Întoarce de la plimbare. Văzu imediat brambureala din grădină și dădu să Întrebe ce se Întâmplase. Nu putea suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strașnice, dintre care unele s-au sfârșit cu căsătorii, botezuri, divorțuri. Ai zice că rasa profesorilor procrea numai în interiorul ei. Coada până la ușa spre paradis era un preludiu nupțial. Cu fiecare zi unii dintre noi primeau repartiții și scăpau de calvar. Nu conta - după ore veneau la un solitaire sau la un lapte-gros cu cei rămași în tranșee. Ce mândri am fost când ne-au repartizat la licee și nu la școli generale! Uite, statul are încredere în noi, nu degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vreau! Preuteasa nu concepea să nu doarmă lângă soțul ei, chiar dacă trăgea să moară și se chinuia ca un martir. Îi citea rugăciuni jumătate din noapte și, chiar dacă el nu-i mai putea răspunde, din ochi îi șiroiau lacrimi grele. Calvarul mai dură vreo săptămână, apoi, într-o noapte pe la două, bunica strigă că Gicu se agită rău. Cornel sări imediat din pat și, ajungând la căpătâiul lui taică-său, pricepu că sufletul se zmucea să iasă din corp. O lumânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]