2,791 matches
-
Suceava: șocurile electrice până la leșin, înfigerea acelor sub unghii și bătaia cu creionul la testicule 5. În noiembrie 1948, Cobîlaș a intrat în conflict cu Bogdanovici din cauza inițiativelor ultimului. El i-a reproșat acestuia că este incorect și necinstit față de camarazii săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc 1. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de seara până dimineață și lăsați într-o baltă de sânge, iar Bordeianu spune că nu avea nici o parte din corp care să nu-l usture sau să-l doară. Nu a putut să vadă ce s-a întâmplat cu camarazii lui, pentru că fața îi era tumefiată și nici nu își aduce aminte toate bătăile, întrucât a stat leșinat multă vreme. Dimineața au fost cu toții bătuți din nou și nu au primit mâncare. Virgil Bordeianu i-a spus că va fi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
vieții sociale și că dorește să facă ceea ce a făcut profesorul Rogojeanu la Aiud în 1945. Practic, el urmărea doar eliberarea deținuților politici din închisoare. Cobîlaș i s-a împotrivit lui Bogdanovici, spunându-i că este incorect și necinstit față de camarazii lui și față de regim, iar după această dispută cei doi nu și-au mai vorbit deloc. Întrebat în anchetă ce crede despre liderii acțiunii, a afirmat că, după părerea lui, Țurcanu era sincer, pe când Bogdanovici era doar oportunist, deși foarte
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
studiul a arătat că relațiile sociale ale acestor tineri sunt totuși afectate: fie că nu mai vor să audă nimic despre vechii lor tovarăși (mai ales fetele), fie că se complac în permanentizarea unei vieți sociale de grup, în tovărășia camarazilor din instituție. Problema reinserției sociale a tinerilor care au petrecut o lungă perioadă în instituții rezidențiale se dovedește a fi una dintre cele mai dificile. Noile măsuri privind pregătirea timpurie și sistematică a acestor copii pentru viața independentă, ca și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mai rare. El declară că sarcina asumată îl epuizează, dar libertatea sa regăsită nu se poate consolida decât cu acest preț. Iată un caz în care activismul este evident. La Jean, el are valoarea unui angajament benevol și eficient alături de camarazii de abstinență alcoolică. Activismul înlocuiește produsul toxic, al cărui rol era, după cât se pare, acela de a „strangula” angoasele, controlate acum grație acestei activități de substituție valorizată social și valorizantă narcisic pentru tânărul Jean. Să mai spunem că acest activism
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu două zile mai înainte, regretul meu că această soluție radicală nu era eficientă decât în filmele de spionaj. Strângând cărțile pe care soldații le azvârliseră pe jos, în cursul percheziției, m-am apropiat de fereastră, l-am revăzut pe camaradul lor cel ghinionist întins pe stradă și, în umbra tot mai cuprinzătoare a serii, cele două siluete furișe care, ivindu-se dintr-o ulicioară, s-au apropiat de cadavru, au pus mâna pe prada risipită în praf și s-au
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
răspundea prin tirurile sincopate ale unor puști cu un singur foc, adesea singura armă a acelui început de război. Și se retrăgeau fără a putea ridica răniții, fără a reține numele satelor predate. I se părea că el și cu camarazii săi dădeau o bătălie povestită de tatăl lui: puștile acelea străvechi, trupele acelea de cavalerie... În fața lor, se dădea un cu totul alt război - o rapidă scurgere de blindate pe pământul răvășit de bombele avioanelor. Zâmbeau oare nemții văzând scânteierea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
te împiedicau uneori să te concentrezi, să te gândești doar la silueta verde-cenușie de pe linia de ochire. Câinele rănit de o schijă, care gemea răsucindu-se pe loc și se uita înspre ei cu o privire înlăcrimată. Abandonaseră mai mulți camarazi, fugind din satul incendiat, dar cel care le trecea necontenit prin fața ochilor era câinele, ghemul acela roșcat cu spinarea zdrobită... Și tot astfel, într-un alt loc, iarba încâlcită, moale, răsunând de un bâzâit leneș de gâze, iarba unei veri
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Moscova... De câtva timp, știa pentru ce zâmbeau nemții când trăgeau. Era un rânjet care nu avea nimic de-a face cu veselia. Grimasa inconștientă a unui om care încearcă să stăpânească zgâlțâielile unei lungi rafale. La fel ca majoritatea camarazilor lui, Pavel era acum înarmat cu un automat german recuperat în luptă. Aveau de acum și ei același zâmbet ca nemții. Și nu mai fugeau din fața tancurilor, ci se aruncau într-o tranșee, făcând pe morții, se ridicau, aruncau grenade
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
companii, mai rămăseseră douăzeci și șapte de soldați... Pavel scoase cu greu trupul lui Marelst din grămadă. Fu nevoit să ridice alte corpuri, să înlăture sârma ghimpată. Dar, mai ales, degetele soldatului păreau că se agață de pământ. În ranița camaradului său, Pavel găsi două scrisori trimise din Leningrad, înainte de blocadă. Le păstră. În ciuda luptelor care aveau să reînceapă a doua zi și a infinitei diversități de trupuri mutilate, nu putu uita gestul lui Marelst: mâna aceea care avusese timp să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pianului agenda-calculator și începu să calculeze și să-i comunice rezultatul interlocutorului său. Dacă ar fi ridicat capul, ar fi citit în ochii mei un soi de admirație... În clipa aceea, mi-am amintit din nou de soldat. Înconjurat de camarazi, se oprea la marginea a ceea ce fusese cu siguranță un râu îngust, transformat acum într-o apă stătătoare, astupată de rămășițe omenești și de cadavre. După câteva clipe de șovăială, intra în lichidul brun la culoare, ceilalți îl urmau, se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care a luptat atât de curajos împotriva traficanților de arme, e doborât sub eticheta de mafiot. Ce mai sfârșit de carieră! E adevărat că nu avea norocul pe care-l ai dumneata, de a lucra „în binom“, după cum spui. Un camarad fidel îți poate sări mereu în ajutor sau, la nevoie, îți poate reabilita onoarea, cu titlu postum. Dar în cazul lui... Continua să vorbească, afișând un zâmbet tot mai disprețuitor. Eram acum sigur că în seara întâlnirii noastre în ploaie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aveau nici o decorație, dar păstrau, în dreptul pieptului, urmele mai întunecate lăsate de medaliile smulse... Camionul a străbătut periferia încă adormită a unui mare oraș, s-a oprit pe o stradă învăluită în penumbră. Soldatul a sărit jos, și-a salutat camarazii, i-a însoțit cu privirea până la cotitura drumului. Apoi, și-a potrivit ranița pe umăr și a pătruns în interiorul unei case. În curte, în puțul acela de piatră cu ziduri sonore, a ridicat capul: un copac părea singurul element treaz
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
1900) la Liceul Militar, de unde B. promovează la Școala superioară de ofițeri de infanterie. În 1902 era sublocotenent în Regimentul 26 Rovine (va și semna unele poezii St. B.-Rovine). În 1903 editează împreună cu I. C. Popescu-Polyclet și cu N. Vulovici, camarad de regiment, „Noua revistă olteană”. Începuse, după cum singur spune, să cocheteze cu muzele. Apropiindu-se de literații craioveni, participă la înființarea revistei „Ramuri”. Îl atrăgea însă, sub presiunea vocației, și teatrul. Student, din 1907, la Facultatea de Drept din București
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Râmnicu Vâlcea, 1936; Avram Iancu, pref. Liviu Rebreanu, București, 1940; Cartea întunerecului, București, 1940; Jurnalul unui anonim, 1981; Din împărăția morții, Madrid, 1981; ed. Timișoara, 1994. Repere bibliografice: Ionescu, Război, I, 215, 217-219; Rebreanu, Opere, XVI, 404-406; Ne-a părăsit camaradul Gabriel Bălănescu, „Libertatea” (New York), 1986, 45-46; Faifer, Pluta, 31-34. F.F.
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
-său. Într-o casă atât de masculină, Tessie Începuse să se simtă În plus ca femeie; se vedea, peste zece ani, prizonieră Într-o lume dominată de capace de roți și hernii. Pentru mama, o fiică ar fi fost un camarad de nădejde: ar fi iubit, ca și ea, cățeii de salon și ar fi susținut-o cu propunerile de a merge la patinoar. În primăvara anului 1959, când au Început discuțiile despre fecundarea mea, mama nu avea cum să prevadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am cunoscut eu, Marius W.C. Grimes se făcea deja bărbat. Lucra la un magazin de discuri și seara urma Dreptul la Universitatea din Detroit. Se Întâmpla ceva În țară, În special În cartierele de negri, ceva care favoriza ascensiunea unui camarad ca Marius În tribuna de la colțul străzii. Dintr-o dată era mișto să știi lucruri, să perorezi pe marginea cauzelor războiului civil din Spania. Și Ché Guevara avea astm. Și Marius purta beretă. O beretă neagră, paramilitară, și ochelari negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încăpățâneze și să rămână închiși. De ce totul a luat-o atât de greșit? Mă tem să nu eșuez... căci dacă eșuez... voi muri. Nu de mâna Guvernului, ci de remușcare. Eu i-am condamnat pe colegii mei, pe prietenii mei, camarazii mei de aventuri, la moarte. Voi muri de rușine și de vinovăție. Un sentiment de vinovăție atât de puternic încât, în puterea lui, inima încetează să mai bată și sufletul se duce singur în cel mai adânc abis al Iadului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și pe acei câțiva Gardieni. Dovedind un bun spirit prevăzător, paznicii au închis, din interior, orice fereastră prin care se putea intra înăuntru. Oamenii de pază ai Guvernului, care erau în fața liceului, și care nu aveau de unde ști de soarta camarazilor lor, au fost chemați înăuntru și au primit noi ordine. După cum aveam să aflu mai târziu, ei au fost puși să patruleze pe holuri, câte doi, și să anunțe imediat dacă elevii au găsit sau nu vreo intrare în perimetrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acces brusc de furie, îl apucă pe celălalt de piept. — Da’ pe tine cum te cheamă de fapt? Îi dă drumul și-l măsoară din priviri. Că Pusio e doar o poreclă, nu? — Mititelul! hohotește uriașul. Râde vesel. Așa glumesc camarazii mei. Îi face cu ochiul. Sunt invidioși. Și adevăratul tău nume? insistă Rufus. — Amballus Gaius Iulianus. Prenume, nume și cognomen? se încruntă instructorul. Doar romanii liberi le au pe toate trei. Chicotește totuși batjocoritor. Nu e rău pentru un ub
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știam că-i zice tot țestoasa, dar era cât se poate de ase mănătoare cu asta, recunoaște puțin rușinat. Rufus oftează, nefericit. Presimte că urmează un șuvoi lung de vorbe despre isprăvile călărețului în campanie. Nu se înșală. — Eu, împreună cu camarazii mei, ne-am apropiat înarmați de ziduri, pășind peste scuturi. Eram deopotrivă în înălțime cu apărătorii. Se lasă pe vine și încearcă să schițeze manevra cu un pai pe pământul bătucit de sub trapa deschisă. — I-am aruncat jos de pe parapet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vas. De aceea, Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o parte stăteau marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat la mâni cu funii. Apoi i s-a pus o cârpă în gură ca să nu-și înghită limba de durere și a fost dezbrăcat și silit să îngenuncheze. Negura se mai risipea dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hotărât ca unul dintre ei și anume Matsuki Chūsaku, să rămână în Mexico și să se întoarcă în Japonia împreună cu negustorii. Îmi închipuiam că mă vorbește de rău față de ceilalți soli, dar mi se pare ciudat că se rupe de camarazii lui și că se leapădă de datoria de sol fără s-o ducă până la capăt. Negreșit, trebuie să aibă un temei al său dacă are curajul să se întoarcă acasă așa de repede, mai ales că Sfatul Bătrânilor îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mințea pe femeia asta care avea cei mai mulți bani dintre toate, care avea toți banii din lume, care avusese un soț și copii și amanți de care fusese dezamăgită, care-l iubea mult pe scriitorul din el, pe bărbatul și pe camaradul care se mândrea ca și cu un bun de preț, era ciudat cum abia când n-o mai iubea și o mințea reușea să-i ofere ceva În schimb pentru banii ei, mai mult decât dăduse femeilor pe care chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fetei cu care a urcat În cameră la Villa Rosa. Și n-a zis nimic nimănui vreodată. Soldatul s-a Întors acasă Krebs a plecat la război de pe băncile unui colegiu metodist din Kansas. Îl vedem Într-o fotografie, printre camarazii săi, toți purtând gulere Înalte de același fel. În 1917 s-a Înrolat Într-un regiment de pușcași marini și nu s-a mai Întors În Statele Unite decât În 1919, odată cu divizia a doua, care se Întorcea de pe Rin. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]