971 matches
-
Îi mai păsa de corpuri de iluminat din cristal venețian, când nu era nici un soț care să fie luminat de ele? —Te-ai văzut cu Hunter? am Întrebat. —Ăăă... făcu Milton. —Poftim? Asta ce Înseamnă? — Nici măcar nu l-am zărit. Candelabrul este minunat. — Dacă-l vezi, ai putea, poate... faza e că... Total pe neașteptate, am izbucnit În lacrimi. —Sylvie, ce s-a Întâmplat? Întrebă Milton, Îngrijorat. —Trebuie să vorbesc cu el. Dar nu dau de el, și deodată a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de a o chema pe ea și a spus: „Am depășit faza Alixe Carter, oricum. O prințesă saudită reprezintă mult mai mult acum.“ Câteva zile mai târziu, În apartament și-a făcut apariția Milton, clătinându-se sub greutatea celor două candelabre pe care le adusese de la Paris. L-am ajutat să le pună pe jos În hol și apoi am făcut o vizionare a apartamentului, cum a numit-o Milton. Arăta splendid și ne-am Încheiat turul În locul meu preferat, bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Mi-am Îndreptat atenția Înapoi la televizor: poate că Access Hollywood o să-mi mai distragă gândurile de la ale mele. —PUR ȘI SIMPLU SUUUPER!!! zbieră Nancy, care era Îmbrăcată cu o rochie albastră, acoperită cu strasuri albe. Arăta exact ca un candelabru din holul de la parter de la St. Regis. —Poți să ne spui cu ce ești Îmbrăcată? —Chanel, răspunse Mischa, părând plictisită. —Chanel!!! O creație Chanel!!! repetă Nancy. SU-PERB! Arăți minunat!!! Am auzit că dantela este din - OOO! Iat-o Nina Chlore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
speciale, fortărețe unde erai apărat de mizeria și meschinăria vieții de fiecare zi. Îmi plăceau la nebunie bărbații în uniforme albastre care stăteau în față la Remington Arms. Adoram luciul feroneriei de alamă a ușilor de la Excelsior. Eram mort după candelabrul imens care atârna în sala de recepție de la Ritz. Unicul obiectiv al unui hotel era să te facă să te simți mulțumit și confortabil și, odată ce semnai în registru și urcai în camera ta, nu mai trebuia decât să ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ultimul an patru au fost aduși chiar la cabinetul lui. Ajunse în Teilor. Remarcă niște case splendide, la intersecția cu Sfântul Spiridon, știa că se lucra de mult la ele, dar iată că acum erau gata și străluceau. Înăuntru erau candelabrele aprinse și pe fereastră se vedea agitație. Un tânăr cu mers suplu, unduit, ieși din curte și sări cu grabă în tramvaiul ai cărui cai erau opriți în stație. — Gata, conaș! anunță Evdoșka, iar clientul lui își puse un picior
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de asemenea, îi surprinsese pe-ai casei, era o încălcare a tradiției, care impunea Capșa sau Fialkowski, ba chiar, de când Fialkowski era bolnav, numai Capșa. Bradul era aproape până-n tavan, iar tavanul era înalt. Ca să-l împodobească, le trebuise scara. Candelabrele erau aprinse toate, iar ciorchinele de lumini din fiecare se înmulțea în oglinzile salonului. Hristea Livezeanu era în toane rele, ca la toate sărbătorile, și-și descărca nervii pe soția lui: — Poate-i spui fiului dumitale că atunci când avem musafiri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
multă scrobeală, se vedea că la colțuri nu se unduiește îndeajuns, stă țeapănă ca femeile care-și strâng prea mult corsetul. Însă alt defect nu mai găsea mesei. Stelele tăiate în cristalul paharelor luceau moale, dar când va fi aprins candelabrul ca un ou plin de lumini, vor lua foc, își vor încrucișa razele. Cupele de șampanie cu clinchet subțire erau pregătite deoparte, pe măsuța de serviciu, lor le venea rândul abia la miezul nopții. Sticlele cu șampanie erau deja în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fusese cândva luminată de multitudinea Îndatoririlor sale. Dacă se născuse cu un spirit asemănător unei vaste Încăperi goale, acoperită cu Însemnele unei case sărăcite, cu pereții zgâriați, tapetul sfâșiat și plină de praf, Îndatoririle lui, asemenea luminilor separate ale imensului candelabru, mult prea masiv pentru a putea fi pus amanet, o luminaseră cum se cuvenea. Fusese datoria lui În fața părinților care ajunseseră să flămânzească pentru ca el să ajungă un om cu educație. Își aminti ziua În care Își luase diploma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
meu dinainte de operația estetică, buzele mi se crispează Într-un rictus de repulsie; repet fără să vreau gestul celui care s-ar apropia de o gură murdară. Mizeriile trupului și ale spiritului nesecatele noastre rezervoare de bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace inundă oglinzile Încastrate În tapetul opalin; spațiul se dilată prin repetare, devine un fel de cascadă, percepția vizuală se Încarcă de o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt ce ar trebui cu adevărat să mă preocupe, mișcarea inutilă a visului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine. Dacă te liniștești, Încerc să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar fi putut găuri și un submarin nuclear. Arăta cam rău, sărăcuța. Coafura i se lăsase și părea ceva Între un candelabru prăbușit și o conopidă veștedă, iar fardul i se Întinsese ca o pată de igrasie. Acum, poate că erau de vină becul și tocul lipsă de la pantof, dar În lumina aceea chioară părea un pic șchioapă și chiar nițel cocoșată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Percepea prompt, cu extremă acuitate, tăișul, în spate, al privirii ce o țintise... Holul se alcătuia dintr-o prismă albă, trapezoidală, cu laturi mari. Subliniind, parcă, panta scării interioare. Din tavanul înalt cobora, cu patru lanțuri grele și lungi, un candelabru de argint înnegrit, în care creșteau, din zece cupe rotunde, lumânări cenușii, terminate în becuri subțiri, ascuțite. Pe peretele oblic se deschidea un unghi larg cu ușa de la intrare, mărind dintru început perspectiva. Fâșia înaltă de oglindă, strânsă în butoane
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l pe poet să exclame: Cât mister! / Doamne, cât mister! Din preamărirea operei Creatorului nu poate lipsi instrumentul primordial, Cuvântul, la fel de puternic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și de autocunoaștere: iarba (Brocarturi fără capăt cu frunză ni se țes - aluzie la pânză Penelopei), frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
păreau să creadă că era iminent anunțul unor atacuri aeriene împotriva lui Saddam Hussein. Ceilalți ședeau împreună la un capăt al mesei lungi din sufragera neprimitoare, în care bântuia curentul. Caloriferele nu mergeau, din nu se știe ce motiv și candelabrului electric îi lipseau câteva becuri. Mâncară câteva minute aproape în tăcere. Michael simțea că nu se putea lansa în aceste condiții într-o conversație personală cu Phoebe, iar membrii familiei Winshaw nu păreau avea să-și spună mare lucru. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în Tungujei, cu o fată care avea o fată din flori. Copii nu a mai avut, dar a avut grijă de socrii lui ca de ochii din cap. Toată viața a fost clopotarul biserici din Tungujei, biserică ce are un candelabru din lemn din vremea lui Ștefan Voievod. Ghițișor Ghițișor este unul din cei doi fii ai lui Petrache Paraschița, zis Oacheș. Se spune că era frumos și de aceea l-au poreclit Oacheș. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, Oacheș
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Era iute de picior, Își făcea bine treaba și-și iubea surorile, pe care le găsea frumoase și sofisticate. Îi plăcea Madridul, un oraș Încă incredibil În ochii săi, și Îi plăcea munca lui care, desfășurată sub lumina strălucitoare a candelabrelor, printre fețe de masă imaculate și haine de seară și mâncarea Îmbelșugată din bucătărie, Îi părea frumoasă Într-un mod romanțios. În pensiune locuiau și mâncau Între opt și douăsprezece persoane, dar singurii care existau cu adevărat pentru Paco, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor creșteau perii, cu crengile ca niște candelabre profilate pe albul pereților. Perii fuseseră stropiți cu piatră-vânătă și pereții caselor erau mânjiți cu pete metalice, de un albastru-verzui. În jurul satelor cu podgorii erau mici poieni și apoi Începeau iar pădurile. Într-un sat, la vreo douăzeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ale unor ființe ce nu le-am cunoscut. Vin din schimbarea unghiurilor, ce râvnesc la trăirea vieții în aventura ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără cer adunate în sertarele încuiate demult. Candelabre Enorme, princiare, în cupolele de catedrale se desfășoară sferic cu luminile venite din întuneric. Niște coarde muzicale trec prin cristale de soare. Coboară tot mai aproape de podeaua pe care calc cuminte, umbrele cad în cuvinte spuse în taină; toți purtăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și nepoata, prietene din copilărie), cu ecouri din lectură, punctate pe alocuri cu nume de scriitori și filozofi (Platon,Eminescu, Blaga, Labiș, Nichita Stănescu, Basarab Nicolescu, Mircea Ciobanul, Emil Brumaru, Marian Papahagi), cu evocări de mobilier vechi, de vitrine, de candelabre, cu fel și fel de componente ale unui Paradis arhaic, reverii și fantazări învăluite în nostalgii și reflecții melancolice. Principalul laitmotiv al lirismului meditativ e timpul. Timpul individual, străbătut, din perspectiva prezentului, în ambele sensuri, spre izvor și spre vărsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
3 Timpul probabil 3 Rugăciune 3 Nevoia de aer 3 Agenda 3 Nirvana? 3 A sosit frigul 3 A murit și satul? 3 Murim de două ori? 3 2. Amintiri închipuite 3 Antiques shop 3 Statuile 3 Mobilier bătrân 3 Candelabre 3 Vitrinele Lilienei 3 Icoane vechi 3 Recuzita teatrală 3 Bijuterii de familie 3 Tablou uitat 3 Pianul orgolios 3 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cuvinte, reluă Adrian, apropiindu-se din nou de Orlando, numai unul ca mine, un poet conștient de misiunea politică a poeziei, e susceptibil să înțeleagă mesajul... - Il Comandante! strigă încă o dată Orlando. Orchestra se auzea acum mai deslușit și lumina candelabrelor creștea lin, dar încontinuu, lăsând să se vadă o mare sală de bal, o estradă și nenumărate mese, în jurul cărora așteptau, tăcute, parcă adormite în scaunele lor de epocă, figuri excentric costumate. Adrian privi fascinat în jurul lui. - Admirabil! exclamă el
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne așteaptă... Se lăsă dus ca un copil, întrebîndu-se ce i-ar putea spune, acum, după atâția ani, când, ajunși la capătul salonului, dădu deodată cu ochii de oglindă, sclipind scăldată în lumină, așa cum nu se întîmpla decât când toate candelabrele erau aprinse, și se opri, speriat și fericit totodată. Dar fata continua să-l tragă după ea. - Unde vrei să mergem? exclamă foarte bine dispus. Vrei să trecem prin oglindă? Fata începu să râdă și întoarse capul. - Oglinda e înapoia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]