1,468 matches
-
reflectat capacității de luptă a francezilor. Rommel și tanchiștii pe care îi comanda din "7. Panzerdivision" s-au îndreptat spre vest, traversând Sena spre Normandia și au cucerit portul Cherbourg pe 18 iunie. În timpul deplasării spre Cherbourg, Rommel a forța capitularea Diviziei 51 de scoțieni pe 12 iunie. În timpul operațiunilor armate, "Luftwaffe" a avut o contribuție importantă la dispersarea forțelor blindate franceze. Deși coloanele de blindate germane erau foarte întinse și vulnerabile la contraatacuri, susținerea neîncetată a tancurilor de către "Luftwaffe" i-
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
elvețiană, iar Linia Maginot a fost izolată de restul Franței. Cele mai multe unități franceze au capitulat până pe 25 iunie, iar germanii au declarat că au luat 500.000 de prizonieri. Câteva dintre fortificațiile puternice au continuat să lupte, în ciuda apelurilor la capitulare. Ultima a capitulat doar pe 10 iulie, după ce au fost li s-a cerut aceasta de către generalul Alphonse Joseph Georges. Chiar și așa, apărătorii au protestat împotriva capitulării. Dintre cele 58 de fortificații importante ale Liniei Maginot, doar 10 au
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
prizonieri. Câteva dintre fortificațiile puternice au continuat să lupte, în ciuda apelurilor la capitulare. Ultima a capitulat doar pe 10 iulie, după ce au fost li s-a cerut aceasta de către generalul Alphonse Joseph Georges. Chiar și așa, apărătorii au protestat împotriva capitulării. Dintre cele 58 de fortificații importante ale Liniei Maginot, doar 10 au fost cucerite de "Wehrmacht" prin luptă, restul capitulând. Evacuarea celui de-al doilea Corp Expediționar Britanic a fost efectuată în timpul Operațiunii Ariel între 15 - 25 iunie. "Luftwaffe", care
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
din bătălia Franței). În ciuda unor asemenea succese, "Luftwaffe" nu a reușit să împiedice evacuarea în masă a 190.000-200.000 Allied militari aliați. Descurajat de reacția ostilă a miniștrilor săi la propunerea britanică de credarea a Uniunii Franco-Britanice pentru evitarea capitulării și având credința că membrii cabinetului francez nu îl mai susțin, premierul Paul Reynaud a demisionat pe 16 iunie. El a fost succedat de mareșalul Philippe Pétain, care a ținut imediat un discurs la radio în timpul căruia a anunțat intenția
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
aveau să preia controlul acestor vase aflate în porturile militare de sub controlul Regimului de la Vichy din sudul Franței și Africa de Nord și aveau să le folosească pentru invadarea Angliei (Operațiunea Leul de Mare). Royal Navy a organizat la o lună de la capitulare atacul de la Mers-el-Kébir împotriva forțelor navale franceze staționate în Africa. Comitetul Sefilor Statelor Majore avea să declare în mai 1940 că, în cazul colapsului Franței, „nu putem să gândim că putem continua războiul cu vreo șansă de succes” fără „sprijinul
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a Franței, Operațiunea Dradoon. Fiind amenințate să fie izolate în centrul și vestul Franței, trupele germane au început să se retragă spre Reich. (Bazele de submarine puternic fortificate de pe coasta atlantică a Franței au rămas sub controlul german până în momentul capitulării). Pe 24 august 1944, Paris a fost eliberat, iar până în septembrie, cea mai mare parte a țării intrase sub controlul aliaților. Până în momentul eliberării, aproximativ 580.000 de francezi și-au pierdut viața datorită războiului. Dintre aceștia, 40.000 au
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
rapidă și neașteptată din Franța a creat un val de euforie în rândul populației germane și mare elan al sentimentelor războinice. Popularitatea naziștilor și a lui Hitler în particular a atins apogeul în timpul celbrărilor de pe 6 iulie 1940 legate de capitularea Franței. În data de 19 iulie 1940, Hitler a înălțat la gradul de feldmareșal 12 generali în cadrul unei ceremonii de la Opera din Berlin. Hermann Göring, care era deja feldmareșal, a fost înaintat la rangul de Reichsmarschall, el fiind singurul militar
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
membri ai echipajelor. Dintre aceștia din urmă, 1.129 au fost uciși, iar 1.930 au fost luați prizonieri sau au fost declarați dispăruți în luptă. Un mare număr dintre prizonierii de război au fost eliberați din lagărele franceze după capitulare. Italia a pierdut 1.247 soldați morți sau dispăruți și 2.361 răniț. În plus, italienii au înregistrat peste 2.000 de cazuri de militari care au suferit degerături în Alpii Francezi. Franța În conformitate cu informațiile deținute de „Service historique de la
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
1943 a organizat Armata Populară Poloneză sub comanda generalului Konstantin Rokossovsky și un guvern în exil obedient. Coloniile britanice, olandeze și franceze au luptat alături de metropole și multe dintre ele au continuat să contribuie la războiul împotriva Axei și după capitularea metropolelor. Alături de Regatul Unit au declarat separat război Germaniei mai multe țări independente membre ale Commonwealthului Națiunilor, așa numitele Dominioane, în aceeași zi cu metropola, sau câteva zile mai târziu. India Britanică, o colonie a coroanei Marii Britanii, (care includea următoarele
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
Comunist roșu din Ungaria a dus o propagandă sângeroasă, rezultată în numeroase crime, astfel că cei care făceau grevă erau împușcați. Câștigă armata de partea sa fiind sprijinit de cadrele de comandă ofensate de umilirea înfrângerii de pe front și de capitularea care a urmat. Prima dată, va reuși să penetreze unitățile secuiești de 10-12 000 de militari și jandarmi din Transilvania. Îmbătat de acest succes, încearcă să treacă de partea lui și regimentele din Budapesta, dar este primit cu ostilitate și
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obțină și celelalte teritorii care aparținuseră Transleithaniei și pe care le pierduse în urma înfrângerii din Primul Război Mondial prin Tratatul de la Trianon, în special Transilvania. În iunie 1940, la o săptămână după capitularea Franței, Uniunea Sovietică a transmis României două ultimatumuri prin care cerea evacuarea imediată și necondiționată a Basarabiei, (fostă parte a Imperiului Rus între 1812-1917, care se unise cu România după Primul Război Mondial) și a Bucovinei de Nord. Somația sovietică
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
și Miklós Kállay, ambasadorul ungar la Berlin, au dat curs "invitației" lui Hitler sosind la castelul Klessheim de lângă Salzburg, operațiunea de ocupare a Ungariei fusese lansată. Horthy a încercat să-i explice lui Hitler planul maghiar de "dezangajare". Pus în fața capitulării României și a trecerii acesteia de partea Aliaților, Horthy a demis in cle din urmă guvernul și a încercat formarea unuia nou. În paralel, a purtat negocieri cu sovieticii. La 15 octombrie 1944 Horthy anunța oficial la radio, că Ungaria
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
la 17 august 1943. Pe 10 octombrie 1944 a fost redenumit "St. Lo" pentru a face loc denumirii de Midway pentru un portavion mare, USS Midway (CV-41), care a intrat în serviciu pe 10 septembrie 1945 (la 8 zile după capitularea Japoniei). Acest ultim portavion se află în prezent în San Diego, unde funcționează ca muzeu dedicat bătăliei de la Midway.
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Brătianu a fost nevoit să primească "(în 1878)" condiția înjositoare a acordării de drepturi cetățenești evreilor, (...) datorită căreia s-a jidovit țara și s-a compromis economia românească și puritatea rasei noastre"... (Brătianu) ..."a provocat decăderea morală a României prin capitularea în fața evreilor și a francmasonilor, care și-a căpătat expresia prin instaurarea sistemului democrat-liberal, ce a acordat drepturi tuturor . În zilele 30 și 31 decembrie 1881 s-a desfășurat la Focșani primul congres sionist al asociațiilor „Iubitorilor Sionului” (Hibat Țion
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
50%) au pierdut-o. Aceștia din urmă au primit certificate de identitate valabile pe un an, cu posibilitatea de prelungire. Ei erau considerați "străini fără pașaport" și supuși regimului juridic ca atare. Pe un fundal de dezbinare politică, speriat de capitularea în fața ofensivei germane a Belgiei și mai ales, a Franței, principalul sprijin al României față de expansionismul Axei și simțindu-se vinovat de retragerea haotică din Basarabia regele Carol II a decis „să cumpere cu monedă evreiască” simpatia și sprijinul lui
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
acțiunile și comportamentul său au fost cele ale unui soldat profesionist. Polonia a argumentat că la Bătălia de la Wizna, Guderian l-ar fi amenințat pe comandantul polonez Władysław Raginis cu împușcarea prizonierilor de război dacă acesta nu ar fi ordonat capitularea forțelor poloneze rămase. Unii istorici militari consideră aceasta o cacealma, dar polonezii nu sunt de acord. Guderian a acceptat de asemenea o proprietate în nou anexata regiune Warthegau (care devenise parte a Germaniei), în ceea ce fusese înainte Polonia. Proprietarii anteriori
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
dărâmarea caselor respective, a evacuat mii femei și copii din calea turcilor (care luau sclavi). Deja la 27 septembrie Soliman I trimite o solie pentru predarea garnizoanei Vienei, cu promisiunea de a cruța populația orașului. Graf Salm refuză condițiile de capitulare ale sultanului, care începe asediul. Prin lipsa artleriei grele, focul artileriei otomane nu a avut efectul dorit. Urmează încercarea otomană de a dărâma zidurile de apărare prin explozii subterane, dar în același timp continuă și focul de derutare al artileriei
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
grea înfrângere. În timpul operațiunii germane Schwartz împotriva partizanilor în mai și iunie 1943, germanii au dezarmat fără luptă un număr mare de cetnici deoarece se temeau că s-ar întoarce împotriva lor în cazul unei invazii Aliate a Balcanilor. După capitularea Italiei, în septembrie 1943, partizanii au reușit să preia mare parte din Muntenegru pentru o scurtă perioadă de timp, dar Muntenegru a fost repede reocupat de forțele germane și luptele grele au continuat de la sfârșitul anului 1943 și în tot
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
calea ferată Helsinki-Tampere, au eșuat. Gărzile Roșii au pierdut părțile vestice ale orașului între 4 și 5 aprilie. Primăria Tampere a fost printre ultimele locuri în care au mai rezistat Roșii. Bătălia s-a încheiat la 6 aprilie 1918 cu capitularea forțelor Roșii din cartierele Pyynikki și Pispala ale orașului Tampere. În luptă, Roșii, aflați acum în defensivă, au dat dovadă de o importantă motivație de a lupta. Generalul Mannerheim fusese obligat să desfășoare părți din cele mai bine pregătite detașamente
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Nugent cu 2400 de soldați. Însă el n-a reușit să amelioreze situația. Din ce in ce mai mult Brescia se umplea cu insurgenți gata de luptă. De aceea, Haynau a intervenit cu Corpul ÎI al armatei. Ulterior, a trimis magistratului un termen pentru capitularea orașului. Deși a fost promisă respectarea lui, acest lucru nu s-a întâmplat, fiind ignorat de două ori. Mai mult decât atât, dinspre oraș a început să se tragă în forțele generalului, moment în care austriecii, cu Haynau în frunte
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
în fruntea acestuia, iar militarii urmăreau să lase răspunderea pe seama civililor. Liderul guvernului german, împreună cu liderul guvernului austro-ungar, i-au cerut președintelui american încetarea războiului. Însă răspunsul a întârziat două săptămâni și a fost unul nefavorabil prin care se cerea capitularea și implementarea unor schimbări profunde. Pe 11 noiembrie 1918 a fost semnat armistițiul. Germania s-a prăbușit din interior printr-o disoluție. Mișcarea a pornit din orașul Kiel unde era amplasată flota de război, ce a primit ordin de a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
din toate punctele de vedere materiale, la care s-a adăugat continua blocadă a Nordului, care a sugrumat din fașă orice încercare a Sudului de a scăpa din cercul care se strângea mereu. Când generalul Robert E. Lee a decis capitularea în primăvara anului 1865, Confederația s-a prăbușit de la sine, sclavii au fost eliberați și lungul și dificilul proces al Reconstrucției a început. Șapte state secesionaseră până la sfârșitul lunii martie 1861: După ce președintele Lincoln a ordonat mobilizare generală, alte patru
Statele Confederate ale Americii () [Corola-website/Science/303254_a_304583]
-
doar 18 zile. După alegerile din 1935, Partidul Muncitoresc a format un nou guvern minoritar, care a trebuit să meargă în exil în perioada 1940-1945, din cauza ocupației germane a Norvegiei. După o scurtă guvernare de uniune națională ca urmare a capitulării germane în 1945, Partidul Muncitoresc a câștigat majoritatea locurilor în Parlament în primele alegeri postbelice din 1945. Norvegia a fost condusă de guverne ale Partidului Muncitoresc în perioada 1945-1981, cu excepția a trei perioade (1963, 1965-1971, și 1972-1973). Partidul Muncitoresc a
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
aflați sub comanda generalului MacMahon și cu uciderea în luptă a tuturor amiralilior importanți ai armatei ruse (Pavel Nahimov, Vladimir Istomin și Vladimir Kornilov). "Zuavul" francez Eugène Libaut a înfipt steagul francez pe redanul rus. Această victorie a dus la capitularea Sevastopolului, după unul dintre cele mai cunoscute asedii ale secolului al XIX-lea, ducând la victoria aliaților occidentali (Al doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Imperiul Otoman și Regatul Sardiniei). Portul Sevastopol, format de estuarul râului Ciorna, era protejat împotriva atacurilor
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
restul: cehi - 22,6%, polonezi, ucraineni, evrei - 4,7%, sloveni, croați, italieni - 2,4%, români - 1%, țigani ș.a.). Capitala Imperiului era orașul Viena (avea 2,03 mil. locuitori în 1910). Imperiul s-a destrămat la 3 noiembrie 1918, imediat după capitularea Austro-Ungariei în Primul Război Mondial și retragerea Habsburgilor de la tronul Austro-Ungariei, deoarece naționalitățile din "dubla-monarhie" aspirau de multă vreme să fie, după caz, independente (maghiarii; cehii și slovacii împreună) sau unite cu semenii lor de pește hotarele imperiului (italienii, polonezii
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]