20,388 matches
-
la ambasadă. Un bărbat cu o față tot atât de mohorâtă, de albă și de impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia unei voci și-i aminti iar lui Myatt de Stein vorbind prin mai bine de trei mii de kilometri de cablu și manifestându-și speranța că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
invidie le face pe fetele care Își fac veacul la Pastis incapabile să recunoască faptul că e cineva care merită să fie pe Listă, mai ales dacă au fost În aceeași promoție la Spence.) Lauren respira prin toți porii șicul caracteristic al unei fete bogate. Nu era foarte Înaltă, dar pentru că era delicios de bine proporționată, cu Încheieturi mici și brațe frumoase, Își putea permite să poarte cam orice. Picioarele ei superbe, care Îi atrăgeau atât de multă invidie din partea semenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
serviciu am mers repede acasă, unde l-am găsit pe Milton deja instalat pe singura sofa din salonul meu, nici aia arătând prea bine. Era Îmbrăcat cu un caftan portocaliu intens, aruncat peste niște pantaloni albi din olandă, În stilul caracteristic gazdelor din Palm Beach În anii ’60. Când am intrat, și-a ridicat sprâncenele cu compătimire, arătând cu capul către deprimantul ansamblu de stat jos. Nu-mi vine să cred că l-ai convins pe portar să te lase Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de contabilitate, Într-o Încercare nu prea reușită de a-mi distrage atenția de la propria stare de anxietate. Până când, În sfârșit, Hunter mi-a dat un semn de viață În seara aceea, eu eram În acea fază emoțională fals pozitivă, caracteristică genului de dramă „nici o veste de la soț“, când ai plâns și te-ai agitat, ca, până la urmă, să ajungi la o veselie de neclintit. Îmi spusesem chiar, de vreun milion de ori, până când ajunsesem să și cred asta, că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Fabergé. După câteva zile, m-a convins să o Însoțesc până acolo. M-am dat cu parfumul ăsta nou, Park Avenue, Îmi spuse În mașină, În drum spre magazin. Încerc să par țeapănă, ca să intru acolo. Asta e trăsătura lor caracteristică. Spusese ea așa, dar nu părea deloc țeapănă: era Îmbrăcată cu o rochie scumpă, de culoarea cireșelor, creată de Giorgio di Sant’Angelo, al cărei decolteu mai că-i ajungea până aproape de talie. Era Îmbrăcată ca pentru Studio 54, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
jachetei de schi? zise Marci, etalând o ținută vestimentară de schi superbă, pe care o cumpărase de la Jet Set În St. Moritz. Marci strânse Între degete jacheta. E atât de plăcută... uite, are o steluță roșie pe guler, În stilul caracteristic pentru Jet Set, și pantaloni asortați care au o altă stea roșie pe fund, exact unde e mai sexy. —Marci, cum Îți mai e? Ești bine? Te-ai mai văzut cu Christopher? Sunt sigură că am văzut-o pe prințesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
abia acum, privind-o pe Claudia Butnaru, înțeleg că Maria, prin zîmbetu-i afișat, lasă o portiță de intrare, îți dă curaj, ca apoi, imediat ce te-ai prins în laț aruncîndu-i o privire, să te pună la respect cu ironia sa caracteristică." Bine, și-n concluzie? întreabă președintele. Spectacolul poate ieși spune Victor. Eventual, s-ar putea întreba careva cum se face că din trei colegi, doi sînt..., negativi nu-i bine spus, că nu asta a vrut autorul. Cred că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ăsta poate fi un moment de răscruce pentru el. Dave 2 se aplecă peste masă și apucă delicat, între degetul mare și arătătorul mâinii sale uriașe și presărate cu pistrui, brațul delicat al lui Carol. Era unul dintre gesturile sale caracteristice și, ca de obicei, a fost însoțit de o coborâre a vocii lui cu accent de West Country, care devenise mai spiritualizată și mai intensă. — Arăți sleită, drăguță, spuse el. Cred că a fost chinul de pe lume să te descurci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mână. Căci Margoulies își abandonase judecata profesională, permițând plăcerilor și neplăcerilor proprii să-i afecteze raționamentele. Deja nu mai acționa în folosul pacientului său. Evident că Margoulies nu era dispus să recunoască asta. Își scoase mănușile de cauciuc cu entuziasmul caracteristic și reveni la birou. Bull rămase nemișcat, clătinându-și doar capul pe învelitoarea aspră. — Ei, doctore? — Ei bine, John, nu e chiar atât de grav cum ai putea să-ți imaginezi. (Suprafața internă a rotulei trebuie să corespundă deschiderii cervixului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe care le redacta Bull erau pline de metafore și analogii sportive. De exemplu: „Les Jongleurs Diaboliques n-au reușit să treacă nici de linia de start cu tentativa lor de «teatru experimental» de la Diorama. Blocajele datorate lipsei de experiență, caracteristice pentru jocul de scenă al celor de la Les Jongleurs, mă îndeamnă să cred că spectacolul a fost regizat de răposatul Bobby Robson, ca o tentativă eșuată de a folosi formula perimată de 4-3-3 în teatrul englezesc.“ Cronicile lui Bull se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să se concentreze asupra denigrării activității lui Razza Rob. Tasta literele și după aceea le ștergea din nou, iar și iar. Prin fața ochilor i se perindau imagini cu terenuri acoperite cu gazon verde și îngrijit. Simțea acel val de adrenalină caracteristic pentru momentele când, aliniat alături de colegii de echipă, aștepta cu nerăbdare lovitura de la începutul meciului, curat și încă neliniștit. Simțea acea minunată încordare a piciorului, ca atunci când crampoanele se înfig în iarbă, pregătindu-se pentru un șut plasat. Senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
început, nu se alegeau cu vreunul pe parcurs. Și asta corespunde cu ceea ce știm cu toții, în mod intuitiv. Fiziologia masculină este una statică, lipsită de viață, un vid metabolic, lipsit de activitate, neafectat de fazele lunii și de fluxurile homonale caracteristice corespondentului său feminin. Alan închise definitiv cărțile. Chemă portarul să încuie arhiva și urcă, în liftul puturos, spre caldarâmul londonez. Astfel, în loc să aibă efect cathartic, vizita la bibliotecă exacerbase starea în care se găsea Alan. Imagini ale lui Bull îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
entuziastă, Bull nu-și dădea exact seama. Continuase: — Am fost să-l văd... stai să mă gândesc... oare lunea trecută? Cred că da. Marți am fost la un magazin de cristalografie... Părea că va da curs uneia dintre digresiunile ei caracteristice pentru momentul respectiv, cuprinzând toate aiurelile care-i țineau loc de convingeri. Numai că, spre surprinderea lui Bull, reuși să se stăpânească. Era o zi de luni, conchise ea. Asta pentru că au fost la Sheaf of Rape și acolo programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ton ce imita felul de a vorbi al celor de la Oxford. — Ce-ai zis, pizdă negricioasă? veni replica din partea găștii, cu viteza unui cuțit aruncat la țintă. Grupul minoritar al celor doi medici se îndepărtă cu pași repezi, cu snobismul caracteristic anulat momentan de teamă. La Piebald Plover avea loc reuniunea lunară a filialei MENSA din Wincanton. Alan și Krishna umblau de colo-colo prin bar, trăgând cu urechea la conversațiile care frapau prin pretențiile autodidacte. Sorbeau îmbufnați din câte un scotch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
independent, separat de zona care îl înconjura. Îi spusese că nu are ureteră și că vaginul se termina în spatele rotulei, care îl acoperea ca pe un cilindru de motor. Într-adevăr, de două zile nu mai simțise nimic din labilitatea caracteristică ultimei perioade. Își spuse că anatomia nu-i mai e afectată de ciclurile lunare. Și chiar așa era. Ce prostie din partea lui Alan să se lase dus de val și să nu-și folosească experiența profesională! Ar fi fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de un pod de piatră, ce poartă același nume și construit sub formă de arcadă. Acesta este cel mai mare pod de piatră din Lijiang și a fost construit în timpul dinastiei Ming (1368-1644). Lijiang are o istorie îndelungată și trăsături caracteristice aparte. Configurația sa are aspectul unui oraș montan, dar și armonia unei așezări de șes cu multe cursuri de apă. Localnicii sunt de naționalitățile naxi, han, bai, yi și tibetană, iar conviețuirea lor a dus la realizarea de construcții colective
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
având diverse funcții. Locuințele populației au fără excepție curți pătrate din cărămizi, acoperișurile având țigle de culoare gri. Construcțiile din dreapta și din stânga sunt simetrice față de axa centrală. Fiecare curte este înconjurată de un zid înalt de șapte-opt metri. O trăsătură caracteristică a locuințelor o constituie forma tipică de grotă din regiunile de nord-vest ale Chinei. Sculpturile migăloase din lemn și din cărămidă, alături de decupajele florale din hârtie de pe geamuri dau un aer autohton pronunțat. Cele peste patru mii de locuințe existente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prințesei Wencheng, a prințesei nepaleze Bhrikuti Devi și a lui Mgar stong-btsan yul-srung, unul dintre miniștrii lui Songtsän Gampo, toate realizări artistice din secolul a VII-lea. Palatul Potala este o construcție de tip budist tibetan, care include și trăsături caracteristice construcțiilor naționalității han, fiind o ilustrare a înrudirii celor două naționalități, mărturie a unității dintre cele două etnii. Povestea întâmplărilor de acum mai bine de 1300 de ani circulă și în zilele noastre, în rândul ambelor naționalități. În secolul al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Interzis, ca templu personal al său, unde avea să se roage pentru recolte bogate și pentru fericirea poporului. Arhitectura templului este una remarcabilă, deoarece tot ce reprezintă Cerul în templu este circular, în timp ce, la nivelul solului, unde se află elementele caracteristice Pământului, totul este pătrat. Templul Calului Alb din Luoyang, provincia Henan, a fost construit în timpul dinastiei Han. Construcția are formă dreptunghiulară și o suprafață de aproximativ 40.000 m2. Înălțarea acestui templu a favorizat mult dezvoltarea budismului în China, precum și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
talentul său sunt minate, în repetate rânduri, de mentalitatea conservatoare a pedanților vremii, care îl țin departe de posturile și titlurile dregătorești râvnite. O astfel de situație îl condamnă la o viață destul de săracă și îl determină să descopere corupția caracteristică lumii dregătorești și nedreptățile existente în societatea feudală. În sufletul lui Wu Cheng'en germinează și încolțește sămânța nemulțumirii și rezistenței, așa cum se exprimă într-un poem scris de el: "hidoșenia realității sociale este cauzată de faptul că conducătorii nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
epopeile antice hinduse Ramayana și Mahabharata. Inspirată din cântece populare, legende și povești, epopeea Povestea regelui Ghesar creionează sute de personaje bine individualizate, eroi sau tirani, bărbați sau femei, bătrâni sau tineri. De asemenea, conține nenumărate proverbe tibetane, având trăsături caracteristice creației verbale cum sunt comparații, refrene, structură bine închegată. Guvernul chinez acordă o mare importanță rememorării, tălmăcirii și retipăririi epopeii Povestea Regelui Ghesar. În 2002, în China au avut loc o serie de manifestări cu prilejul marcării unui mileniu de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
umbre. După ce se mai usucă încă o dată, piesele componente se montează și finalizate sunt "introduse pe scenă''. Teatrul de umbre din Longdong are reprezentări de forme variate și bogate, de exemplu eroii unei piese istorice ce prezintă întâmplări și personaje caracteristice dinastiilor Sui și Tang. Modul de realizare a tăieturii conturului pesonajelor și vestimentației ne pot da un indiciu despre agilitatea mișcării acestora, sugestibilitatea gesturilor și evoluția acțiunii piesei. Teatrul de umbre din provincia Shaanxi Teatrul de umbre din provincia Shaanxi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
invadează mass-media, nu era de ajuns pentru anestezierea populației. În loc de confruntări între oamenii politici ai momentului - buni, proști, cum or fi, pe ei o să-i votăm la iarnă - asistăm la o vânzoleală a umbrelor trecutului. Cu ce efect? Simplu, întărirea caracteristicii de vot inerțial pentru ce se va întâmpla în decembrie 2004. Dacă în 1990 am avut un proces de vot pozitiv, în 1992, unul atipic, în 1996 și 2000 votul a fost negativ, în 2004 se conturează un vot inerțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți și uscați ca ai unei călugărițe. Doamna Bellairs e acasă? o Întrebă Hilfe. Bătrîna slujnică Îi măsura cu o privire iscoditoare, caracteristică acelora care trăiesc Într-o mînăstire. — SÎnteți așteptați? Întrebă ea. — A, nu, am venit așa, zise Hilfe. SÎnt un prieten al reverendului Topling. — Știți, doamna Bellairs dă una din seratele ei, explică slujnica. — Da? — Iar dacă n-ați fost invitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cartierele Hampstead sau St. John’s Wood, În speranța unui weekend liniștit. Dacă locuiai În Holborn, n-aveai timp Între două alarme aeriene să te duci În vizită la vreun prieten din Kensington. În aceste condiții, oamenii căpătaseră anumite trăsături caracteristice. Bunăoară, locuitorii din Clapham, cartier bombardat mai ales În timpul zilei, aveau un aer de sălbăticiuni hăituite, pe care nu-l găseai la cei din Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]