1,669 matches
-
dacă aceste sperietori de ciori (fiindcă așa îmi păreau acele producțiuni plastice expuse în salonul de jos, se puteau vedea și din stradă) erau sau nu pe placul cuiva, dar mie mi-au descrețit fruntea. Grotești, copilăresc sinistre, aceste întruchipări caraghioase, compuse din fier forjat, măști de gaze și alte elemente constituind parcă probe ale unei civilizații arse de incendii uriașe, ne înveselesc prin prezența imaginației care contribuie la alcătuirea lor și care pe această cale au, deci, ceva legătură cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
text exista de pildă o replică: "Ce mai faci, Ilie, nu te-am mai văzut de mult". Pe scenă actorul o spunea în felul următor, spre uluirea tânărului dramaturg: "Ia ascultă, mă Ilie, da' ce crezi tu, că eu sânt caraghiosul tău? Te caut la telefon și tu umbli așa teleleu, nu te mai vede omul cu lunile!" Trebuie să recunoaștem că ideea e aceeași, dar... exprimată altfel, cu sublinieri grase pe cuvintele "caraghiosul tău", "teleleu"... Actorul a îngroșat replica, să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
da' ce crezi tu, că eu sânt caraghiosul tău? Te caut la telefon și tu umbli așa teleleu, nu te mai vede omul cu lunile!" Trebuie să recunoaștem că ideea e aceeași, dar... exprimată altfel, cu sublinieri grase pe cuvintele "caraghiosul tău", "teleleu"... Actorul a îngroșat replica, să poată pălăvrăgi în mod vulgar. Am fost tentat, după Martin Bormann, și această, tentație n-a dispărut, să scriu o piesă despre Vlad Țepeș. Partea fascinantă din biografia lui Vlad Țepeș este modul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
s-a ridicat și el de parcă fusese azvârlit pe arcuri și, la repezeală, i-a ars huidumei două palme. După care s-au Încăibărat. Ea Își Înfipsese ghearele În gâtul lui, iar el se proptise În lațele ei și dădea caraghios din picioare, că pierduse contactul cu solul: zdrahoanca Îl ridicase de la pământ și era hotărâtă să-l sugrume. Până să sară să-i despartă, colegii au admirat puțintel scena, după care au intervenit: lui Dordonică, săracul, Îi ieșiseră limba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucăți de frânghie nouă, În care se zăreau, ciufulite Încă, firișoare galbene de cânepă bătută. Calul zâmbea cu Încântare și se bucura de sosirea vechiului prieten. Coama Îi cădea În ochi și-l făcea să clipească des, iar coada atârna caraghios, ca un panaș de chivără al unor ostași de demult. „Ia uite, domnule”, zise calul cu prefăcută mirare, „și eu care credeam că dumnealui a uitat drumul până acilea de n-a mai venit. Ori poate l-a apucat boieria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În sus. Se săltă până la urmă și o zbughi către drum. Enin Îl ajunse din urmă și Îi deschise poarta. „Mulțumesc frumos pentru spinarea ruptă! Nu puteam eu să stau liniștit, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-se opri din râs. Așa cum era de așteptat, sora lor mai mare, Chacha, le dojeni: — Nu-i frumos să arătați cu degetul. Faceți liniște și priviți. Îi dădea toată silința să stea cuviincioasă, dar giumbușlucurile lui Hideyoshi erau atât de caraghioase încât, până la urmă, și Chacha își ascunse gura după mânecă și râse mai-mai să-i plesnească rochia la cusături. — Asta ce mai e? Noi, când râdem, o-ncasăm. Da’ acum râzi și tu! Tachinată de cele două surori ale ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să cedezi. Se pare că unul din ei confundase „Zidurile din Limerick“ cu „Asediul Ennis“-ului, așa cum se întâmplă de obicei... 5tc "5" Ideea de a mă culca cu Luke sau cu oricare din prietenii lui era de-a dreptul caraghioasă. Ba chiar de neimaginat. Dar ce știam eu pe atunci... Seara cu pricina a venit cam la o lună după Marea Distracție cu tipii din Mayo de la Cute Hoor. Brigit și cu mine ne duceam - sau mai degrabă dădeam buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce să spun. Apoi, din senin, am simțit cum dorința a explodat în mine. într-o fracțiune de secundă, Luke a încetat să mai fie un personaj amuzant. Nu-mi mai păsa de tunsoarea lui demodată sau de hainele lui caraghioase. Totul, inclusiv pantalonii ăia strâmți, și, mult mai important, conținutul lor, a devenit inexplicabil și insuportabil de sexy. Voiam să mă sărute. Voiam să-l târăsc după mine, departe de Rickshaw Rooms. Voiam să mă arunce într-un taxi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în cap. Dincolo, la saună, a răspuns Clarence. La auzul cuvintelor astea, mi-a sărit inima din piept de bucurie. Și trebuie să recunosc că m-am simțit și foarte ușurată. Acum că aveam dovada clară, temerile mele păreau prostești. Caraghioase chiar. — Cum a fost? a întrebat Mike. —Grozav! i-a răspuns Clarence. Absolut grozav! — Asta a fost prima oară pentru tine? l-a întrebat cineva. — Da, și a fost minunat. După, m-am simțit chiar minunat. —Așa și trebuie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gât un pumn de pastile la fiecare patru ore. Nu se așteaptă ameliorări rapide, așa spune Șperaclu. N-a fost violent, dar nici n-a scos vreo vorbă până acum. Mut, surd. Nu-și va mai aminti de investigațiile lui caraghioase, nici de echipa de la TRANZIT, știu asta. Băiatul e defectat, spune Sfânta Veturia. Cică, într-o noapte, acum vreo zece zile, când se ducea la baie, a văzut lumină și a auzit vocea profesorului. Vorbea cuiva. I s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amintire), când un coleg, Dudley Franklin, s-a pârțâit prelungit și strident, ca o trâmbiță, într-o clipă de liniște, în mijlocul orei de geografie. Toți am râs, bineînțeles (pentru o clasă de copii de unsprezece ani, nimic nu-i mai caraghios decât un pârț), dar ceea ce a scos incidentul din categoria gafelor mărunte, ridicându-l la statutul de poantă clasică, o capodoperă veșnică în analele rușinii și umilinței, a fost faptul că Dudley s-a arătat destul de inocent pentru a comite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a doua oară. Nu puteam fi sigur, dar pentru moment părea singura ipoteză logică. Aș fi preferat să rumeg problema ceva mai mult timp, dar împrejurările nu mi-o permiteau. Conversația a continuat să se reverse, plină de aceleași observații caraghioase ca până acum, aceleași scânteieri rizibile, aceleași comicării dezlânate și întorsături pseudohistrionice și, una peste alta, a trebuit să recunosc că eram impresionat de acest pungaș cu cap de dovleac. Era, poate, un pic obositor, dar nu dezamăgea. La plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vreun alt fel de artist plastic, înseamnă că e prima oară când m-am înșelat în privința cuiva. Asta e specialitatea mea. Mă uit la oameni și ghicesc ce sunt. A zâmbit din nou, apoi a izbucnit în râs. Cine e caraghiosul ăsta, trebuie să se fi întrebat, și ce i-a venit să-mi vorbească așa? Am decis că venise momentul să mă prezint. — Apropo, eu sunt Nathan, am spus. Nathan Glass. — Bună, Nathan. Eu sunt Nancy Mazzucchelli. Și nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pentru încurcătura în care ne găseam, m-a mirat mulțumirea senină, aproape supranaturală pe care am descoperit-o pe chipul ei. Motorul abia ce își revărsase potpuriul cacofonic compus din toate sunetele junglei și, în condiții normale, toate zgomotele acelea caraghioase ar fi trebuit să stârnească o reacție din partea ei: sperietură, amuzament, agitație sau orice altceva. Dar Lucy era adânc închisă în sine, plutind imponderabil pe un nor de indiferență, un spirit pur, detașat de trup. Acum știu că savura succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la poștă săptămâna trecută. — Cine e Stanley? am întrebat. — Stanley Chowder, a spus Al senior, ridicând mâna și arătând spre vest. A ținut un han la vreo cinci kilometri în sus pe dealul ăla. — Stanley Chowder, am repetat. Ce nume caraghios. — Mda, a mormăit Al cel mare. Dar pe Stanley nu-l deranjează. Cred că chiar îi place. Pe vremuri, am cunoscut un tip pe care-l chema Elmer Doodlebaum, am spus, dându-mi seama pe neașteptate că îmi făcea plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el rămăsese copilul de zece ani care își închipuia că salvează orfani din orașele bombardate ale Europei. Cu toată bășcălia lui ireverențioasă, cu toate minciunile și prostiile lui, nu încetase niciodată să creadă în principiile hotelului Existența. Bunul Harry Brightman. Caraghiosul Harry Brightman. Dacă în birou s-ar fi aflat o sticlă de băutură, mi-aș fi turnat un pahar și aș fi închinat în onoarea lui. Așa însă, am ridicat receptorul și am format numărul lui Gordon. Până la urmă, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
That Man. Așa arătau numerele de cabaret ale Tinei Hott, duminica seara: nu o cântăreață, ci o falsă cântăreață, mimând textele unor cântece din musicaluri și ale pieselor de jazz cunoscute, interpretate de soliste legendare. Era măreț și absurd. Era caraghios și înduioșător. Era mișcător și comic. Era tot ce era și tot ce nu era. Și iat-o pe Tina, gesticulând din brațe și prefăcându-se că rostește cuvintele cântecului. Pe chip nu i se citea decât tandrețea și iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ne-ar fi făcut dacă mă scutea de tăcerile de joia. Hmmm, a făcut el. Hmmm. Va trebui să mă gândesc. O să-ți comunic decizia mea până la sfârșitul săptămânii. Se uita drept la mine și, de câte ori vorbea, sprâncenele îi tresăreau caraghios. Vă mulțumesc, i-am spus. Știu că sunteți un om înțelept și cred că inima are să vă îndemne să mai înmuiați regulile ca să ajutați un copil. N-aveam de gând să-i spun ce gândeam cu adevărat. Îmi plăcea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că te-ai cuibărit pe pragul meu, nu am de gând să renunț la tine. A ta sunt, drăguțule. Da’ chestia cu căsătoria trebuie să ți-o scoți din cap. Nu mai vreau să fiu nevastă și realitatea e, scumpul, caraghiosul meu, că din tine iese un soț îngrozitor... În ciuda cuvintelor dure, în clipa următoare a început să plângă - copleșită pe neașteptate, pierzându-și stăpânirea de sine pentru prima dată de când o cunoșteam. Am bănuit că se gândea la răposatul Tony
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tuflită pe frunte, stătea în cârciumă de la opt dimineața până după zece seara la închidere, deși nu bea mai mult ca alții: cădea câte două trei ceasuri într-o somnolență, după care se scula și începea să măsoare, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, sălița de la polițele cu sticle până-n prag, ciocănind sonor în tejghea cu paftaua inelului de pe degetul mâinii stângi. Ai văzut ce mi-a făcut Rasputin? întreba, dacă te prindea cu ochii pe el. Nikolai ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
până-n colț, că-i așa frig... cu un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau, să nu găsească pubelele-n drum, ca să ne lase cu gunoiul cât casa) o pornește și el, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, la crâșma lui Tănase, mai în jos pe Stelea Spătarul. Cum peste drum e secția de poliție, se mai ceartă și cu polițaii care-și beau pe repede nesul. Acum, de exemplu, sunt în actualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mea, Nah. O rog să fie biograful meu. I se permite să mă viziteze o dată pe lună. Are o tunsoare de țărancă - părul tăiat în formă de castron în jurul urechilor - și e îmbrăcată într-un costum bărbătesc. Arată insuportabil de caraghios. Face asta ca să-mi rănească ochii. E divorțată și recăsătorită și locuiește în Beijing acum. Are un fiu față de care identitatea mea e ținută secretă. Nu, mamă. Tonul e ferm și încăpățânat. Nu pot descrie dezamăgirea mea. Am anumite așteptări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
așezat într-un scaun de ratan, cu o ceașcă de ceai în mână, bunicul începe. Mai întâi îmi spune despre ce anume e povestea, situația și personajul, și apoi își folosește vocea. E un cântăreț groaznic, ceea ce-l face foarte caraghios. Mă iau după el, fără să-mi amintesc exact ce cânt. Imit înadins tonul lui prost. El încearcă să mă corecteze. După câteva eforturi, descoperă că am fost neastâmpărată și mă amenință că se supără, și atunci mă port frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vizavi de propriu-i trup, nu era mândru, mai ales, de membrul său. Își lăsa întotdeauna cămașa pe el atunci când venea deasupra mea, ca un vultur cu aripile larg desfăcute. Chipul lui aplecat deasupra chipului meu. Era o priveliște destul de caraghioasă. Îi plăcea să țină lumina aprinsă, la intensitate scăzută. În fiecare noapte, muta lumina într-un alt unghi, ca să-mi poată vedea trupul în umbre diferite. Punea veioza pe un scaun sau pe vreun dulap, ori sub pat. Mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]