1,124 matches
-
pot fi văzute ca instrumente de care se folosește, de această dată, "comicul creat de limbaj" conform clasificării menționate în partea introductivă a studiului și, mai ales, în măsura în care actualizările acestor componente se adaugă recurențelor tipologice și tematice, rotunjind imaginea descendenței caragialiene. Întrucât aspectele definitorii ale formei artistice caragialiene sunt numeroase și diverse, propunem de la început o departajare strictă a elementelor care țin de arta lui Caragiale de cele care ar trebui raportate nu la stilul său, ci la cel pe care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se folosește, de această dată, "comicul creat de limbaj" conform clasificării menționate în partea introductivă a studiului și, mai ales, în măsura în care actualizările acestor componente se adaugă recurențelor tipologice și tematice, rotunjind imaginea descendenței caragialiene. Întrucât aspectele definitorii ale formei artistice caragialiene sunt numeroase și diverse, propunem de la început o departajare strictă a elementelor care țin de arta lui Caragiale de cele care ar trebui raportate nu la stilul său, ci la cel pe care îl pune pe seama personajelor sale. Cu alte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noului text-gazdă înspre lumea și viziunea critică al lui Caragiale, de a căror complexitate se contaminează automat. Însă mai valoroase pentru importanța caragialismului în literatură ni se par reconfirmările și reconsiderările unor trăsături care vizează compoziția artistică și calitățile stilului caragialian. Oralitatea, concizia, referențialitatea, mixarea deliberată a registrelor stilistice, procedee precum "tema și variațiunile", colajul de texte, lista etc. vor antrena un traseu evolutiv îndeosebi datorită "nepoților" din valul optzecist, care îl vor acredita pe Caragiale drept precursor pe linia "textualismului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sesizabile la nivelul receptării literare ulterioare, distincția propusă poate fi dezvoltată imaginând o grilă a dihotomiilor care acoperă mai toate aspectele lingvistice. Scrupulozitatea conștiinței artistice, datorată impecabilei însușiri a "gramaticii și a retoricii"116, ne îndreptățește să vedem în stilul caragialian un veritabil model căruia autorul Scrisorii pierdute pare că îi contrapune deliberat un antimodel, în modul de a vorbi și de a scrie al personajelor sale. Din mostre ale limbajului acestora se pot lesne întocmi cel puțin trei "antimanuale": de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de stilistică. Pentru cel dintâi se pot folosi rezultatele câtorva studii de prestigiu. De exemplu, atât Iorgu Iordan în Limba "eroilor" lui Caragiale 117, cât și Ștefan Cazimir în Caragiale universul comic 118, au investigat riguros aspectul lingvistic al comicului caragialian, aspect predominant având ca surse fundamentale, după cum reiese din această din urmă analiză, specificitatea maximă focalizarea limbajului într-un anumit registru profesional, geografic, social etc. și interferența registrelor. Respectivii cercetători au constatat că gramatica stăpânită la perfecție de autor l-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și concentrarea abuzivă, conducând la omiterea unor termeni esențiali pentru clarificarea sensurilor, generează comicul prin paralogisme 121 ale spunerii, de tipul ,,Cuțitu os" sau ,,Pupat toți piața independinți" (Telegrame). Așadar agramatismele constituie marca cea mai stridentă a limbajului specific personajelor caragialiene. Deficiențele de exprimare reflectă incapacitatea "eroilor" de a raționa corect și de a stabili raporturi firești între noțiuni. Pentru cel de-al doilea tip de "manual" bazat pe caragialisme, un inventar al sofismelor care ar putea exemplifica erorile logice, este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deja, săvârșite involuntar din cauza lipsei de instruire (de exemplu, de reclamanta Leanca din Justiție), din semidoctism (cum e cazul "pedagogului de școală nouă") sau deliberat de către un "eristician"122 precum Mitică, pot explica mecanismele de producere a comicului de limbaj caragialian 123. Încercănd să răspundă la întrebarea "a fost sau nu Caragiale un sofist?"124, Marta Petreu precizează că în timp ce sofismele sunt apanajul exclusiv al personajelor lui Caragiale, sau "a lui Nenea Iancu cel din agora"125, textele teoretice și corespondența
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
123. Încercănd să răspundă la întrebarea "a fost sau nu Caragiale un sofist?"124, Marta Petreu precizează că în timp ce sofismele sunt apanajul exclusiv al personajelor lui Caragiale, sau "a lui Nenea Iancu cel din agora"125, textele teoretice și corespondența caragialiană sunt impecabile în privința argumentației, ceea ce întărește distincția pe care vrem s-o punem în evidență. Aceeași netă departajare ar rezulta și din redactarea unui curs de stilistică prin exemple și contraexemple din opera lui Caragiale. Mai concret, dacă toate cerințele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
departajare ar rezulta și din redactarea unui curs de stilistică prin exemple și contraexemple din opera lui Caragiale. Mai concret, dacă toate cerințele privind corectitudinea, claritatea, proprietatea, precizia și puritatea stilului sunt îndeplinite atât în scrierile nuvelistice, polemice și jurnalistice caragialiene, cât în cele în care contribuția discursivă auctorială este mult redusă, în schimb vorbirea și scrierea personajelor se caracterizează prin obscuritate, non-sens, prolixitate, folosire improprie a termenilor, frecvența barbarismelor și multe alte derapaje de la respectivele norme stilistice. Un singur extras
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a personajelor ne întâmpină în scrierile lui G. Ranetti, Gh. Brăescu, D. D. Pătrășcanu, Al O. Teodoreanu, Damian Stănoiu și Tudor Mușatescu. În piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil (apărută în volum în 1907), intertextualitatea cu opera caragialiană vizează, în primul rând similitudini de la nivelul expresiei verbale, explicabile și prin oglindirea aceluiași univers uman cu rele, necorectate deprinderi lingvistice. Hiperurbanismele de tipul "cremenal", "sicretu", "coraj" și franțuzismele "alivoar", "bonsoar", "musiu"129 etc. dau o notă caragialescă replicilor, recunoscută
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
său de la "Moftul român", Caragiale: întrucât cel dintâi își semnase cu inițiale zeflemelele la adresa inculturii lui Caion, acesta a crezut că aparțin "penei măiastre a lui Caragiale"130. De altfel, autorii Bibliografiei I.L. Caragiale 131, demonstrează popularitatea imensă a operei caragialiene în epocă și pătrunderea definitivă în conștiința publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altfel, autorii Bibliografiei I.L. Caragiale 131, demonstrează popularitatea imensă a operei caragialiene în epocă și pătrunderea definitivă în conștiința publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale precum "dacă e trădare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și pătrunderea definitivă în conștiința publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale precum "dacă e trădare, s-o știm și noi", "avem și noi faliții noștri", "român imparțial" etc. sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Brăescu. În Poveste fără sfârșit întâlnim tipul reclamantei sărmane incapabile să-și rezume păsul astfel încât să primească soluționare. Debitul necontrolat al informațiilor adiacente îneacă și în cazul acesteia mesajul propriu-zis. Bătrâna suferă de aceeași incompetență conversațională a personajului de tip caragialian, performator al vorbirii fără frâu. Eșecul dramatic al comunicării este însă mult mai bine subliniat în schița lui Brăescu, deoarece aici interlocutorii bietei femei refuză să coopereze și să asculte "litania" până la sfârșit, astfel încât reclamanta nu numai că nu primește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și să asculte "litania" până la sfârșit, astfel încât reclamanta nu numai că nu primește nici un răspuns favorabil, dar nici nu apucă să spună ce solicita. Aceasta nu înseamnă că în multe alte schițe, Gh. Brăescu se delimitează la fel de clar de modelul caragialian. În afară de frecvența termenilor incorect asimilați "inversiune" în loc de diversiune (Secret), "apelnicită" (Provinciale), "anfabet" în loc de analfabet și "beciuclist" în loc de biciclist (Specialități), "maiur a tilifonat" (Profilaxie) -, care ne mențin în atmosfera lingvistică zugrăvită pe aceste coordonate de Caragiale, pot fi descoperite și alte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decât acelea păzite de armata română. Pichetele care vor observa că contrabandistii trec prin puncte pe unde nu pot fi văzuți au dreptul să-i împuște pe loc și să dreseze proces-verbal.141 Tipul de exprimare în scris al "eroilor" caragialieni este păstrat cu multă fidelitate la Al. O. Teodoreanu, unul dintre emulii lui Caragiale cu deosebire în domeniul pastișării stilului epistolar. O adevărată broderie de hipotexte caragialiene (în special Antologie și Scrisorile anonime) și de aluzii intertextuale la "lumea-lume" a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
loc și să dreseze proces-verbal.141 Tipul de exprimare în scris al "eroilor" caragialieni este păstrat cu multă fidelitate la Al. O. Teodoreanu, unul dintre emulii lui Caragiale cu deosebire în domeniul pastișării stilului epistolar. O adevărată broderie de hipotexte caragialiene (în special Antologie și Scrisorile anonime) și de aluzii intertextuale la "lumea-lume" a lui Nenea Iancu, descoperim în schița dramatizată Manevre. Explorând formula colajului de texte organizat cronologic, la fel ca în odiseea Telegramelor din schița cu acest titlu sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nume care trimite aluziv și la "superioritatea" corecției în cazul infidelității. În scrisoarea cu savoare dialectală moldovenească pe care primejdioasa Aglae o întocmește pentru "respectivul" ei, același Jenică Dezghețatu, sunt aglomerate multe alte indicii care-i legitimează descendența din carnavalul caragialian: Jenică, să te ferească Dumnezeu să fie adevărat ceam auzit să nu crezi tu cai săț baț joc de mine că eu nus de râs Jenică. Ai uitat când ai venit la mine gol pușcă cu două perechi de colțuni
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în semn de prețuire și confirmare a validității modelului. Spre deosebire de situația din multe proze scurte ale lui Al. O. Teodoreanu, relativ puține aspecte lingvistice din scrierile impregnate de un suav umor patristic ale lui Damian Stănoiu amintesc de limbajul personajelor caragialiene. Unul dintre aceste aspecte ține de revalorificarea potențialului comic al stilului telegrafic. Generatoare de paralogisme derivate din concentrarea abuzivă responsabilă de lipsa de precizie a anunțurilor, telegrama este și la Damian Stănoiu utilizată ca mijloc de informare denaturată. În microromanul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cazul maicii Varvara, o bătrână trecută de șaizeci de ani, chioară și șchioapă, lipsită de "nuri care să dea prilej de aprinderi și sminteală"146. Important este și un alt aspect legat de acest incident: exact ca în unele schițe caragialiene (Telegrame, Situațiunea), unei întâmplări derizorii, fără însemnătate publică, i se amplifică gravitatea în presă, atribuindu-i-se dimensiuni catastrofice. Astfel, maica Epraxia dă glas temerii tuturor cuvioaselor: "uciderea asta ce s-a făptuit în cuprinsul sfintei noastre mânăstiri, eu o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Wanda se conturează însă tipul intrusului observator necontaminat. Moartea, adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil cuib de viespi. În continuarea exemplificărilor legate de dimensiunea grafomaniei care oglindește logoreea "lumii-lume", notăm că la Tudor Mușatescu rețeta caragialiană este urmată îndeaproape, cu minime ajustări, în stilul epistolelor și al rapoartelor oficiale sau al declarațiilor din ciclul Post-restant. Toate aceste texte savuroase dau impresia că sunt "culese" și reproduse întocmai de către un autor a cărui contribuție se reduce la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în stilul epistolelor și al rapoartelor oficiale sau al declarațiilor din ciclul Post-restant. Toate aceste texte savuroase dau impresia că sunt "culese" și reproduse întocmai de către un autor a cărui contribuție se reduce la selectarea mostrelor de "comunicare" scrisă. Hipotextul caragialian (Raport către șeful gării..., Proces-verbal, vorbăria fără frâu a cucoanei din Art. 214, etc.) se cristalizează prin identificarea agramatismelor și a paralogismelor care asezonează un stil prolix, cultivat cu ingenuitate de personajele cu funcția de expeditori sau subsemnatari, lesne încadrabili
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gării..., Proces-verbal, vorbăria fără frâu a cucoanei din Art. 214, etc.) se cristalizează prin identificarea agramatismelor și a paralogismelor care asezonează un stil prolix, cultivat cu ingenuitate de personajele cu funcția de expeditori sau subsemnatari, lesne încadrabili în tipologia semidocților caragialieni. Scrisoarea Dezidei, de pildă, are conformația unei singure fraze care se întinde pe aproape patru pagini tipărite, în care afectarea și incultura caracterizează vizibil un personaj feminin din tagma Ziței: Scumpa mea prietenă, Deși sunt complet distrusă sufletește de nervi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
textelor incidente, erorile gramaticale cele mai frecvente vizează improprietatea termenilor, hipalaga, metateze și alte mutilări comice ale numelor proprii. Așadar, sunt folosite ca modalități de caracterizare a personajelor chiar acele deficiențe de exprimare care puneau în evidență și semidoctismul "eroilor" caragialieni. Reținem și alte câteva asocieri nefericite de noțiuni insuficient asimilate de către semnatarii scrisorilor și ai altor acte oficiale: "astfel că reclamațiile care s-au depus în contra noastră, noi le respingem ca nule și neînfundate"153, "trenul 1001 venea din sex
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spre a putea crede că vreau să apar în fața dv. ca cult sau ecțetera [...]158 Putem spune că la Tudor Mușatescu, așa cum am observat și în cazul lui Al. O. Teodoreanu, descoperim o sinteză a mijloacelor de exprimare specifice personajelor caragialiene. Totodată, cei doi autori sunt interesați și de anumite procedee, cum ar fi colajul de texte, colecția de scrisori, etc. care trimit, de această dată, la elemente ale stilului inconfundabil și inovator al lui Caragiale 159. Am anticipat deja, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]