3,988 matches
-
localizarea tumorii și de diseminarea cancerului primar. Prezentăm pe scurt opțiunile generale pentru fiecare stadiu de evoluție al cancerului oral sau orofaringian, însă conduita practică poate fi diferită după localizarea mai exactă a tumorii (cavitate orală sau orofaringe). STADIUL 0 (CARCINOM IN SITU) În acest stadiu cancerul nu este invaziv, dar are potențialul de transformare. Tratamentul obișnuit constă din extirparea chirurgicală a zonei suspecte (cu modificări minime), împreună cu o mică zonă perilezională de țesut normal. Ceea ce este foarte important în astfel
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
constă din extirparea chirurgicală a zonei suspecte (cu modificări minime), împreună cu o mică zonă perilezională de țesut normal. Ceea ce este foarte important în astfel de situații se referă la urmărirea îndeaproape a cazului, pentru decelarea eventuală a recidivei locale. Recidiva carcinomului in situ care nu poate fi controlată prin rezecția chirurgicală poate necesita radioterapie. Aproximativ 95-100% dintre pacienții diagnosticați în acest stadiu supraviețuiesc pe termen lung fără a fi necesară vreo intervenție chirurgicală importantă la nivelul cavității orale sau orofaringelui. Este
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
acuratețe prin: a) Colorația cu albastru de toluidină b) Biopsie și examen histopatologic c) Examinarea leziunii cu lumină laser d) Citologia exfoliativă e) Examen computer tomografic R: b (pag. 18) 5. Cea mai comună localizare din cavitatea orală a unui carcinom scuamocelular este: a) Planșeul bucal b) Gingia c) Fibromucoasa bolții palatine d) Limba e) Versantul mucozal al buzei inferioare R: d (pag. 25) 6. Care dintre următoarele afirmații nu este adevărată? a) O persoană dintre zece persoane având cancere ale
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
e (pag. 54-59) 11. Referitor la stadiul tumorii primare (cancer oral sau orofaringian), T4 reprezintă: a) Tumoră cu dimensiunea 1-2 cm b) Tumoră cu dimensiunea 2-4 cm c) Tumoră care invadează structurile adiacente d) Tumoră cu dimensiunea 4-6 cm e) „Carcinom in situ” R: c (pag. 62-63) 12. Referitor la stadiul adenopatiei metastatice regionale cervicale, N2b reprezintă: a) cancerul s-a extins către un ganglion limfatic cervical, de aceeași parte cu tumora primară; diametrul ganglionului limfatic nu depășește 3 cm b
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
pentru un pacient diagnosticat cu un cancer al cavității orale stadiul II este de (conform datelor AJCC): a) 27% b) 41% c) 53% d) 68% e) 73% R: c (pag. 68-70) 14. Principalele opțiuni de tratament pentru pacienții diagnosticați cu carcinoame orale sau orofaringiene sunt: a) Tratamentul chirurgical b) Radioterapia c) Chimioterapia d) Tratamentul țintit e) Tratamentul alternativ R: a, b, c și d (pag. 71) 15. Chirurgia micrografică Mohs se aplică pentru: a) Unele cancere de buze b) Cancerul de
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
HPV6 și HPV-11. Leziunile apar conopidiforme, roze, sesile, unice sau multiple, dispuse la nivelul mucoasei nekeratinizate. Deși majoritatea infecțiilor cu HPV sunt benigne, se recunoaște rolul unor tulpini virale (HPV-16, mai rar HPV-18, HPV-33, HPV-35) în apariția unor neoplazii precum carcinomul oral cu celule scuamoase. 5.1.4 Diagnostic Diagnosticul stomatitelor se bazează pe caracteristicile clinice. Investigațiile microbiologice nu sunt necesare de rutină. Examenul clinic general și bilanțul biologic permit evaluarea patologiilor asociate stomatitelor și orientarea etiologiei în diferite forme clinice
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
5.2 Diagnosticul diferențial al stomatitelor Tipuri clinice Etiologii infecțioase Etiologii neinfecțioase Gingivostomatita eritematoasă și veziculoasă MNI Boala gura-mână-picior CMV Herpangina Lues Tuberculoză Candidoză profundă Eritem polimorf Ulcere traumatice Arsuri fizice, chimice Boala Behcet LES, alte colagenoze Reacție corp străin Carcinom cu celule scuamoase Stomatita papilomatoasă/ hipertrofică HPV VEB HHV8 Candida spp Keratoza traumatică Lichen plan Arsuri Carcinom cu celule scuamoase Antibioticele se administrează în concordant cu forma clinică și etiologică. Antifungicele locale (nistatin, amfotericina B sau miconazol), sunt preferate pentru
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Boala gura-mână-picior CMV Herpangina Lues Tuberculoză Candidoză profundă Eritem polimorf Ulcere traumatice Arsuri fizice, chimice Boala Behcet LES, alte colagenoze Reacție corp străin Carcinom cu celule scuamoase Stomatita papilomatoasă/ hipertrofică HPV VEB HHV8 Candida spp Keratoza traumatică Lichen plan Arsuri Carcinom cu celule scuamoase Antibioticele se administrează în concordant cu forma clinică și etiologică. Antifungicele locale (nistatin, amfotericina B sau miconazol), sunt preferate pentru candidoze la pacienți imunocompetenți, administrarea generală de fluconazol (50 mg/zi x 714 zile) fiind rezervată pacienților
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
α (alfa) HHV-3: virus varicelozosterian (VVZ) Varicela, herpesul zoster β (beta) HHV-5: cytomegalovirus (CMV) Sindrom mononucleozic, retinită, hepatită, etc. β (beta) HHV6, 7: roseolavirus Roseola infantum (boala a VI-a) γ (gama) HHV-4: virusul Epstein-Barr (VEB) Mononucleoza infecțioasă Limfomul Burkitt Carcinomul nazo-faringian Limfomul cerebral asociat SIDA γ (gama) HHV-8: herpes virus asociat S. Kaposi Sarcomul Kaposi Boala Castleman (anumite tipuri) Antigenele virale eliberate în sânge (în etapa de viremie) declanșează răspunsul imun de tip umoral și celular. Răspunsul imun umoral constă
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
este insuficient elucidată. Criteriile definitorii ale sindromului de oboseală cronică sunt astenia, fatigabilitatea, hipersomnia, artralgiile, persistente peste 6 luni. Potențialul oncogenic al virusului Epstein-Barr este argumentat de asocierea cu unele boli maligne: limfomul malign Burkitt (favorizat de o predispoziție genetică), carcinomul nazo faringian, leucemia limfoblastică acută, limfomul histiocitar. 5.3.6 Tratament Nu există tratament etiologic. Îngrijirea bolnavului cu MNI necesită măsuri: Igieno-dietetice: hidratare, dietă adaptată stării febrile și funcției hepatice, repaus; din cauza riscului de ruptură splenică, se evită exercițiile fizice
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
pentru adulți > 13 ani (CDC, 1993) A B C Asimptomatică Febră/ diaree >1lună Candidoza esofagiană/pulmonară Limfadenopatia acută periferică generalizată Candidoza orofaringiană Toxoplasmoza cerebrală Sindromul retroviral acut H. Zoster> 2 dermatoame > 2 episoade Encefalopatia HIV Angiomatoza bacilara LEMP* Displazia cervicală/ carcinom Limfom primar cerebral Boală inflamatorie pelvină Sarcom Kaposi Candidoza vulvovaginală Pneumocistoza pulmonară Leucoplakia păroasă orală Cașexia (excludere) Listerioza Pneumonia bacteriană recidivantă Purpura idiopatică trombocitopenică Tuberculoza Neuropatia periferică MAC/ M. kans. diseminate Infecția HIV/SIDA 167 Tabel 9.3. Clasificarea HIV
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
periodontita ulcero necrotica rar: tuberculoza, sifilis Staf. auriu, Streptococ pyogen, anaerobi, BGN, MAC. My. tuberculosis., T. pallidum, B. henselae Paraziți: toxoplasmoza, scabie, demodex folliculorum Inflamatorii: afte dermatita atopica, seboreica, psoriazis, vasculite Neoplazice Sarcom Kaposi, limfoame orale non Hodgkin Sarcom Kaposi, carcinom spinocel/bazocelular, limfom Altele afte recurente, afecțiuni ale glandelor salivare, xerostomie, lichenoid, reacții medicamentoase alopecie, xerozis, foliculita pustuloasa eozinofilica, imbătrânire prematura Reacții medicamentoase ABC, NVP, ETV, altele Deficite nutriționale Fe, Zn, Se Infecția HIV/SIDA 174 9.6 Diagnostic Infecția
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
benigne (hiperplazii) sau maligne (cancere propriu-zise). Știința care se ocupă cu studiul biologiei tumorale se numește ONCOBIOLOGIE. Denumirea sa derivă de la cuvintele grecești oncos (umflătură), bios (viață) și logos (vorbire, știință). Oncobiologia mai poartă numele de Carcinologie, după numele de carcinom dat inițial cancerelor, cuvânt derivat tot din limba greacă (carcinos = rac). În limbajul popular, cancerul era cunoscut și sub denumirea de rac. Termenul de Carcinologie, utilizat pentru domeniul zoologiei care se ocupă cu studiul grupului de animale din care face
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Așa se explică faptul că cele mai comune neoplazii sunt cele care apar în țesuturile regenerative de toate tipurile, dar în special în cele cu ritmuri rapide de diviziune celulară, precum măduva roșie hematopoietică și epiteliile dând leucemiile și, respectiv, carcinoamele epiteliale, cele mai rare fiind tumorile țesuturilor cu celule care, în mod normal au o rată mică de proliferare, cum ar fi, de exemplu celulele musculare sau care nu se mai divid, așa cum este cazul neuronilor. Fenomenul de oncogeneză (tumorigeneză
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este întâlnită și la animale, cele mai bine studiate fiind cele de la șoarece, acesta fiind animalul model în carcinogeneza experimentală. Neoplazia primară a celulelor epiteliale din epidermă, cavitatea bucală, epiteliile organelor digestive, ale plămânului, ale sistemului genito-urinar, poartă numele de carcinom. Neoplaziile inițiate prin transformarea malignă a celulelor musculare și conjunctive se numesc sarcoame. Celulele hematopoietice transformate malign produc leucemii, iar ale altor elemente ale sistemului imunitar produc limfoame. Neoplazia celulelor nevroglice se numește gliom, iar aceea a celulelor retiniene se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sarcoame. Celulele hematopoietice transformate malign produc leucemii, iar ale altor elemente ale sistemului imunitar produc limfoame. Neoplazia celulelor nevroglice se numește gliom, iar aceea a celulelor retiniene se numește retinoblastom. Cele mai frecvente neoplazii umane sunt cele de origine epitelială (carcinoamele), acestea reprezentând 90% din spectrul tumorilor umane. Frecvența mare a carcinoamelor are o explicație relativ simplă, legată de probabilitatea mai mare a celulelor epiteliale de a fi expuse la acțiunea factorilor fizici, chimici și biologici carcinogeni, teratogeni și mutageni. Deși
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ale sistemului imunitar produc limfoame. Neoplazia celulelor nevroglice se numește gliom, iar aceea a celulelor retiniene se numește retinoblastom. Cele mai frecvente neoplazii umane sunt cele de origine epitelială (carcinoamele), acestea reprezentând 90% din spectrul tumorilor umane. Frecvența mare a carcinoamelor are o explicație relativ simplă, legată de probabilitatea mai mare a celulelor epiteliale de a fi expuse la acțiunea factorilor fizici, chimici și biologici carcinogeni, teratogeni și mutageni. Deși în țesuturile conjuctive se produc numai 10% din spectrul neoplaziilor umane
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
curând, prin acțiunea concertantă a cel puțin două evenimente mutaționale independente, produse în una și aceeași celulă. Astfel de evenimente mutaționale condiționează tranziția celulei de la forma normală, la condiția de transformare malignă. În leucemii sunt necesare mai puține, pe când în carcinoame sunt necesare mai multe evenimente mutaționale care afectează fie protooncogenele, convertite prin mutație în oncogene celulare, fie genele supresoare de tumori sau antioncogenele care, prin produșii lor normali asigură desfășurarea normală a diviziunii celulare. În esența sa, cancerul este un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
antioncogenele care, prin produșii lor normali asigură desfășurarea normală a diviziunii celulare. În esența sa, cancerul este un proces patologic multistadial. Exemplul cel mai concludent în ilustrarea multistadială a progresiei spre instalarea condiției de transformare malignă este oferit de apariția carcinomului de colon. În concepția modernă, unii carcinogeni chimici au rolul de inițiatori ai malignizării. Inițiatorii sunt carcinogeni care acționează prin efectul lor mutagen, dar, de obicei, singuri, ei nu produc malignizarea (deși uneori acționează atât ca inițiatori, cât și ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
încadrate între 3q26 și 3q28 au fost reținute în toate tumorile. Autorii consideră că aceste constatări vin în sprijinul ipotezei prezenței unei/unor gene supresoare de tumori în 3p243p21, ipoteză argumentată și de frecventa deleție a acestei regiuni constatată în carcinoame renale și pulmonare cu celule mici, precum și în alte tumori de la om. Există unele neoplazii care se transmit ereditar, fiind cunoscute peste 100 de malignități monogenice, cu fenotipuri care includ diferite forme de tumori (Ștefănescu și Călin, 1996). Tumorile condiționate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Ewing; amplificare genică a oncogenei N-myc exprimată prin dubluminusculi (DM) și regiuni omogen colorate (HSR), în neuroblastom; deleții interstițiale și terminale, în țesuturi și linii celulare stabilizate, provenite din tumori precum cele care implică 1p32 - p36, în neuroblastom, 3p14-23, în carcinomul pulmonar cu celule mici și adenocarcinom pulmonar; 11p13, în tumora Wilms; 13q14, în retinoblastom. Amplificarea ADN se realizează la nivelul unui anumit locus cromozomal prin repetarea procesului de sinteză replicativă într-un anumit replicon din cromozomul eucariot multirepliconic. Rezultă multe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
totuși situații de tranziție de la forma benignă la forma malignă a tumorii. Cele peste 100 de tipuri de neoplazii umane sunt recunoscute și clasificate după originea lor, ca derivați ectodermici, mezodermici și endodermici. Cele mai multe se încadrează în trei grupe majore: carcinoame, sarcoame și leucemii/limfoame (Cooper, 1995). Dezvoltarea neoplaziilor maligne reprezintă un proces multistadial complex în care celulele dobândesc un fenotip pe deplin neoplazic, ca urmare a desfășurării unei serii de alterări progresive. Natura multistadială a neoplaziilor este dovedită de faptul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
că acestea nu mai pot modula diviziunea celulară. Coroborată și cu alți factori de inducție carcinogenetică, inactivarea proteinelor modulatoare ale mecanismului diviziunii celulare deturnează celula de la evoluția sa normală, angajând-o pe calea transformării maligne. Virusul PAPILOMA este asociat cu carcinomul de col uterin, virusul HEPATITEI B - cu carcinomul hepatocelular, virusul EPSTEIN-BARR - cu carcinomul nazo-faringian, precum și cu un tip de neoplazie a limfocitelor B (limfomul Burkitt), virusul HERPES 2 - cu carcinom de col uterin etc. Virusul simian SV40 are ca genom
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Coroborată și cu alți factori de inducție carcinogenetică, inactivarea proteinelor modulatoare ale mecanismului diviziunii celulare deturnează celula de la evoluția sa normală, angajând-o pe calea transformării maligne. Virusul PAPILOMA este asociat cu carcinomul de col uterin, virusul HEPATITEI B - cu carcinomul hepatocelular, virusul EPSTEIN-BARR - cu carcinomul nazo-faringian, precum și cu un tip de neoplazie a limfocitelor B (limfomul Burkitt), virusul HERPES 2 - cu carcinom de col uterin etc. Virusul simian SV40 are ca genom o moleculă dublu-catenară circulară de ADN, cu o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de inducție carcinogenetică, inactivarea proteinelor modulatoare ale mecanismului diviziunii celulare deturnează celula de la evoluția sa normală, angajând-o pe calea transformării maligne. Virusul PAPILOMA este asociat cu carcinomul de col uterin, virusul HEPATITEI B - cu carcinomul hepatocelular, virusul EPSTEIN-BARR - cu carcinomul nazo-faringian, precum și cu un tip de neoplazie a limfocitelor B (limfomul Burkitt), virusul HERPES 2 - cu carcinom de col uterin etc. Virusul simian SV40 are ca genom o moleculă dublu-catenară circulară de ADN, cu o secvență de 5243 perechi de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]