4,021 matches
-
că Abd el Rahman nu a vrut să o mai amâne deoarece se apropia iarna. ‘Abd-al-Rahmân a fost foarte încrezător în superioritatea tactică a cavaleriei sale și a ordonat atacuri repetate. De data aceasta însă, francii au rezistat cu succes cavaleriei arabe, care, înarmată cu lănci lungi și săbii, obținuse victoria în mai multe bătălii anterioare. Francii, neavând scărițe la șei, s-au bazat pe infanterie. Conform surselor arabe, infanteria francă a făcut față umayyazilor, deși aceștia au penetrat liniile france
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
chip acestei tactici; chiar își disciplinase trupele timp de mai mulți ani să nu rupă formația în nici un caz pentru a ieși în câmp deschis. (Vezi Bătălia de la Hastings pentru ce a rezultat în urma infanteriei atrase în câmp deschis de cavalerie grea.) Doar în urma raporturilor mai multor iscoade trimise de Martel spre tabăra umayyadă — care, conform cronicilor de ambele părți, fusese abandonată cu atâta repezeală încât corturile au rămas ridicate, musulmanii pornind înapoi spre Iberia cu prada rămasă care s-a
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
înapoi spre Iberia cu prada rămasă care s-a putut transporta — s-a descoperit că invadatorii s-au retras sub acoperirea nopții. Date fiind diferențele dintre cele două armate, mai ales că francii erau în majoritate infanterie, fără armuri, față de cavaleria berberă și arabă în armură sau în zale (berberii erau mai slab echipați), Charles Martel a luptat o bătălie defensivă strălucită. La locul și timpul ales de el, s-a împotrivit unei forțe mult superioare, și a învins.
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
tinerețe, și-a perfecționat calitățile de previziune și planificare militară, devenind una dintre cele mai importante figuri din clanul Banu Makhzoom. Înainte de a se converti la islam, acesta a luptat împotriva armatei musulmanilor, fiind șef de batalion și comandant al cavaleriei în bătălii precum cea de la Uhud. Sub comanda sa militară, Peninsula Arabă a fost unită într-o entitate militară și anume califatul, acesta ieșind victorios în peste o sută de bătălii împotriva Imperiului Bizantin, a Imperiului Sasanid și a unor
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
-și îmbărbăteze soldații: "„nu vă fie teamă, vitejii mei! săriți nițel mai la dreapta...”". Așa cum a fost ea păstrată, scena a ieșit în cele din urmă spectaculos. Un tablou recent descoperit este cel al „Ostilităților”. În acesta se arată ofensiva cavaleriei române, surprinsă din spatele primei linii turcești. După ce întâiul val de călăreți este respins — unii dintre actori dovedind reale aptitudini pentru cascadoriile cu cai — al doilea val vine și mai furtunos, măturând frontul turcilor. Următoarea scenă este legată logic prin montaj
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
respins — unii dintre actori dovedind reale aptitudini pentru cascadoriile cu cai — al doilea val vine și mai furtunos, măturând frontul turcilor. Următoarea scenă este legată logic prin montaj de cea precedentă: turcii rămași se adăpostesc în sat, fiind urmăriți de cavaleria îndrăzneață. "„Atacul, ca și mișcarea mulțimilor sunt admirabil compuse”", remarcă Tudor Caranfil. „Interioarele” au fost filmate în curtea Teatrului Liric, la lumina soarelui (pentru că nu-și puteau permite reflectoare, ori acestea nu erau disponibile). Deși pentru fundaluri au fost folosite
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
mai rezervat, filmul fiind reevaluat după ce trecuse puterea primei impresii. În ziare precum „Viitorul”, sunt subliniate minusurile filmului: figurația neconvingătoare, șarjele reduse la 10-20 de călăreți, morții care învie doar pentru a muri din nou, după ce se feresc din calea cavaleriei. Toți istoricii de astăzi sunt unanimi în a considera că este uimitor ce s-a putut realiza în acele condiții. Trebuie subliniată lipsa aproape totală a experienței, ținând cont că doar Grigore Brezeanu și Ar. Demetriade au mai avut contacte
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Ioan Aurelian (Aurel) Racovitză ( n. 29 mai 1890, Botoșani - d. 24 iunie 1957, București), descendentul unei vechi familii boeierști, domnești, a fost un diplomat și general român, comandant al brigăzii nr. 6 de cavalerie. Racoviță a fost o mare familie de boieri originară din Moldova, ai cărei membri dintr-o ramură au fost domni în Țara Românească iar din alta au deținut importante dregătorii, mai ales în Moldova. Înainte de secolul 16 se numea „Cehan
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
Școala de Băieți Nr. 1" din Târgu Ocna, județul Bacău (1897-1901), iar clasele de gimnaziu întâi la "Liceul Principele Ferdinand" din Bacău (1901-1905), apoi la Liceul Militar din Iași (1905-1908). Ca urmare a vizitat pentru doi ani Școala militară de Cavalerie, pe atunci la Târgoviște. După absolvirea școlii a fost repartizat la 1 iulie 1910 ca sublocotenent la Regimentul de Cavalerie 7 Roșiori "Cuza Vodă", unde primise calificarea pentru "Școala specială de Cavalerie", absolvind-o primul din 28 de cursanți pe
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
din Bacău (1901-1905), apoi la Liceul Militar din Iași (1905-1908). Ca urmare a vizitat pentru doi ani Școala militară de Cavalerie, pe atunci la Târgoviște. După absolvirea școlii a fost repartizat la 1 iulie 1910 ca sublocotenent la Regimentul de Cavalerie 7 Roșiori "Cuza Vodă", unde primise calificarea pentru "Școala specială de Cavalerie", absolvind-o primul din 28 de cursanți pe 21 iunie 1913. Revenit la regimentul său, a participat la campania din Bulgaria în vara anului 1913. Aurel s-a
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
a vizitat pentru doi ani Școala militară de Cavalerie, pe atunci la Târgoviște. După absolvirea școlii a fost repartizat la 1 iulie 1910 ca sublocotenent la Regimentul de Cavalerie 7 Roșiori "Cuza Vodă", unde primise calificarea pentru "Școala specială de Cavalerie", absolvind-o primul din 28 de cursanți pe 21 iunie 1913. Revenit la regimentul său, a participat la campania din Bulgaria în vara anului 1913. Aurel s-a remarcat în această perioadă prin cercetarea întreprinsă la nord de Sofia in
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
a-și îndeplini stagiul de comanda la trupa, la Regimentul 11 Roșiori în Cernăuți, din 1923 șef al Biroului 1 și subșef de Stat Major. La 10 august 1927 a fost avansat prin decret regal la gradul de locotenent-colonel de cavalerie și transferat la Marele Stat Major, Secția II-a, informații. Din dispozițiile Marelui Stat Major, a îndeplinit in perioada 31 august 1927 - 1 noiembrie 1930, ca bun observator politic și militar, funcția de atașat militar în Cehoslovacia, fiind acreditat și
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
împreună cu Iugoslavia. La aniversarea a zece ani de la Armistițiu și crearea statului cehoslovac, președintele Tomáš Garrigue Masaryk la întâmpinat pe atașatul militar român Racovitză cu o strângere de mână la 11 noiembrie 1928. A fost repartizat la Inspectoratul General al Cavalerie în funcția de subșef de Stat Major și s-a implicat în acest timp in rezolvarea unor probleme specifice, ca de exemplu conceperea și redactarea unui nou regulament al trupei, în concordanță cu noile legi militare. Aflându-se din 1
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
noile legi militare. Aflându-se din 1 octombrie 1932 ca comandant adjunct la unitatea de elită al Regimentul de Gardă 4 Roșiori, „Regina Maria”, a fost mutat doi ani mai târziu, pe 1 octombrie, la comanda Școlii de Ofițeri de Cavalerie Târgoviște, care a condus-o pâine la 30 iunie 1936. În acest timp a fost avansat colonel la 1 ianuarie 1935. La 1 iulie 1936 colonelul a fost numit comandant al Regimentului de Garda 4 Roșiori, „Regina Maria”, unde s-
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
și 1938. Pe lângă comandatura a urmat cursurile Școlii Ofițerilor de Garnizoană, dovedind acolo cunoștințele necesare în comanda diverselor situații tactice. În perioada 1 noiembrie 1938 - 1 iulie 1939 Racovitză îndeplinește funcția de șef al Statului Major la Inspectoratul special al Cavalerie și a absolvit cursul de comandament, obligatoriu pentru aspiratorii la gradul de general. La 25 octombrie, când comanda Brigada 6 Cavalerie (1 iulie 1939), a fost numit general de brigadă. Timpul între septembrie 1939 și iunie 1940 a fost marcat
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
perioada 1 noiembrie 1938 - 1 iulie 1939 Racovitză îndeplinește funcția de șef al Statului Major la Inspectoratul special al Cavalerie și a absolvit cursul de comandament, obligatoriu pentru aspiratorii la gradul de general. La 25 octombrie, când comanda Brigada 6 Cavalerie (1 iulie 1939), a fost numit general de brigadă. Timpul între septembrie 1939 și iunie 1940 a fost marcat pentru Brigada sa (formată în principal din Regimentul 4 Roșiori, „Regina Maria” și Regimentul 9 Roșiori, „Regina Elena”), dislocata la Chișinău
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
de o intensă activitate de instruire și pregătire pentru război. Generalul Constantin Pantazi nota despre el: „Adevărat general sub toate raporturile.” În cadrul regrupării unităților a condus după acea Regimentul 9 Roșiori, Regimentul 35 de Infanterie, Divizioanele 3 si 4 de Cavalerie pe jos și un Divizion de artilerie călăreață la Cetatea Albă. Din cauza ultimatelor sovietice de la 26 si 28 iunie 1940, Armata Romana trebuia sa se retragă din Basarabia și Nordul Bucovinei. Racovitză a pregătit și condus retragerea trupelor sale la
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
Nordul Bucovinei. Racovitză a pregătit și condus retragerea trupelor sale la vest de Prut. Generalul Nicolae Ciupercă nota: „Mă asociez in totul in aprecierile elogioase care i se fac generalului Racovitză. A comandat in condiții foarte bune Brigada 6 de Cavalerie și cred ca va comanda in același bune condiții o divizie de cavalerie.” Între 1 septembrie 1940 si 10 ianuarie 1941 generalul a asigurat comanda Diviziei 3 Cavalerie. Apoi unitățile de cavalerie au fost reorganizate, diviziile de cavalerie fiind desființate
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
Prut. Generalul Nicolae Ciupercă nota: „Mă asociez in totul in aprecierile elogioase care i se fac generalului Racovitză. A comandat in condiții foarte bune Brigada 6 de Cavalerie și cred ca va comanda in același bune condiții o divizie de cavalerie.” Între 1 septembrie 1940 si 10 ianuarie 1941 generalul a asigurat comanda Diviziei 3 Cavalerie. Apoi unitățile de cavalerie au fost reorganizate, diviziile de cavalerie fiind desființate. Brigada sa 6 Cavalerie mixtă a avut in compunere: Regimentul 9 Roșiori, Regimentul
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
fac generalului Racovitză. A comandat in condiții foarte bune Brigada 6 de Cavalerie și cred ca va comanda in același bune condiții o divizie de cavalerie.” Între 1 septembrie 1940 si 10 ianuarie 1941 generalul a asigurat comanda Diviziei 3 Cavalerie. Apoi unitățile de cavalerie au fost reorganizate, diviziile de cavalerie fiind desființate. Brigada sa 6 Cavalerie mixtă a avut in compunere: Regimentul 9 Roșiori, Regimentul 10 Roșiori Purtat, Regimentul 5 Călărași, Regimentul 4 Artilerie Călăreață, și unitatea 43 auxiliară. La
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
comandat in condiții foarte bune Brigada 6 de Cavalerie și cred ca va comanda in același bune condiții o divizie de cavalerie.” Între 1 septembrie 1940 si 10 ianuarie 1941 generalul a asigurat comanda Diviziei 3 Cavalerie. Apoi unitățile de cavalerie au fost reorganizate, diviziile de cavalerie fiind desființate. Brigada sa 6 Cavalerie mixtă a avut in compunere: Regimentul 9 Roșiori, Regimentul 10 Roșiori Purtat, Regimentul 5 Călărași, Regimentul 4 Artilerie Călăreață, și unitatea 43 auxiliară. La comanda acestor trupe va
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
6 de Cavalerie și cred ca va comanda in același bune condiții o divizie de cavalerie.” Între 1 septembrie 1940 si 10 ianuarie 1941 generalul a asigurat comanda Diviziei 3 Cavalerie. Apoi unitățile de cavalerie au fost reorganizate, diviziile de cavalerie fiind desființate. Brigada sa 6 Cavalerie mixtă a avut in compunere: Regimentul 9 Roșiori, Regimentul 10 Roșiori Purtat, Regimentul 5 Călărași, Regimentul 4 Artilerie Călăreață, și unitatea 43 auxiliară. La comanda acestor trupe va începe campania din vara anului 1941
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
va comanda in același bune condiții o divizie de cavalerie.” Între 1 septembrie 1940 si 10 ianuarie 1941 generalul a asigurat comanda Diviziei 3 Cavalerie. Apoi unitățile de cavalerie au fost reorganizate, diviziile de cavalerie fiind desființate. Brigada sa 6 Cavalerie mixtă a avut in compunere: Regimentul 9 Roșiori, Regimentul 10 Roșiori Purtat, Regimentul 5 Călărași, Regimentul 4 Artilerie Călăreață, și unitatea 43 auxiliară. La comanda acestor trupe va începe campania din vara anului 1941. Brigadierul a fost alăturat corpului XI
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
vest de Moghilev, pe malul Nistrului, pe linia Ocnița - Secureni - Clocușna - Corestăuți (Hotin). Au urmat lupte grele pentru respingerea în zonele Leodora și Pădurea Vili (17-20 iulie), apoi la fel de crâncene la Alexandrovca și Odaia (22-23 iulie), după care Brigada 6 Cavalerie a urmărit inamicul în retragere. În plina desfășurare a acțiunilor militare, pe data de 24 iulie, a fost demis de la comanda Brigăzii sale fiind pus la disposiția Ministerului Apărării Naționale. Justificarea generalului Ioan Mihail Racoviță, unui văr îndepărtat, a fost
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
era întărit cu câmpuri minate corespunzătoare. Armata a II-a franceză trebuia să apere un front de 70 km și primse pentru plasarea pe teren doar 16.000 de mine. Dintre aceste, 7.000 de mine fuseseră încredințate diviziilor de cavalerie, care trebuiau săle monteze în calea înaintării germane prin sudul Belgiei. Pentru apărarea aliniamentului Meusei au rămas doar 2.000 de mine. Dintre acestea, Divizia de infanterie a 55-a a primit doar 422. Nici măcar toate acestea nu au fost
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]