1,196 matches
-
câteva cavouri, pe care le modernizase, cum se spune, după ultimul răcnet, dotându-le cu bar, combină frigorifică plină cu tot felul de sticle, cu aparat de masaj, cu saună și scaune stomatologice. „Pentru orice eventualitate”, precizase el. În fața fiecărui cavou se Înălța statuia medicului, În mărime naturală. Noimann era prezentat Într-o ipostază veselă, oarecum nepotrivită cu atmosfera locului. Altele Îl surprindeau abordând o figură marțială. La cimitirul Sfântul Vasile, Noimann purta mustăți În formă de furculiță, fapt care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
strică niciodată”, filozofa el... Când ajungea În dreptul monumentelor, se Înclina cu mult respect În fața lor, oferindu-și câte un păhărel de coniac sau o țigară, nu Înainte Însă de-a depune pe propriul său soclu o jerbă mortuară... Își dichisise cavourile, Înghesuind În ele tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin utile, Încât, atunci când se afla acolo, avea totul la Îndemână. O parte din garderoba lui se afla În dulapurile placate În marmură și lemn de mahon la cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care se aflau o groază de costume ce-i făceau semne disperate, agitându-și neputincioase mânecile În aer, o brișcă sau un dric cu un blazon auriu care apărea și dispărea În beznă. De asemeni, Își amintea cum, ajungând În fața cavoului său din cimitir, văzu, În locul statuii care-l reprezenta În chip de Napoleon, pe Satanovski. Apoi Își amintea cum, intrând În criptă, se Întinseseră toți trei dezbrăcați la piele, plini de confeti și de frișcă, el În dreapta, femeia la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
groază de toată nebunia ce se petrecuse acolo. Atunci, Însă, lucrurile Îi apăruseră Într-o cu totul altfel de lumină. Medicul ținea minte că discutase Îndelung cu Satanovski pe marginea păcatului originar. Faptul că scena seducției avea loc Într-un cavou Îi incita la speculații nebunești. Noimann și cu Satanovski se Întreceau care mai de care să-și Închipuie lucruri mai absurde. La un moment dat, inginerul avansă chiar ideea că omenirea s-a născut dintr-o lume de mult moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred În atmosfera locului, Oliver, după ce rătăci un timp de unul singur prin oraș, oglindindu-se-n vitrine, porni pe urmele celor trei și acum Își Înfipsese rădăcinile În fața cavoului, sprijnindu-și umărul de monumentul care-l reprezenta pe Noimann În chip de Bonaparte. Auzind vorbindu-se despre femei, masterandul Își exprimă opinia sub forma unui cârîit. Văzând că nu i se răspunde, Își acompanie cârâietul cu un urlet. Noimann Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bătută scurtă, articulată din călcâie, strivind sub rădăcinile sale zeci de cochilii de melci ce se târau prin iarba dintre cripte. Dacă femeia-șarpe voia cu tot dinadinsul să se Încolăcească pe grumazul cuiva, n-avea decât să se strecoare În cavou. Inginerul Satanovski, poate chiar și Noimann, erau dispuși să Încerce diverse experiențe pe pielea lor. În ceea ce-l privește, Oliver avea de Îndeplinit pe lumea asta o altă misiune. ...„Ba, nu!” se răzgândi inginerul. „În același timp e a unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fie teamă că va fi arătat cu degetul de trecători sau că va fi oprit de vreun gardian și băgat la zdup pentru Încălcarea normelor privind bunele moravuri. Acoperită de fruziș, goliciunea sa era ascunsă oricărui ochi străin. Stând În fața cavoului, străjuit de statuia lui Noimann repezentat În chip de Bonaparte, Oliver Începu să se plictisească. Balivernele despre izgonirea din Paradis, despre Dumnzeu și despre ispită, pe care le auzea răzbind dinăuntru, nu prezentau pentru el nici un interes. Nici gemetele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-se să se Întoarcă În salonul său... Deja mijeau zorile și roua picura din cer. Deasupra lui ardea, ca un bec aprins, Luceafărul de dimineață. Cei trei nu aveau decât să se zbenguie, schimonosindu-și trupurile păcătoase, În bezna din cavou. Frunzele și aripile lui Oliver aveau nevoie de lumină. În față Îl aștepta o zi destul de grea. Pășind În dreptul reclamelor, masterandul se felicita pentru alegerea făcută. Pe scara decăderii, omul ocupa locul cel mai de jos. Gândindu-se la scenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver aveau nevoie de lumină. În față Îl aștepta o zi destul de grea. Pășind În dreptul reclamelor, masterandul se felicita pentru alegerea făcută. Pe scara decăderii, omul ocupa locul cel mai de jos. Gândindu-se la scenele ce se desfășurau În cavou, Oliver grăbi pașii. În urma lui se Înălțau Sodoma și Gomora. Abandonându-și pentru o vreme trupul În favoarea unui alt regn, Oliver făcuse un pas important pentru renașterea sa spirituală. Hotărât lucru, regnul vegetal era mult mai curat decât regnul animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-o, profesorul Perjovski o trimise, nu se știe de ce, la „somități”. Aflând abia a doua zi despre aceste incidente, masterandul Oliver se felicită Încă o dată pentru demersul său. Regnul vegetal Îl ținea la adăpost de orice criză... Între timp, În cavou, conversația dintre Noimann și inginerul Edward Își urma cursul ei firesc: „Oricât vei căuta, n-ai să găsești femeie să nu-ți dea răspuns, chiar dacă ai norocul să dai peste una fără limbă... Am citat din Shakespeare”, mormăi Satanovski. „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Poate că a stat așa o noapte Întreagă. Poate că somnul său a fost unul scurt, după care a continuat agapa. Cert este că la un moment dat, Noimann simți mâna cuiva mângâindu-i pieptul și sări ca ars... În cavou nu mai era decât el... Medicul umbla de colo până colo, ținând un pahar de coniac În mână, cu piciorul Înfășurat Într-un ziar. În aer plutea un miros stătut, de băuturi amestecate cu fum de țigară și urină. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
costum... Prin urmare, făcuse un marș lung, plin de tot felul de peripeții și Întâmplări ce sfidau bunul-simț și rațiunea... Noimann nici nu voia să se mai gândească nici la scena din havuz, nici la tot ce se petrecuse În cavou... Într-un fel, acum era liniștit. Își bea coniacul lui și se bucura și de halat... „Apă de toaletă Pur Blanca - o aromă ce Îți subliniază discret feminitatea... Acum Încearcă-mă cu doar 22,99 Ron.” Noimann Își scutură capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dat acestui trist norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare! Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou. Din trei atlazuri e culcușul În care doarme nins albușul Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Și masculin Albușului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Nun și Stea", în stare să ofere absolutul, un "abur verde", nu altceva decât moartea ce face posibilă nemurirea. Un simbol (al nașterii universului după un mit egiptean) e oul din Oul dogmatic. El e totodată, "palat de nuntă și cavou", fiindcă dă naștere și vieții și morții, dacă nu-l lăsăm în "pacea" lui inițială, sub regimul increatului: Că vinovat e tot făcutul/ Și sfânt, doar nunta, începutul". În Uvedenrode, râpă uvidă cu melci, vale a plângerii în care omul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmi explicase ea atunci. Pe mine, personal, nu mă interesa nici ce spunea, nici ce scria Ioachim. Treaba lui... Mai cunoșteam câțiva ca el, unii chiar străluciți, le mergea mintea. Niște roboți anchilozați volun tar în mecanismul lor profesional. Analizau cavoul poheziei, coroanele și jerbele de flori, dar se fereau să vadă fecioara putrezită înăuntru sau o vedeau săltând vioaie ca o gimnastă moartă. În plus, pe Ioachim căutam să-l evit și pentru că, de câte ori îi întâlneam, îmi declanșa o ciudată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
George Bacovia Poezii Volumul "Plumb" (1916) Plumb Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar vestmânt - Stam singur în cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb... și-am început să-l strig - Stam singur lângă mort... și era frig... Și-i atârnau aripile de plumb. Pastel Buciumă toamna
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
funerar... În parc ninsoarea cade rar... Amurg Trec corbii - ah, "Corbii" Poetului Tradem - Și curg pe-nnoptat Pe-un târg înghețat, Se duc pe pustii... Pe când, de argint, În amurg de-argint, S-aprinde crai nou Pe zări argintii În vastul cavou... Iubito... ah, "Corbii" Poetului Tradem... Lacustră De-atîtea nopți aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar din somn, și mi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
sacoșe, de când a intrat în casa asta nimeni nu mai face cumpărături, nimeni din casă nu se mai sinchisește de nimic, i s-au urcat cu toții în cap. Se uită în jur. I se pare că a intrat într-un cavou. Nimic nu se mișcă în jur. Doar cele două televizoare. Unul la soacra și unul în sufragerie, unde bărbatul ei stă lipit de sticlă de cum vine de la lucru până pune capul pe pernă. Se roagă în sinea ei să nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ci așa, ca să vorbească, să poruncească, să domine pe cineva. Se ruga lui Dumnezeu să nu-i iasă în cale bărbatul, mereu supărat, nemulțumit, potrivnic la toate. Copiii erau mai tot timpul plecați, hotărât lucru, s-a îngropat într-un cavou. Se furișează în vârful picioarelor ca să nu afle ceilalți că a sosit. Nu are energie să afle și astăzi că e de vină pentru că s-a răcit mâncarea, e de vină că s-a rupt un scaun, e de vină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
După aceea a trebuit să divorțez sau să mă- nsor, nu mai țin minte! Știu sigur că nu s-a măritat și a plâns mult când a aflat că am murit. Acum nu are curaj să vină la mine-n cavou, nu poate să-și justifice prezența, însă tot visez cum mă proiectează în ochii săi verzi și câteodat- albaștri. Iluzii ! Proiecte? Vise! Idilă! Iubire indecisă...
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
ridică piciorul sau în vreo râpă, peste urzici? Păi dacă nu mai avem morți, nu mai avem cimitire și-s printre locurile cele mai frumoase, mai liniștite, mai ales vara, când te coci în blocuri, cu copaci și verdeață și cavouri cu statui. La mine-n sat mai era un obicei, eu i-am făcut lu’ mama dezgropăciune la șapte ani, scoți osemintele, le speli cu untdelemn sfințit și vin, le-nfășori în pânză subțire, de borangic, cu tămâie și busuioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cimitir! - La care? La „Eternitatea”? La „Sfântu’ Vasile”? Are dreptate, nu m-am gândit și nici nu mai am la mine gazeta cu ferparul. - Care-i mai cu ștaif din astea două? - Depinde... „Eternitatea” pentru ăștia care și-au făcut cavouri mai din vreme, când era marmura neagră mai ieftină, greu de găsit, dar o procurau ștabii pe sub mână, se făcea până la urmă rost de toate și meșterii erau mai mulți. Bătrânii s-au dus, ăștia mai tineri îs privatizați. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mâine să plec, Și în moarte să mă înec, Știu că am să ajung în Rai, Gândindu-mă la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care aruncă, Pe mormite câte-o nucă... Nucii înalți or să facă umbra rece, Să nu mai văd ziua
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
și de preoți, și cu tot sfatul său, cu litie. Din Iași l-au petrecut până la mănăstirea Cetățuia unde i-au astrucat oasele”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 32 footnote>. Cercetările arheologice făcute în interiorul bisericii, în nișa din dreapta, au găsit cavoul deschis cândva. Resturile de îmbrăcăminte, țesute cu fir de aur, au indicat cu o oarecare siguranță că aici se află înmormântat ctitorul Gheorghe Duca<footnote O. Tafrali, op. cit., p. 39 footnote>. Mai putem aminti că fiul lui Gheorghe Duca, ctitorește
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
am din ea decât fragmente, nu știu deloc ce se petrecea cu mine, călcam pe un sol fluid, aveam mințile rătăcite. Am ieșit afară din cabană îndată ce s-a văzut un pic de lumină. Acolo înăuntru mă simțeam într-un cavou, îngropată de vie. Am umblat aiurea pe colinele din jur, ceasuri întregi, fără nici o țintă. M-am oprit din acel marș către niciunde în clipa în care s-a deschis cerul. Deasupra creștetului meu se intersectau două curcubee. Cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]