3,622 matches
-
necunoscut, dar care îi plăcură la nebunie într-un moment al vieții : „Am fost și eu la rândul meu Răpit de moarte în turneu; Uitat de vise în coșmar, Rănit de zei ce n-au habar.” O durere atroce de ceafă îl făcu să închidă ochii. Amețit, cădea în golul propriului eu, un vortex uriaș care ducea spre un nicăieri dureros. Când durerea dispăru și reuși să deschidă ochii, bătrânul dispăruse. Și noaptea fugise de la locul ei, lăsând să se întrevadă
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
în învelitoarea prea mică. Până una alta, balsamul de rufe pe care îl turnase din belșug la spălarea hainelor de pat, își făcea treaba. Mirosul în cameră se schimbă imediat, iar Mona se întinse sub așternuturi, încrucișându-și brațele sub ceafă, pregătită să citească în stelele strălucitoare. Pe când era aproape să alunece în lumea viselor, un zgomot ușor o făcu să deschidă ochii. Sări în vârful patului, trăgând pătura în jurul ei. - Dumnezeule! Ce crezi că faci? - Ce pot să fac la
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
gunoi? Și de ce te umfli și te înalți mai presus de nori? Cercetează și-ți cunoaște firea, că ești pământ și cenușă și, peste puțină vreme, în țărână te risipești. Acum ești mândru, dar peste puțin, vierme. De ce îți înalți ceafa care, după puțină vreme, putrezește? Este mare omul ajutorat de Dumnezeu, că, părăsit fiind, și-a cunoscut neputința sa. Că nici un bine nu ai, pe care să nu-l fi primit de la Dumnezeu. Pentru ce, așadar, te faci minunat, tu
UN DISCURS AL LUI EVAGRIE DIN PONT de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361937_a_363266]
-
ești un intrus pe care ei îl vor alungat din mijlocul lor. - Îmi bag p ... în toți, și m-am întors să mă duc la baie să mă spăl. În momentul următor am simțit mâna lui mare și grea în ceafa mea. Ascultă mă, găozarule, până când crezi că-ți voi mai tolera să vorbești în halul acesta în prezența mea. Și atunci când m-am întors cu fața la el m-a pocnit atât de rău încât scăpat din mâna lui m-am izbit
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Un fel de... nici eu nu știu cum să mă exprim să mă fac înțeles. Închipuiți-vă ca o adiere de curent care vă străbate capul, mișcându-se agale, dintr-o parte în alta. O simt ba în creștetul capului, ba la ceafă, ba trecându-mi frontal de la o tâmplă la cealaltă. Ca și cum și-ar căuta un loc unde să se așeze. Adiere care s-a transformat cu timpul într-o durere continuă, din ce în ce mai persistentă. Cel puțin până acum eram obișnuit ca de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
că or putea face vreodat. Or încercat ei și romanii să pună stăpânire pe oameni aici și nu or avut spor. - Hopa, zice cel din față, după ce își luă clopul în mână protejându-l așa de o nouă palmă peste ceafă, badea Gheorghe începe cu istoria. - Nu cu istoria, mă, cu spusul lucrurilor pă nume. Da bag samă, tu ești vreo corcitură, că fete faine or fost pă locurile astea și le-or plăcut și romanilor, și austriecilor, și ungurilor... Iaca
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
mitocani, bădărani, jegoși, puturoși. Adevărul este că, față de ororile astea, orice fată delicată și bună la suflet n-ar fi avut nici o urmă de dragoste, nici un strop de milă. Fălcile și ochii lor bulbucați cereau pumni, capetele lor lățoase și cefele jegoase invitau ciomegele, labele lor butucănoase cerșeau nuiele de alun, iar spinările lor mătăhăloase, harapnice de plumb. S-ar putea ca fioroasa Iarnă, înconjurată de urâciunile amintite, să fi avut o scânteie de admirație și dorință în fața delicatului Ghiocel. Mai
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
nu se vede? Oferiți-i un scaun, vă rog! Nu s-a deranjat nimeni. Majoritatea oamenilor stăteau pe bănci. Un jandarm din cei patru aflați în sală, cel mai solid dintre ei, cu burta căzută mult peste centură și cu ceafa groasă plină de nădușeală, s-a ridicat cu vioiciune de pe scaunul pe care era așezat și l-a adus doamnei, rugând-o să se așeze. - Mulțumesc, maică, să trăiești! a șoptit doamna Eleonora, cu voce ștearsă, blândă, întinzând cu greu
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
care m-a văzut. Nu a mai contat că era prietenă de familie cu părinții mei. Cum a ajuns în dreptul meu a început să mă certe, m-a luat de urechi, mi-a scăpat câteva palme peste obraji și după ceafă apoi s-a dus direct la catalog, a modificat nota de la purtare din zece în nouă și mi-a stricat media de absolvire. Așa de indignată a fost că am urinat pe gardul scolii, de parcă dărâmasem școala nu că doar
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
lor. Au ales un loc mai retras și au început să studieze meniurile. Săndica a preferat o ciorbă de perișoare dreasă cu smântână, escalop cu ciuperci și ca desert înghețată cu praline, iar Viorel, o ciorbă de văcuță și o ceafă de porc la grătar mai în sânge, cu garnitură de cartofi pai. În loc de desert a preferat o sticlă de trei sferturi cu riesling de Murfatlar. Ospătarul a luat comanda și a dispărut rapid după ușile batante ale bucătăriei. Ca să alunge
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale ale celor ce vor să conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani, și mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
stoica ești purtată de val iar firimiturile s-au strâns în coșuri pentru săraci sunt pe o stradă tânără într-o călătorie ce se sfârșește când începe și începe când se sfârșește ceilalți vin și dictează în timpul dictării apucă de ceafă cuvintele orice asemănare este întâmplătoare mă înarmez cu experiența grădinarului mă bucur de toate prerogativele țelinei mărarului pătrunjelului lacom umblu în desaga doldora de bețișoarele jocului firimiturile se strâng în coșuri” Iedera înalță zidul „după ploaie în tablouri apar ciupercile
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
țăranilor dar acum nu mai ești țăran, ești muncitor.... - Nu am încredere în ăștia și apoi a mai fost ceva. - Ce anume? - Am văzut pe front ce le făceau nemții comuniștilor ruși; îi puneau în genunchi și îi împușcau în ceafă, fără nici o judecată. - Pe front? - Eram în spatele liniei frontului; nemții erau sabotați. De fiecare dată când se întâmpla răscoleau ținutul. - Căutau partizani? - Erau sabotați de civili; îi luau din case ca din oală, aveau informatorii lor. - Cum de ai putut
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
oilor și al măgarilor clopote care să nu sune două la fel. Așa se face că, atunci când turma păștea, el sta nemișcat în mijlocul ei, sprijinit cu bărbia în bâta groasă de corn sau lungit în iarbă cu aceeași bâtă sub ceafă, și asculta fascinat concertul de clinchete oferit de oițele lui dragi... Din când în când, dintr-o parte sau alta a cioporului de oi răspândit în evantai pe golul alpin, se auzea lătratul furios al vreunui câine care întorcea câte
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
bună: - ...Ari cur șî țâți, ari cur șî țâți!... Scos din sărite și privind disperat în jur ca și cum ar fi cerut ajutor, care însă nu venea de nicăieri, tatăl i-a ars la un moment dat copilului o palmă după ceafă, răstindu-se la el: - Dar taci odată din gură, mă faci de tot râsul! Cei mai mulți copii, în locul lui Sebastian, ar fi început, normal, să plângă, el nu - s-a întors către agresor și i-a strigat revoltat: - Da’ di și
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
Tumultul interior este enorm, inima bate să sară din piept, corpul își mobilizează toate rezervele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă, amatorii de senzații tari par suspendați între spațiu și timp, între viață și moarte. Toate detaliile supărătoare ale cotidianului anost se topesc sub imperiul acelei clipe magice, mistice, extatice. Pentru unii dintre ei, encierros sunt un drog, evenimentul cel mai
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
mine, într-o pauză de trei minute ! Doamne, uite-acolo...! lacrimile-au spart zăgazul, au ieșit din matca lor și duc suflete și case către final de viață și de drum. Doamne, parcă mai văd și niște inimi somate-n ceafă de un foc să-și lase tot și cu asfaltul să-ncheie-n grabă-un troc pe niște roșu, pe tăcere și pe flori... Acolo, Doamne, e război ? Doamne, fereastra las-o-ntredeschisă ! c-am pus pe glaf niște semințe
PRIMELE-NTREBĂRI...CELE DINTÂI DURERI... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366576_a_367905]
-
mine, într-o pauză de trei minute ! Doamne, uite-acolo...! lacrimile-au spart zăgazul, au ieșit din matca lor și duc suflete și case către final de viață și de drum. Doamne, parcă mai văd și niște inimi somate-n ceafă de un foc să-și lase tot și cu asfaltul să-ncheie-n grabă-un troc ... Citește mai mult Doamne,unde sunt acum ?că simt mișcare de culoare, de umbră și de ploaie și de vântși...doare.Doamne, rotundul plin
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
ca mine, într-o pauză de trei minute ! Doamne, uite-acolo...!lacrimile-au spart zăgazul, au ieșit din matca lorși duc suflete și case către final de viață și de drum.Doamne, parcă mai văd și niște inimi somate-n ceafă de un focsă-și lase tot și cu asfaltul să-ncheie-n grabă-un troc... XIX. CÂND PLOUĂ, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016. Pe crupa mânzului mă-ntind când plouă și mâinile căuș le
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
care o luau la fugă. Când jetul de raze din paloșul lui Mărțișor îi fripse scăfârlia și când văzu cum vine spre el, acesta aruncă biciușca, văicărindu-se: Aoleu! Văleleu! Săriți! (Uitase comanda “Atacați, buluc!”). Dar trăsnetul lui Mărțișor în ceafa groasă și lățoasă făcu din general o ceață plumburie, cu dâre negre ca smoala, care gemea în continuare: Aoleu! Văleleu! Împărăteasa era disperată că, sub ochii ei, falnicii viteji erau transformați în fantomele din Țara de Fum pe care ea
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la seceră și
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
rândul doi, spre fereastra restaurantului. Este de patru locuri, poate vă mai sosesc colegi sau prieteni. - Foarte bine. Ce ne propui să servim? - De mâncare sau băut? Aduc imediat la masă cartea cu meniuri. De mâncare au comandat câte o ceafă de porc la grătar cu garnitură de cartofi pai și salată de crudități de vară, iar ca băutură câte un cocktail slab alcoolizat. - Parcă aș fi băut o bere rece, zise Cristina dezamăgită. - Avem destul timp când ne va veni
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
întoarcere» - SOrd, II, 70); Ce fel de tren marfar ești tu / dacă ți-e trupul meu șină de carne; / ce fel de măr ești tu / dacă ți-e ramură viața mea ? // Eu locuiesc într-un tril / de privighetoare. / Dorm cu ceafa pe nota Do / și-mi încalț piciorul / într-un saxofon. // Du-te, îmi strigă ciocanul, / du-te, / du-te idiotule de cui de fier, / du-te; / nu vezi că te bat în palma / unui crucificat ? («Ce fel de tren» - SOrd
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
mai nefericită zi din viața mea. În fiecare an mă duc la ei și în fiecare an le mărturisesc dragostea mea. Acasă am un perete plin doar cu fotografiile lui. Îl iubesc, Vlad, îi iubesc umbra, îi iubesc răsuflarea din ceafă, îi iubesc foșnetul. E un sfânt! Mă ridic încet de la masă și-i spun bâlbâindu-mă: - Grig, nevastă-mea nu știe unde sunt... Trebuie să plec... să nu se îngrijoreze... Ne mai auzim, mai vorbim... Sper să treci cu bine
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]