4,822 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DOUĂ LUMÂNĂRI... Autor: Mihaela Mihăilă Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Două lumânări își topeau lacrimile de ceară pe masuța din camera unde trebuia să pună moșul cadourile sub brăduț. Lumina lor încălzea chipul îngândurat si totodată senin al unei femei trecută de vârsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]
-
avut sentimentul că le aude vorbind. Șopteau cuvinte nemaiauzite de ea, dar le înțelegea sensul .Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul inevitabil ,când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea liniștea . Plecase
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]
-
ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul inevitabil ,când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea liniștea . Plecase demult cu gândul undeva departe, într-un loc unde ar fi vrut să fi trăit cu adevărat și nu numai să-l
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]
-
venit pe aripa unui vis , o iluzie, dar care ia dăruit cel mai frumos cadou ce putea să-l primească ... Cu zâmbet pe buze ,intră în odăița luminată de cele două lumânări ce aproape se contopeau, unindu-și trupurile de ceară ,cu lacrimile lor izvorâte din arderea flăcărilor jucăușe. Le privi, spunându-le:,,Ați văzut, nu m-a uitat, acum voi putea primi sărbătoarea Crăciunului cu inima plină de bucurie. Am să vă sting flacăra, să nu vă terminați drumul prin
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]
-
de acolo, de peste Tisa, care nu puteau să treacă dincoace la neamurile lor ani și ani de zile, decât își strigau peste Tisa "băi Ioane ce faci măi!?"... E o strofă în acest colind care spune așa: "Lumini galbene de ceară, pe care le împletesc/ Să se vadă peste țară". Niște oameni care au fost necăjiți așa de mult de țara lor. Cealaltă colindă, care este tot de la ei, se numește "Am venit, gazdă Mihai". Mai sunt patru colinde din zona
A DEVENIT O TRADIŢIE CA, DE ZIUA LUI, HRUŞCĂ SĂ COLINDE ROMÂNII (INTERVIU) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351110_a_352439]
-
încearcă bufnița tăișul morții. În poligonul de tragere cineva ia pulsul unei mitraliere. *** La amiază vântul răvășește imense abajururi prin vii. În ierburile rare șerpii sună harfe de venin. Mângâietoare acoladele vinului cuprind moartea între împărtășanie și spălarea oaselor. *** Rafinăriile cerii În codrul unde vântul dinspre Anatolia zvârle filele Bibliei *** Cârtițele fac lecturi clandestine printre ereticii pădurii de mesteceni. Ceața cade ca o grenadă lacrimogenă Peste revendicările broaștelor. *** Octombrie halucinantă rotire de fluturi galbeni, prevestitorii unei blânde ciume în culorile micilor
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
diavoli mărunți aleargă cu picioarele goale pe tabla acoperișurilor. TE strig Încă cincizeci de ani vor Călători undele sonore Prin labirintul auzului TĂU. *** A trecut, a trecut îngerul Lemuel pe deasupra lanului de tutun. Făcutu-s-au nevăzute frunzele peceți de ceară pe mineiele toamnei. Se licitează zăcăminte de tămâie pentru mortarul Sfintei Sofii Prosperă piața roșie, crește prețul acțiunilor și al picăturii de sânge dăruite fiecăruia de Hristos. *** Fosforul îngerilor în putrefacție îți luminează, prințe, în priviri. Printre trupurile trecătorilor cerșetorii
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
Și am cules dorul din mine,L-am transformat într-o lumină dulce,El veșnic lumina-va pentru tine... VI. DOUĂ LUMÂNĂRI..., de Mihaela Mihăilă, publicat în Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011. Două lumânări își topeau lacrimile de ceară pe măsuța din camera unde trebuia să pună mosul cadourile sub brăduț. Lumină lor încălzea chipul îngândurat și totodată senin al unei femei trecută de varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
avut sentimentul că le aude vorbind. Șopteau cuvinte nemaiauzite de ea, dar le înțelegea sensul .Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul inevitabil ,când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea ... Citește mai
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul inevitabil ,când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea ... Citește mai mult Două lumânări își topeau lacrimile de ceară pe măsuța din camera unde trebuia să pună mosul cadourile sub brăduț. Lumină lor
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea ... Citește mai mult Două lumânări își topeau lacrimile de ceară pe măsuța din camera unde trebuia să pună mosul cadourile sub brăduț. Lumină lor încălzea chipul îngândurat și totodată senin al unei femei trecută de varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
avut sentimentul că le aude vorbind. Șopteau cuvinte nemaiauzite de ea, dar le înțelegea sensul .Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul inevitabil ,când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea ... VII. INVOCARE
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul inevitabil ,când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea ... VII. INVOCARE, de Mihaela Mihăilă, publicat în Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011. Voi capătă puteri de zmeu Iubindu-te din depărtare Și-
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
dor sunt mort. Și-mi vine să mă-ntorc la tine Ca un tulburător ecou Duios de flaut ce revine Din timpul vechi în timpul nou. E-n mine-atâta primăvară Încât mă simt nebun și gol, Topit în propria mea ceară Ca-ntr-o sonată-n Si bemol... Referință Bibliografică: În sfânt incest / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 799, Anul III, 09 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN SFÂNT INCEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345619_a_346948]
-
infinit laur- scâncet căzut în poala ei o face să zâmbească avea un rost acum...să îi șoptească...mamă ! zvâcnet uitat și regăsit în altă dimensiune trezită de răsărit, străfulgera drumul pustiu udând iubirea amorțită sub praful așternut aripi de ceară întinse peste cuib inaccesibil încearcă zbor înșelător aduce plutire deasupra zilelor întunecate transpus imaterial în material mișcat de cuvânt aruncată peste suflet himeră între două lumi plutește visând dureros speranță de intersectare a lor nou început ascuns în secret dorit
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
o dramă lacrimogenă oarecare, pentru că și moartea face parte din viață. Aici intervine dureroasa și fermecătoarea regăsire a sinelui poetic. “Am rămas pân' la ziuă, / priveghind lângă ea, / ascultând foșnetul lumânărilor, / ascultând întunericul, / ascultând liniștea, ascultând / cum din sfeșnice / picură ceara.” Poetul, ziceam, pleacă într-o excursie, nebănuind că se va regasi într-o metaforă. A fi ! Atît. Ajunge ! Perntru că “a fi” motivează însăși existența Universului. “Aceasta-i cheia fericirii: / să știi / a întâmpina / cu-ncredințarea și / inocența / unui prunc
ELEGIILE DE LA BADHOFGASTEIN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352124_a_353453]
-
spre Dumnezeu diferă de la persoană la persoană și produce o mare fericire interioară... Detalii poetice: Era o lumânare cu diametrul de 14 cm, masivă, sculptată cu satiri clasici, amorași, ciorchini de struguri: o adevărată bijuterie, în felul ei, alcătuită din ceară neagră cu irizații aurii. La lumina flăcării ei, Bruno era sigur că sentimentele lor vor fi mai ușor de exprimat. Apare, în fine, o fată: O, Doamne, cum mai așteptau fetele tinere să fie “achiziționate”... Ca, de exemplu, acesta: “Tânără
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
pe tocuri zgomotoase Și reiau drum abandonat, Sub braț, cu amintiri frumoase, Pășesc sub cerul înnorat. Cobor o scară, urc o treaptă, Prin labirint mă rătăcesc Căutând calea cât mai dreaptă Cu-n fir de ploaie mă hrănesc. Priviri de ceară mă topesc Îmbălsămate-n solzi de gheață, Ades de ziduri mă lovesc Dar, tot înaintez în viață. Îngurgitez cu greu o știre O alta mă disperă clar, Un fapt divers ar vrea să mire Trăindu-și viața în ziar. Răstorn
EVADARE DIN VIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356381_a_357710]
-
din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului În această seară de mătase Oamenii ies mai devreme din case Primăreasa la hanul din centru Deschide petrecerea pentru Balul mascat care face furori Afișele sunt lipite din zori Domnișoarele cu decolteu de ceară Și-au procurat bilete de-aseară Pereți zugrăviți, podele cu wax și lumină de la petromax Se vor servi merdenele și bragă Invitațiile s-au oferit cu șpagă Pe la colțuri tinere neveste Spun că mai e o surpriză, o veste Din
ÎN ACEASTĂ SEARĂ DE MĂTASE de ION UNTARU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356391_a_357720]
-
SPRE IAD E PRESĂRAT CU STELE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului DRUMUL SPRE IAD E PRESĂRAT CU STELE Povestire onirica de Al.Florin ȚENE Era seară și stelele picurau ceară pe fata nevăzuta a orașului adormit. Zidurile burgului vibrau istorie sub degetele nevăzute ale razelor lunii. Doar o umbră se strecura, ca un gând, pe sub pietrele roase de timp din zidul cetății. Veneam din sens invers de la un concert de
DRUMUL SPRE IAD E PRESĂRAT CU STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356393_a_357722]
-
În van e să plângi / Mai bine-ți pui capul pe-o pernă albastră / Chiar și doar în gând / Și-ndată-auzi-vei o voce măiastră / Cum vine cântând / E tocmai solia-așteptată de mult / Din cer să coboare / În dar îți aduce din ceară sau lut / Gingașe-aripioare / Primește-le zboară precum ți-a fost dat / Departe spre zare / O parte din sufletul neîntinat / Du-i Sfântului Soare / Cutează noi aripi în dar să primești / Mari cât infinitul / Spre alte-orizonturi de vrei să pornești / Cătându-ți
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
RUGĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pâlpâie o flacără timidă Umbrele se-nchină la icoană Oprite grijile din goană S-au închis în câte o firidă Tremură și sufletul ca ceara Binecuvântarea curge ca un har Psalmii de credință din altar Luminează fețele cu seara Jertfa lumânării, purpuriu Razele aruncă pe pereți Suferința din atâtea vieți Să facă roditor acest pustiu Doamne curățește-ne de vină Smerenia ne-așează în genunchi
RUGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355765_a_357094]
-
și diverse condimente amprentabile se trece totul prin radă prin mamă și se face un dosar ultramarin o raclă ornamentală bine relevată la extremități la cap și picioare urmează o leorbăială zdravănă oriunde și oricum imprimată pe hârtie sau în ceara urechii restul e chiar rest ceea ce rămâne de executat e un fleac o necesitate o aberație VASUL MARIN Vasul marin ifrim nu e un vas de război deși are un contur agresiv vasul marin ifrim este un vas schizofrenic până la
CARTEA CU PRIETENI (X) de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355847_a_357176]
-
-o febril când lumina mușcă ai înțelege de ce am atâta grijă ca ura să rămână în trup să nu sporească răul lumii dintre toate femeile din tine doar una mă iubește doar una ar vinde lumea pe o picătură de ceară se va înălța și va fi smerită într-o superbă manipulare a virtuții pentru restul aș smulge dinți din soare fredonând [moonshadow] le-aș împărți cu Pablo Neruda am vorbi apoi despre ele ca despre geamanduri între doua tequila despre
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Motto:” Râsul bate plânsul!” PĂPUȘI Cred că noi, oamenii, nu suntem, dar ajungem păpuși. Nu cred, sunt sigur! Păpușile nu se fac din material tare, din oțel, din beton, ci din ceară, din gelatină,din cârpe, din câlți, din plastic, din cauciuc,din lemn, din lână, din bumbac. Dacă nu suntem îndeajuns de moi, suntem frământați de către malaxoarele guvernării, până devenim cocă, aluat, frișcă. Suntem fragile și manevrabile, ascultătoare și tăcute. Păpușarii
PĂPUŞI de JANET NICĂ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356008_a_357337]